1,729 matches
-
Dar d-lui ieși într-o grădioară părăsită Să facă oleacă de cercătură De arătură: Plugul i s-a stricat La feciorul Gălioarei a strigat Și feciorul Gălioarei a eșit cu ciocanu-n mână Și cu pila-n gură Cu ciocanu ciocănea Și cu pila că pilea Brazda mai bună mergea S-a arat Mercurile piepturile S-a arat, joile, Văile, Vinerile Grădinile, La lună la săptămână Când ș-a adus aminte de grâul ce l-a vărsat La vizitiu a strigat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cruce și I-au bătut piroane în palme. Această scenă, care s-a petrecut la acel moment, se află pe peretele din fața altarului. Cum îl pironesc pe Cruce. El, ca un Mielușel stă liniștit și privește călâii care lovesc cu ciocăne în piroane, străpungând Dumnezeieștile Mâini. Fără milă lovesc. Dacă I-ați vedea Chipul, Fata atât de senina, plină de durere și Sânge, ochii Lui blânzi și duioși și brațele Sale întinse, nu uiți niciodată. Te pătrunde în inimă, în suflet
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
moment în care Țurcanu a început să îl calce în picioare. Ulterior, a fost bătut și de ceilalți suceveni agresori, care s-au oprit doar cât să le permită lui Holdevici și Zaharia să-l reanimeze. Țurcanu l-a întrebat ciocănindu-l batjocoritor în cap: ' Vrei să mori, Șura? N-avea grijă, că n-ai să scapi. Ai vrea tu, dar n-a sosit încă vremea. Iar martir n-ai să devii niciodată, bandit ce ești!', apoi a continuat să îl
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Chiar pe această avenue se petrecea defilarea caleștilor sclipitor lăcuite și a harnașamentelor argintate. Automobilul era aproape necunoscut. Un singur vehicul care livra marfă, marca Serpollet, scuipînd aburi de peste tot, lăuda meritele unei case de încălțăminte "Au chat botté"8, ciocănind pavajul de granit cu roțile sale zgomotoase trase în șină de fier. De la Academia Franceză, în trapul măsurat al trăsurilor galbene aparținînd Societății Urbane, cu vizitiu purtînd pe cap un joben alb lucitor, roșii și verzi cele ale Companiei micilor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
decât Sfânta Lună”. Descântecele oferă un argument în acest sens, invocarea sacralității solare certificând victoria asupra bolii: „Pcicioru sî rămâi curat,/ Cum îi di la Dumnazău lasat/ Ca pcica di sari,/ Ca via ci-nflorești,/ Ca sfântu Soari ci rasarești” (Ciocănești - Suceava). Imaginea răsăritului de soare nu mai este aici metafora puterilor uraniene ale eroului din colinde, ci starea perfectă a materiei, începutul desăvârșit. Bolnavul primește deci șansa unei noi creații a sinelui, o condiție perfectă, similară cu cea a creatorului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a tăvălit” (Utconosovca - Odesa). Florile atent crescute sunt distruse mai mult prin lipsa unei valorificări de orice tip: „Cel pește din mare/ Sare din mare-afară,/ ’ N grădina cu flori,/ Flori ce le pășteară/ Și nu le pășteară,/ Rău le tăvăleară” (Ciocănești Ialomița). Prezentul acțiunii în illo tempore este urmat de un imperfect indicativ arhaic, fapt ce adâncește evenimentele în imemorial, arhetipal. Scara pe care coborâm în inima sacrului se parcurge dinspre profanul închis prin trecere al perfectului compus, spre prezentul fără
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru nunta fetei, devenind o imagine in nuce a Cosmosului regenerat: „cu carnea de-a lui/ Nunta și-o nuntiră,/ Cu oasele lui/ Case-or mărtăciră/ Cu solzii de-ai lui/ Case-or șindriliră,/ Cu sângele lui/ Case-or zugrăviră” (Ciocănești - Ialomița). Agresiunile animalelor totemice au mai fost comparate cu ritualurile în cadrul cărora neofiții îmbrăcau pielea animală și atacau satele din jur, element al „consubstanțialității omului cu fiara”. Mai pregnant în ritualurile inițiatice pentru feciori, motivul metamorfozei pălește aici în fața simbolului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
va sosi. Era încă dimineață, cam pe la șase, dormeam profund - vorba lui I. Creangă, „dormea și patul sub mine”, și visam că eram la Londra... Mă culcasem cu gândul acolo - aud ciocănituri în ușă, dar credeam - în vis - că cineva ciocănea la ușa unui londonez - vecin cu mine - pentru ca el, vecinul meu din vis să plece undeva și mă întrebam de ce vecinul nu răspunde? Când ciocăniturile s-au întețit, m-am trezit și am constatat că se ciocănește în ușa mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vis - că cineva ciocănea la ușa unui londonez - vecin cu mine - pentru ca el, vecinul meu din vis să plece undeva și mă întrebam de ce vecinul nu răspunde? Când ciocăniturile s-au întețit, m-am trezit și am constatat că se ciocănește în ușa mea din Paris... M-am trezit, scuzându-mi reacția întârziată, datorită faptului că m-am întors de la Londra, din visul meu... Ore întregi mi-a relatat despre ce văzuse în Anglia, bucurându-mă și mai mult că am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ascuțite de pe raft. M-a lăsat să aștept destul de mult. Am stat cu ochii-n tavan, cuprinzând speteaza scaunului cu mâinile și m-am gândit la felul în care-și omoară timpul lumea din Oraș. Afară se rindeluia și se ciocănea încontinuu. În cele din urmă s-a deschis ușa. Nu era Paznicul, ci Umbra. N-avem cum să stăm de vorbă acum, șopti ea trecând pe lângă mine. Am venit să iau doar niște cuie din magazie. A deschis ușa din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o fi. — În Europa, melcii au semnificație mitologică. Cochilia reprezintă lumea de dincolo, iar ieșirea din cochilie, sosirea în lumea soarelui. De aceea, cine vede un melc îi atinge instinctiv cochilia, invitându-l parcă să vină pe lumea asta. Ai ciocănit vreodată cochilia unui melc? — Nu. Știi o mulțime de lucruri, am spus eu admirativ. — Când lucrezi la bibliotecă, ajungi să știi câte ceva. Am luat pachetul de țigări de pe masă și am aprins o țigară cu chibritul de la berărie. Am privit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la ele, dar eu stăteam acolo neconsolat, privind pe fereastră la peluza care cobora în pantă spre stradă și mașina parcată a detectivului. Doi băieți au țâșnit pe lângă ea, legănându-se pe skateboard-uri. O cioară a aterizat pe gazon, ciocănind dezinteresată o frunză uscată. Apăru apoi o altă cioară, mai mare. Gazonul îmi aminti brusc de mocheta din camera de zi. Kimball își dădu seama că încercam să mă-mi distrag atenția, că aș fi dorit ca toată povestea asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui Alfonso. Miguel are un stil direct și fără ocolișuri și nu se sfiește să-și spună opinia verde-n față, indiferent de efectul provocat. „Măseaua asta nu mai poate fi salvată. O scoatem și gata. Uite, e dusă toată” (ciocănește cu instrumentul în gura lui Alfonso). Simt nevoia să traduc. „Alfonso, măseaua nu mai poate fi reparată și trebuie scoasă, și se mișcă destul de tare deci cred că o să cadă singură de îndată ce-ți face anestezie.” „Anestezie? Cu ac
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
insistențelor lui și a doua zi sosiră două automobile ca s-o aducă. Se auzea bubuitul tunurilor pe valea Dâmboviței. Mama, convinsă că se va re întoarce, luă numai bagajul copiilor și foarte puține de-ale ei. Pe drum, la Ciocănești, se opriră și intrară într-o pădure până trecu o escadrilă de avioane germane care bombardau. La București își dete seama de situațiune și intră subit în viața chinuită ce trebuia să ducă până în toamna lui 1918. Casa ei, peste
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
De aici sunt îndreptați la Galați. Bombele plouau la Buftea (unde se știa că este regina): 66 în două ore. Nadejda Știrbei 48 cu fiica ei Marie, venind de la gară, s-au culcat pe jos ca să nu fie reperate. La Ciocănești, la București, tot așa. Ne întrebam cu grijă ce fac avioanele franceze. Dinu plecase de două zile după ai lui la Iași, curajos și în crezător, chiar prea încrezător în privința duratei războiului, dar sigur de viitor. Aceasta era și singura
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
determinându-l să respire sacadat. Ce naiba? Unde sunt? Încercă să se ridice, însă picioarele făcură pe mofturoasele. Ceasul de la mână se oprise la ora trei și cinsprezece minute, poate noaptea, poate ziua, habar nu avea. Îl duse la ureche, apoi ciocăni cu degetul arătător în cadran. Degeaba, bateria își dăduse obștescul sfârșit. Își aduse aminte că plecase de la birou, după o ședință furtunoasă. Trase concluzia că ceasul se oprise la trei și cinsprezece p.m., poate după ce văzuse acel autobuz care venea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu se auzea nici glasul mamei, dialogând la telefon cu tot felul de cunoscuți, nenumărați cunoscuți. Am auzit, în schimb, în mod surprinzător, niște suspine. Cineva plângea. Cineva plângea în dormitorul alor mei. Am deschis ușa speriată, fără să mai ciocănesc. Am văzut-o pe mama chircită pe pat. Plângea în hohote, cu fața înăbușită în pernă. Era îmbrăcată frumos, ca de obicei, în taiorul ei roz din lână, era coafată, ca de obicei, și plângea. Plângea în hohote, cu sughițuri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
șine și urcă În gară. În fața ei văzu sedanul albastru-Închis marcat „Carabinieri“, parcat cu aroganță și inutil pe diagonală În fața gării, șoferul fiind ocupat În egală măsură de-o țigară și de paginile roz ale ziarului Gazzettino dello Sport. Brunetti ciocăni În geamul din spate. Șoferul Întoarse apatic capul, Își stinse țigara și se Întinse În spate să descuie portiera. Când o deschise, Brunetti se gândi la cât de diferite erau lucrurile În Nord. În sudul Italiei, orice carabinier care auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
care erau lipite anunțuri atât În engleză, cât și-n italiană. La stânga lui, văzu o tăbliță cu „Secția PM“. Puțin mai departe, văzu o ușă alături de care se afla o placă inscripționată cu numele „Ambrogiani“. Fără nici un titlu, doar numele. Ciocăni, așteptă un „Avanti“ strigat și intră. O masă de lucru, două ferestre, o plantă având o nevoie disperată să fie udată, un calendar și, În spatele mesei, un taur de om al cărui gât era Într-o revoltă fățișă Împotriva gulerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se Întoarse la ascuțitul foarfecelor. Hotărând că ar fi mai bine să plece și să discute cu Patta decât să i se spună s-o facă, Brunetti o luă pe scările din față și se opri În fața ușii superiorului său. Ciocăni, auzi un sunet și deschise ușa. În timp ce procedă așa, Își dădu seama cu Întârziere că sunetul pe care-l auzise nu fusese o invitație de-a intra. Scena era un amestec de clișeu caricatural și cel mai urât coșmar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
direcția primită și, Își spuse cu mândrie În sinea sa, nu se Întoarse să se uite la femeia În uniformă, la femeia gravidă În uniformă. Se opri În fața celei de-a treia uși, pe care scria clar „Sănătate Publică“, și ciocăni. Nu răspunse nimeni, așa că bătu din nou. Nici acum nu răspunse nimeni, așa că Încercă mânerul rotund și, observând că era un mâner și nu o clanță, deschise ușa și intră. În Încăperea mică se aflau trei pupitre metalice, În fața fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
am fost de ajutor, domnule. Dacă mai aveți Întrebări, vă rog să veniți să mă Întrebați. — Mulțumesc, sergent. S-ar putea s-o fac. Când ieși din nou pe coridor, Își croi drum Înapoi spre Biroul de Sănătate Publică și ciocăni iarăși la ușă. Așteptă câteva secunde și, neauzind nimic, intră. Cum se așteptase, Moscheea Albastră și Coloseumul erau Încă acolo. Piramidele dispăruseră. 11 Înapoi pe coridor, Întrebă prima persoană care trecu pe acolo, o tânără negresă În uniformă de infirmieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că Patta o să-l amenințe cu o mustrare oficială, dacă persista În Încercarea de-a aflat ce se Întâmplase. Dacă forțele legii nu țineau cont de cerințele meseriei, atunci cu siguranță Republica era periclitată. Coborî imediat la biroul lui Patta, ciocăni și i se spuse să intre. Patta era așezat la masa de lucru, arătând de parcă tocmai venise de la o probă pentru un rol Într-un film. Una care-i reușise. Când intră Brunetti, acesta era ocupat să-și introducă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
făcea La Repubbllica sul de-a lungul, putea Împături mare parte din umbrelă, lăsând la vedere doar mânerul, mânerul și o palmă de roz. Făcu asta spre mulțumirea lui, părăsi biroul și luă scările În jos spre biroul lui Patta. Ciocăni, așteptă până ce fu sigur că-l auzi pe superior strigând „Avanti“ și intră. De obicei, când intra Brunetti, Îl găsea pe Patta În spatele mesei de lucru - „Întronat“ era cuvântul care-i venea cel mai ușor În minte -, dar astăzi ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
confundă cu lumina cea amară a nopții. Râul turburat rumpe și duce floarea mereu, mereu pîn-o arunca-n malul unei pustii aride și seci de-asupra căreia cugetă în nouri o lună palidă ca fața unei vergine moarte. Buha bătrâneței ciocănește în lungul pustiu și, cântând de dorul floarei, o numește în balada ei floarea mormântului. Când viața mea nu e decât o brună floare de mormânt, de ce, copilă care semeni cu poezia cea vergină și visătoare, privești în caliciul ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]