2,405 matches
-
s-avem și azi și mâine. — De perișoare. — Și mie îmi place mai mult aia de perișoare, dar Sebi este mort după ciorba de pui. — Eu care sunt responsabilul cramei nu pot să-mi fac reclamă produselor și nici să ciocnesc un pahar de țuică sau de vin că domnu’ Alexandru conduce. — Cum să nu ciocnim domnu’ Stamate?se ridică Alexandru și șprițuie dintr-o sticlă cu sifon umplându-și paharul cu apa gazoasă care face bulbuci. Uite! Parcă-i șampanie
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de perișoare, dar Sebi este mort după ciorba de pui. — Eu care sunt responsabilul cramei nu pot să-mi fac reclamă produselor și nici să ciocnesc un pahar de țuică sau de vin că domnu’ Alexandru conduce. — Cum să nu ciocnim domnu’ Stamate?se ridică Alexandru și șprițuie dintr-o sticlă cu sifon umplându-și paharul cu apa gazoasă care face bulbuci. Uite! Parcă-i șampanie. Noroc!Să trăiți! Ciocnesc amândoi.Chiar că-mi era sete. Tu nu bei?o întreba
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
țuică sau de vin că domnu’ Alexandru conduce. — Cum să nu ciocnim domnu’ Stamate?se ridică Alexandru și șprițuie dintr-o sticlă cu sifon umplându-și paharul cu apa gazoasă care face bulbuci. Uite! Parcă-i șampanie. Noroc!Să trăiți! Ciocnesc amândoi.Chiar că-mi era sete. Tu nu bei?o întreba pe Teofana, gata, gata să-i zică „surioară”, dar se oprește la timp. — Cum nu? Tată servește-ne și pe noi femeile cu un pahar de vin — Din care
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ce-ți mai face iubita ta? — Doina-i gravidă. — Du-te mă! V-ați căsătorit deja? — Cât ai umblat tu prin Africa, crezi că noi am stat degeaba, băiatule? — Măi, Dane, s-aveți noroc. Hai, să-nchinăm pentru fericirea voastră, ciocnesc paharele cu vin și le beau până la fund. Dar tu ce gânduri ai? Mai ești în relații cu Teofana? Să știi că este o fată talentată și pretențioasă în meseria ei. De când ai plecat tu, am mai asistat la niște
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
emasculate!" Corect! Jucăm în patru, cu o mână moartă, până se-ntoarce Nae de la zbenguială, întărește Fratele, mixând de zor cartonașele soiose. Sunt o groază de lucruri, infinit mai nasoale, în cer și pe pământ. Noroc! El și cu Poetul, ciocnesc paharele prăzulii, în dușmănie, mai-mai să le ciobească. Taie tu, cărțile, Bossule! îl învită Avocatul. Pacostea aia de Sile, ce-nvârte? Ce mai zice? Zice de drag și de dor, că n-are nici o supărare, mortăciunea! E pe Promontoriul Tristeților
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu Fratele bat și ei din palme, fără jenă, în tactul dezlănțuit al zbânțuielilor! Frunză verde lobodă, p...la lumii slobodă! culminează Dănuț, ca un vătaf-țâpuritor profesionist, la nuntă, pe finalul dansului miresii. Brusc, Lunganul se oprește din rotație, pălit, ciocnindu-l tărișor pe Vălică: Băi, care dracului ai râgâit cu mici...?! Nu-i nici o râgâială, asta-i bășinică curată! îi confirmă și Apostatul temerea, ținându-se demonstrativ de nas. În sfânta bisericuță, băi, se poate? Cine-a comis-o? Cine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nostru? Gogu profită să se plângă iarăși de peripețiile călătoriei. Au avut trei pane de cauciuc și două la motor. Au omorât nenumărate gâște, rațe, găini și un purcel. Erau să calce nu se știe câți oameni și să se ciocnească cu diverse care și căruțe. Și asta se cheamă, pentru Nadina, plăcere. De vină însă e numai Grigore, fiindcă i-a permis să-și cumpere automobil când în toată țara de-abia sunt două-trei duzini de descreierați cu asemenea dihănii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
începu să se populeze. Fiecare nou sosit aducea câte o veste, toate care de care mai rele. Că răscoala s-a întins în județul cutare, că țăranii au ucis în cutare regiune atâția arendași sau moșieri, că armata s-a ciocnit într-un sat cu revoltații și au fost sute de morți și răniți de ambele părți, că în altă parte sătenii au alungat cu pietre un detașament de infanterie, că multe județe sunt complet izolate fiindcă țăranii au tăiat firele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiece moment, Trifon Guju își legănă deodată trupul, parcă și-ar fi strâns mijlocul cu o curea, și izbucni cu glas spart: ― Ia stai, cucoane, că noi nu ne-am sculat de florile mărului... Glasul lui se încurcă și se ciocni în văzduh cu glasul bătrânului Miron Iuga. O clipă glasul lui Iuga, surprins, se înecă. Dar imediat se ridică cu o furie nouă, pornită parcă să ardă tot în calea ei: ― Tu să taci, ticălosule!... Să taci, tîlharule!... Să taci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
partea ciocoilor? Și încetul cu încetul satul fu cuprins de indignare și de mânie, în bătătura cârciumii se strânse repede o mulțime de oameni și femei. Toți vorbeau răstit și pe toate fețele era incrustată o desperare aprigă. Întrebările se ciocneau într-un vîrtej: ― De ce mai vine armata?... Să ne omoare pe noi?... Ce le-am făcut noi lor?... Câini suntem ori oameni, de nu ne lasă să trăim?... Nu ne-au asuprit destul boierii? Porneau răspunsuri de ici-colo, mai sfioase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigore. Ochii lui, roșii și tulburi, cuprindeau în aceeași privire amândouă coșciugurile. Erau la fel de mari, din același lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. În sufletul tânărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. Gânduri multe îi fulgerau prin minte, se ciocneau, se alungau fără încetare și fără a se cristaliza, ca niște crâmpeie fără rost, vânturate de întîmplare. Numai în inimă îi stăruia un simțământ apăsător ca o rană deschisă, care te doare fără să-ți mai dai seama. Nici nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mea. - Salve, Vasile! - Salut, Stănică! Fac semn barmanului să aducă „una moartă” pentru amicul meu. Adică o sticlă de bere, căci așa o numește amicul sticla de bere, motivând că nici nu-l amețește, nici setea nu i-o stinge. Ciocnesc țapul cu sticla lui. În ochi îi citesc nerăbdarea de a-mi spune o noutate, pentru că el este la curent cu toate câte se petrec pe lumea aceasta. Dar cine e Stănică, vă întrebați? E o figură emblematică pentru parcul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
săptămâna trecută... spune oftând. Dar de atunci au trecut câteva zile și în câteva zile câte nu se pot întâmpla. Apoi scoate din nou un oftat. - Da, e adevărat, îi confirm eu spusele lui. Ca să-l scot din gândurile sale, ciocnesc halba mea de bere cu a lui. - Spune, te rog, ce ți s-a întâmplat?... - Belea mare!... - Cât de mare?... Spune drept, ai pierdut din nou la pocher și ți-ai amanetat mașina, apartamentul... nevasta?... - Nu!... - Nevastă-ta știe de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
incapabile să recupereze schimbarea și deveniseră simple purtătoare ale confuziei profunde a oamenilor și ale agresivității provenite din această confuzie. „Democrație”, „opoziție”, „nu ne vindem țara”, „poporul”, „capitalism”, „muncă”, toate aceste cuvinte goale zburau prin aer ca niște păsări rănite, ciocnindu-se și sfîșiindu-se între ele într un balet macabru. Tînăra cu pricina intuise, în sinceritatea nedumeririi sale, un fapt esențial : adevărata tranziție este aceea a limbii ! Or, din acest punct de vedere, mai sîntem încă, în bună parte, „încremeniți în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fie sinceră față de mine. Ceea ce mă făcea să simt o durere tot mai mare era faptul că vedeam cum se micșorează șansele să petrec revelionul cu ea, la niște prieteni care ne invitaseră. O văzusem de atâtea ori, în imaginație, ciocnind cu mine paharul de șampanie, la lumina tremurată a lumânărilor, și apoi sărutîndu-ne la miezul nopții... îmi și făcusem, în secret, primul costum de comandă, cu vestă, și eram mândru de felul în care arătam. Nu știam să dansez, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
petreacă împreună Anul Nou. Bătrânul părea ușor stânjenit și era clar că nu mințea cu plăcere. Știam că nu are rude în provincie, așa că ori rămăsese în oraș, ori plecase la munte, în orice caz cu cineva. Gina avea să ciocnească paharul de șampanie și să se sărute cu altcineva la lumina tremurată a lumânărilor. Nici măcar după acel telefon nu am putut să cred, nu am putut sa-mi imaginez că este posibil. De revelion am rămas acasă. Părinții mei nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe gât. "Acolo, mi-a răspuns el privind pe ferestruica de lângă el spre zarea care se și acoperise cu un văl de aburi roșietici, acolo este totul." Am rămas iar tăcuți. Aerul din odaie căpătase culoarea aurie a ceaiului. Marcelino ciocnea unii de alții soldații rigizi, se târa în genunchi cu pumnalul în mână pe sub scrinul cu picioare curbate, făcea ca tunul, ca soldații muribunzi și ca soldații victorioși. " Cît mi-ar plăcea să fiu femeie! spuse deodată Egor. Tu ai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
foindu-se lângă ureche, unde pisica avea părul rar și cenușiu, și dispărând apoi în blănița de pe cap. Priveam în altă parte o popicărie în plin soare și deslușeam până și firișoarele de tutun ars care se scurgeau din luleaua ciocnită de-un zid cafeniu de către un cârciumar cu șorț și față roșie, venit să chibițeze. Vedeam un copil făcând pipi într-un crâng de aluni, în mijlocul unor flori de câmp mai înalte ca el. Vedeam un curcubeu arcuindu-se peste
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nociv de alcool, si anume părinții la fel să fie implicați în cursul acestor lecții. Aceste proiecte trebuie să aibă drept scopul sensibilizării/conștientizării acestora asupra importanței stabilirii unei comunicări și a unui parteneriat părinte - copil eficiente. Odată ce s-a ciocnit cu aceste probleme este binevenit implicarea unor specialiști (sociolog, psiholog, medic, pedagog). Scopul proiectelor trebuie să fie de a crește generații, printr-o informare corectă. Existența unor modele pozitive în familie, susținerea familiei precum și o comunicare bună cu părinții, pot
Fii conștient, drogurile îți opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Cotoman Cristian, Jangă Snejana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2011]
-
ochii de noi, von Balthasar tresări, apoi coborî din camion și ne ieși înainte. Mi se părea că vorbește singur. Dar poate că recita. Poate că recita vreo poezie de-a lui. Și-a dus mâna la cască, și-a ciocnit călcâiele, și ne-a salutat. Apoi s-a apropiat de mine. - Leopold își va frânge mâinile când va auzi, spuse. Și nu mă va ierta niciodată că l-am trimis la Dumbrăvi... - El a voit, am încercat eu să-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mult mai copleșitoare decât intrigile de palat. Negativitatea și dinamica acestor impulsuri indică un gigantic bal mascat unde, însă, regii și prințesele au fost înlocuite de către decadenții unei umanități palide și desuete. Acești pioni mobilizați pe scena supraviețuirii mundane se ciocnesc violent în confruntări ridicole și epuizante. Miza giganticei conflagrații se rezumă la himerica perspectivă a unui mai bine terestru. Înfrângerea celuilalt este asumată drept mijloc pentru saltul existențial, pentru evoluția și progresul individual. Măștile protagoniștilor evocați aici încearcă și solicită
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nimeni ? Debit de băuturi spirtoase scria deasupra oblonului, da ce mezeluri avea ! Da ce calupuri de cașcaval ! Venea clientelă și de pe Coriolan, și de pe Sabinelor, și de pe toate străzile din jur... Venea oamenii, lua, cumpăra, mai schimba o vorbă, mai ciocnea un pahar, mai servea mezelicuri. Ce brânzeturi, ce sardele, ce coloniale, ce delicatese-aducea ! — E-hei, madam Delcă, mai zicea câte unu, aici la dumneata e mai ceva ca la Dragomir Niculescu! Uite-așa, la tejgheaua acoperită de tinichea udă, și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu tâmplele bubuind de pulsațiile sângelui... Așteptând dunga cenușie a dimineților tot mai timpurii (se făcea ziuă din ce în ce mai devreme, se apropia vara), așteptând să audă copitele calului pe caldarâm și fâșâitul roților faetonului, și zgomotul garnițelor de lapte care se ciocneau între ele. Aceasta era ora la care se simțea totdeauna mai bine, lumina sângerie a răsăritului se făcea trandafirie, păsările ciripeau asurzitor în grădină... El se lăsa încet, la loc, în pat, gemând ușor, și întindea mâna tremurândă după cordon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
răspuns ? Câți se pot lăuda c-au primit răspunsuri la memorii în anii aceia ? Bietul nenea Jorj s-a prăpădit cum s a prăpădit, și ei au continuat să facă memorii pentru casă și să aștepte înghesuiți toți în mansardă, ciocnindu-se nas în nas pe scară, coborând la baia de serviciu, spălând mizeria, scara, curtea în urma chiriașilor. Mergând timorați în vârful picioarelor, vorbind în șoaptă... — închideți odată radioul, venea Muti gâfâind, că Petruța își face iar de lucru pe la ușa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
reușită. Același lucru e valabil și în aceste zile confuze și cruciale, la care se mai adaugă în plus agitația și căldura... Trăsura se hurduca prin hopurile prăfoase, navigând aiurea, când spre un trotuar, când spre celălalt, gata-gata să se ciocnească ba de o mașină de făcut asfalt, ba de o grămadă verde-cenușie de piatră cubică, rămasă aici de când a început să se paveze strada. Iar el se sufoca în umbra îmbâcsită, cu broboane uleioase de transpirație care îl gâdilau sub
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]