3,709 matches
-
2); sat (2); cu smîntînă (2); viitor (2); zbor (2); adult; afecțiune; ajutor; aliment; animal pufos; de animal; animale; apetit; ardei; arici; aripi; cu bacon; bebeluș; blînd; boț galben; bucătărie; Buleu; cal; capră; cartofi; cățel; cățeluș; chicken; cioară; de cioară; cioc; ciorbă; cîine; copane; de copil; criminal; cuminte; cuptor; delicios; descendent; dragoste; drăgălaș; ei; eu; exaltare; faci; făptură; fără mamă; fiu; fîn; frigărui; fulg; gaiță; galben și pufos; galbeni; găina; găină, mîncare; găină/ ou; gălbui; gîscă; golași; la grătar; hormoni; iai
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); dimineața (2); firavă(2); furculiță (2); gingașă(2); liber(2); păsărele(2); puritate(2); toamnă(2); țările calde(2); V (2); zbura(2); Andreea; aprig; aripă; atmosferă; balcon; barză; blîndețe; bogat; bufnița; bufniță; bun; bunătate; cald; casă; cărți; cioară; cioc; cîrîit; codru; copii; corb; cu nuci de cocos; cunoaștere; curată; delicat; delicate; delicatețe; dezgust; drăgălaș; drăgălășenie; drăguță; durabil; eleganță; Eminescu; familie; fasole; finețe; finuță; firav; firimituri; floare; fluture; fragilă; fragilitate; frumușică; gard; gălăgie; gărgăriță; geam; glas; glie; grație; graur; grijă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
întâi avizul medicului în privința exercițiilor fizice. Dacă este posibil, faceți următoarele exerciții pentru prevenirea durerii de gât. Aceste exereciții modifică direcția firească de mișcare a umerilor și a gâtului din viața de zi cu zi și pot încetini formarea unui „cioc osos”, reducând durerea. Faceți exercițiul de sărit coarda fără coardă. Săriți pe vârfurile ambelor picioare. Rotiți brațele în față de 30 de ori și apoi spre spate de 30 de ori. Dacă sunteți în vârstă, nu folosiți acest remediu. Ridicați din
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
învis / Dumnezeu o râs!"75 "Căutarea" celui sortit este transfigurată de puterea călăuzitoare a elementului cosmic care îmblânzește soarta. Astfel, într-un descântec "pentru maritat", elementele cosmice asigură cadrul dinamic pentru împlinirea destinului: "Grădină cu nouă colțuri, / Pasăre cu nouă ciocuri, / cu nouă aripi zburătoare, / cu nouă picioare umblătoare, / eu mișc lacul, / lacul mișcă racul, / racul mișcă dracul, / dracul mișcă norocul; / să mă ia băiat frumos, / harnic și sfătos; / pe unde va merge, / la mine va trece, / pe unde-a umbla
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bună, bun cal ai, și frâu n-ai; să te duci la ursita mea, să te duci și să mi-l aduci..."201; "Stea, steluța mea, fă-te năpârcă viforâtă, din cer coborâtă, cu 44 aripi de fier, cu 44 ciocuri de oțel, cu coada făloasă, și să te duci la ursitorul meu, de Dumnezeu dat, cu coada să-l lovești, la mine să-l pornești..."202. În poezia populară, viața omului este pusă în paralel cu viața cosmosului, trăind aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-a-mpinge, / Tot m-a arde și m-a frige, / Nime-n brațe nu m-a strânge."211 Natura însăși devine antagonică în momentul "făuririi" destinului uman care este prevestit de elementele cosmice sau de formele teluricului: "Pasăre galbenă-n cioc / Rău mi-ai cântat de noroc; De ți-ar pica ciocul tău, / Cum mi-ai cântat tu de rău; / Că toată viața mea / Mi-ai cântat să-mi fie grea; / Și toate zilele mele / Mi-ai cântat să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-n brațe nu m-a strânge."211 Natura însăși devine antagonică în momentul "făuririi" destinului uman care este prevestit de elementele cosmice sau de formele teluricului: "Pasăre galbenă-n cioc / Rău mi-ai cântat de noroc; De ți-ar pica ciocul tău, / Cum mi-ai cântat tu de rău; / Că toată viața mea / Mi-ai cântat să-mi fie grea; / Și toate zilele mele / Mi-ai cântat să-mi fie grele! Pelin beau, pelin mănânc, / Sara pe pelin mă culc; / Dimineața
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
puterile luminii, prevestind binele sau răul, supunându-se metamorfozelor continue pentru a răstălmăci lumea înțelesurilor simbolice. Astfel, în hieraldica românească, pasărea prezentă este corbul, corbul valah și corbul corvinilor. În unele steme, corbul este înfățișat cu aripile deschise și cu ciocul orientat spre emblema soarelui. Corbul încadrat de soare și de lună apare pe stema Țării Românești în cronicile și cărțile de cult din secolul al XVIII-lea și al XIX-lea. În prima pecete al lui Mircea cel Bătrân, din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vara cu toamna, este barza despre care se spune că aduce și cucul în spate; barza anunță dacă iarna va fi lungă și grea sau scurtă și ușoară, comunică oamenilor ursita, norocul și belșugul sau anunță incendierea caselor, prin tocănitul ciocului.243 O dată cu sosirea primăverii, se practică, în sudul țării, ceremonialul de fertilizare, denumit Cucii; Îmbrăcați în fuste, cu glugi pe cap, ornate cu pene de cocoș, cu un băț în mână și cu un clopot mare în spate, Cucii alergau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cucului în trăirile zilnice și creează adevărate incantații magice care să anuleze puterile sorții: "Mie cucul mi-o cântat / Nebăut și nemâncat, / La tabără de plecat. / Mie cucul mi-o doinit / Nebăut și nehorit, / Toată vara sunt scârbit"; Pasăre galbănă-n cioc, / Rău mi-ai cântat de noroc. / În toate zilele mele / Mi-ai cântat să fie rele / Și în toată viața mea / Mi-ai cântat să fie rea"; "Cuculean cu pana neagră / Cântă-n codru să s-aleagă, / Să s-aleagă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mie, / Că de-amu eu sunt pustie; Pe ice nu mai cânta, / Că eu nu te-oi asculta, / Asculta-te-ar boalele / Și toate lingoarele!..."311 Privită ca mesager al norocului, pasărea înstăpânește umanul, învestindu-l gnoeseologic: "Pasăre galbenă-n cioc / Rău mi-ai cântat de noroc; De ți-ar pica ciocul tău, / Cum mi-ai cântat tu de rău; / Că toată viața mea / Mi-ai cântat să-mi fie grea; / Și toate zilele mele / Mi-ai cântat să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cânta, / Că eu nu te-oi asculta, / Asculta-te-ar boalele / Și toate lingoarele!..."311 Privită ca mesager al norocului, pasărea înstăpânește umanul, învestindu-l gnoeseologic: "Pasăre galbenă-n cioc / Rău mi-ai cântat de noroc; De ți-ar pica ciocul tău, / Cum mi-ai cântat tu de rău; / Că toată viața mea / Mi-ai cântat să-mi fie grea; / Și toate zilele mele / Mi-ai cântat să-mi fie grele! Pelin beau, pelin mănânc, / Sara pe pelin mă culc, / Dimineața
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nime nu mi-a zis uli, / Dar s-a găsit o blastamată / Ca să-mi zică "uli" o dată!"317 Înainte de echinocțiul de toamnă, la început de nou an bisericesc, la 1 septembrie, când se sărbătorește Simion Stâlpnicul, vrăbiile iau pâine în cioc și pleacă să-și facă "boierescul": "De Sfântul Simion Stâlpnicul, merg vrăbiile să-și facă boierescul, zic unii; alții zic că merg la măsură. Undeva, într-o vizuină de munte sau codru, este o babă, împărăteasa tuturor păsărilor. În ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de-o afli-n voie bună, / Râzând cu alții-mpreună, / Vin și spune-mi ce-ai aflat, / Ca să știu că m-a lăsat."330 Alteori, prin cântecul său, pasărea devine element malefic, aducătoare de nenoroc și de soartă rea: Usca-ți-s-ar ciocul tău / Că de tot norocul meu / Ai cântat să fie rău; / Că toate zilele mele / Ai cântat să fie rele." 331 În basmul popular, în schimb, cântecul păsării Andilandi are puteri magice, oraculare: "este o pasăre măiastră, a cărei cântare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iarnă, pădurile sunt negre, oamenii cântă și doboară copacii. Figura centrală a istoriei, așa cum o imaginează Baconsky, este Ștefan cel Mare, ale cărui săgeți "mai caută încă inimi dușmane". Alteori, prezența domnitorului îi este semnalată de pasărea care bate cu ciocul în poarta pădurii și a timpului. Ștefan devine o prezență răspândită în aerul și în vegetația Moldovei, și tot ce atinge, oameni și locuri, par sacralizați. Un sentiment de liniște, de interiorizare, propice comunicării cu strămoșii, cu cei care au
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
strigă cineva, nu-i a bine. Dacă te întîlnești dimineața cu o babă, toată ziua îți va merge rău. Cînd iepurele vine aproape de sat e semn de iarnă. (Gh.F.C.) Dacă omul strică cuibul berzei de pe acoperiș, barza ia foc în cioc și dă foc casei. (Gh.F.C.) Ferește-te de omul roș, de spîn și de cel însemnat. (Gh.F.C.) Aur Poporul zice că aurul este ochiul dracului, pe care i l-a scos Sf. Ilie plesnind cu biciul - și de atunci a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
jumuli penele de pe cap, și de vor ieși altele albe, nu ai a te teme; ieșind însă negre, rău prevestește. Cînd cîntă găina ca cucoșul, familia la care a cîntat are să-i meargă bine. Găina care cîntă cucoșește, cînd are ciocul spre apus, vestește moartea; cînd are ciocul spre răsărit e de bine. (Gh.F.C.) Cînd găina se scaldă în praf, vine ploaia. (Gh.F.C.) Gălbenare Unii oameni nu mănîncă gălbănuș, că li-i frică să nu se îmbolnăvească de gălbănare. Geană Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ieși altele albe, nu ai a te teme; ieșind însă negre, rău prevestește. Cînd cîntă găina ca cucoșul, familia la care a cîntat are să-i meargă bine. Găina care cîntă cucoșește, cînd are ciocul spre apus, vestește moartea; cînd are ciocul spre răsărit e de bine. (Gh.F.C.) Cînd găina se scaldă în praf, vine ploaia. (Gh.F.C.) Gălbenare Unii oameni nu mănîncă gălbănuș, că li-i frică să nu se îmbolnăvească de gălbănare. Geană Cînd ți se va bate geana e semn
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și se zice: „Dau cap pentru cap, ochi pentru ochi, nas pentru nas, gură pentru gură“, înșirînd toate ce se află la om. Se face apoi o groapă în chilia unde a căzut copilul cînd s-a născut și, cosîndu-se ciocul animalului cu ață tare, se îngroapă acolo, puindu-se în groapă o bucățică de tămîie albă și alta neagră. Dacă într-o casă moare capul familiei, în acea zi se înjugă boii de la acea casă cu jugul ră sturnat, spre
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bate vîntul. Cînd stelele par mai mari ca de obicei sau mai apropiate unele de altele. Cînd se încură boii, moinează. Cînd nu-ți arde focul e semn că se încălzește vremea ori face a moină. Cînd ciocîrlanul își lasă ciocul pe spate e semn că va fi moloșag. Semne de stricarea vremii Cînd sfîrșitul soarelui se face în nori. Cînd țîrîiesc vrăbiile. Cînd vin vrăbii și ciocănesc la fereastră, arată vreme rea. Cînd paserile se izbesc iarna în ferești sau
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de tip omul-mecanomorf sau omul-pasăre. Fișele psihanalitice aduse la zi de Nicolae Balotă legitimează personajul compozit al lui Urmuz drept un "bastard al omului și animalului", ce se regăsește în imaginea și bestiarui plastic european mai vechi sau mai nou. Ciocul și "ciugulitul" unor arătări ca Grummer sau Gayk au substrat erotic cu conotații sadice. Hrănirea implică erotismul și violența tipică răpitoarelor. Din acest terifiant-hazos bestiar se salvează doar Fuchs, ins alcătuit între altele din sunete, născut prin una din urechile
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
statuie alături de care se poate desfășura în voie. Pasărea s-a uitat cîteva clipe țintă în ochii de sticlă ai lui Cornel și nu s-a văzut amenințată, apoi a început să ciugulească cu poftă, pic-pic și parcă mîncarea de sub ciocul ei mic nu se mai termina. A avut și Cornel un papagal în colivie. Tata i l-a cumpărat. Papagalul avea pene verzi și roșii, dar nu vorbea, ca cei de la desene animate. Un papagal tăcut, care-și ținea gîndurile
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Anexa 1) De la locul numit „ la altoi ” , de unde pleacă primul deal, puțin spre apus, se Întinde o poiană ce coboară În pantă ușoară spre sud, În formă de triunghi, cu baza mare jos. VÎrful de sus al triunghiului, se numește ,, Ciocul Becherului ” de unde În anumite zile ale anului, cînd vegetația era În creștere, se vedeau turnurile MÎnăstirii Tismana, ceea ce Înseamnă că era situat la o altitudine destul de ridicată. Poiana Becherului, numită după numele unei familii ce locuia pe acolo și era
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
anumite zile ale anului, cînd vegetația era În creștere, se vedeau turnurile MÎnăstirii Tismana, ceea ce Înseamnă că era situat la o altitudine destul de ridicată. Poiana Becherului, numită după numele unei familii ce locuia pe acolo și era În sjujba proprietarului, „ Ciocul Becherului ” era loc de Întîlnire Între tineretul satelor Lupoaia, Lupoița, Roșiuța și Ploștina, unde pe vremuri era un scrînciob (vîrtej) unde În zilele de duminică și sărbători, În afară de alte distracții locale, se făcea horă, care, cînd și cînd, În ceartă
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
poienii Becherului, din latura mare a triunghiului, din care pleacă dealurile Radovanului și Stoicanului se formează un bazin Împădurit cu denumirea de „ Crovul Brădescului ”, din care se Întinde spre sud valea Radovanului. În partea de nord și de apus de Ciocul Becherului, este o depresiune destul de adîncă, unde s-a format o baltă care s-a numit „ Balta Corbului ”, populată cu broaște țestoase și mulți șerpi. De jur Împrejurul bălții sînt tufe de alun, ce spre toamnă cînd alunele sînt coapte
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]