3,124 matches
-
și așezate În dulap. Poate ar fi fost bine ca Mașa să fi fost ceva mai grijulie cu lucrurile ei. Poate că nu i-ar fi stricat să-și spele mai des lenjeria intimă sau să nu-și mai arunce ciorapii mototoliți sub pat, unde, probabil, se adunaseră atâtea gioarse, Încât dacă vreun musafir ar fi Îndrăznit din Întâmplare să-și bage nasul acolo, s-ar fi retras speriat. Noroc că În ultimul timp musafirii nechemați o ocoleau și, chiar dacă vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
păhărel. - Nu-i nimic. Dacă n-ai pâine, mă mulțumesc și cu firimituri, spuse Extraterestrul, arătând o coajă de pâine ce se afla lângă carafă. Mașa Însă se scuză din nou și se grăbi să intre În bucătărie. Pe drum, ciorapii săi de nylon, pe care-i trăsese În grabă, În cerdac, după ce scosese castraveciorii din borcan, se atingeau de genunchi și mai sus de genunchi, scoțând un foșnet prelung, metalizat, care se pare că era foarte plăcut urechilor vizitatorului. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu subînțeles. Stăpâna casei Își plecă rușinată privirea, spre pantofii de lac galbeni ai vizitatorului, Împodobiți cu catarame strălucitoare și pinteni de alamă ce zdrăngăneau la fiecare mișcare a sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă, și cu ciorapii de mătase roșii, pe care se vedea Încrustată o diademă reprezentând un vultur cu ghearele Înfipte În spinarea unui miel. „La ce i-o fi trebuit să poarte pinteni, nu-mi dau seama, gândi Mașa, nu l-am văzut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
găsesc, se Însufleți oaspetele, și gura Începu să-i turuie ca o morișcă: vacă, bou, cap de călugăr, pană de cauciuc, lebădă, lătrat de câine, ceas de buzunar, dinte de hienă, as de treflă, damă de pică, fustă, evantai, genunchi, ciorapi, pantofi, cizmă, pinten, copită de cal, ochi de viezure, șold, sân, gleznă, țigară de foi, oliță de noapte, lighean de bărbierit, cremă de ghete, biberon, foarfece de tablă, sfârc de madonă, fereastră, scaun, ușă de biserică, cioara de pe gard, vrabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
istorică. Transformarea societății. Mergea dincolo de Înjosirea personală. Trecuse peste acele idei În timpul războiului, În Polonia - trecuse de-a binelea peste toate, mai ales peste durerea idioată a pierderii privilegiilor de clasă. Cât de bine putea cu un ochi, Își cârpea ciorapii, Își cosea nasturii, Își freca chiuveta, Își trata pentru iarnă lucrurile de lână cu un spray. Bineînțeles existau doamne, fiica lui, Shula, nepoata (prin alianță), Margotte Arkin, În apartamentul căreia trăia. Mai trebăluiau pentru el, când Își aminteau. Câteodată făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de Socrate și Iisus. Până la un punct, lui Arkin Îi plăcuseră conversațiile chinuitoare cu Margotte, trebuie recunoscut. Prostiile ei Îl mulțumeau, și pe sub mustață zâmbea În sinea lui, ținându-și brațele lungi Întinse către marginile pernelor trapezoidale și picioarele În ciorapi lungi unul peste altul (Își scotea pantofii din clipa În care se așeza). Dar după ce ea Îi dădea Înainte o vreme, el spunea „Gata, gata cu schmaltz-ul ăsta de Weimar. Las-o moartă, Margotte!“. Acea Întrerupere virilă, puternică nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dădea Înainte o vreme, el spunea „Gata, gata cu schmaltz-ul ăsta de Weimar. Las-o moartă, Margotte!“. Acea Întrerupere virilă, puternică nu avea să mai fie auzită vreodată În camera asta șuie. Margotte era scundă, rotunjită, Împlinită. Picioarele-i În ciorapi negri de plasă, În special sub coapsă, erau atrăgător de pline. Când stătea jos, Își Întindea un picior ca dansatorii, cu arcul tălpii curbat Înainte. Își punea pumnul mic și puternic pe coapsă. Arkin Îi spusese odată unchiului Sammler că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
artei. Puterea și banii desigur Îi Împing pe toți la demență. Și atunci de ce n-ar câștiga oamenii bani și putere prin demență? Ar trebui să meargă mână În mână. Sammler Își scosese pantofii și acum picioarele lungi, fragile, În ciorapi maro cu jartiere și le simțea reci și puse peste ele pătura cu tivul de mătase zdrențuit. Bruch luă asta drept semn că se va culca. Sau poate conversația luase o turnură care nu-l interesa pe Sammler? Cântărețul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu șuvițe vopsite ca blana de raton, mirosind a mosc arăbesc, un damf ce apoi adăsta pe țesăturile ieftine, pe pernele de scaun, pe pled, chiar și pe draperii, căpos ca o pată de nucă pe deget, se așeza În ciorapi albi cu model - bas de poule, cum Îl numeau francezii. Cu obrajii plesnind de culoare, cu ochii albastru-Închis sexual, cu o căldură albă vitală În carnea gâtului, purta o mare declarație către masculi, mesajul puternic al genului. În zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
asemenea În jos pe apă; În vreme ce În culoarea de cupru a apusului burta de asfalt a străzii era ușor desfigurată, ușor Împuțită, cu capacele ei de canalizare. Și automobilele mereu strâns Înghesuite În stradă. Mașini de plecat. Scoțând pantofi și ciorapi, domnul Sammler ridică un picior lung În chiuvetă. Nu era prea bătrân pentru asemenea mișcări? Clar că nu. În intimitatea camerei lui era mai puțin Înțepenit la mădulare. Îmbăie picioarele și nu le șterse foarte bine, căci seara era caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Gruner avea nevoie de el. Acel lucru Îi sfârâia În creier. Țărâna era presărată pe fața lui. Privește atent. Trebuie că vezi niște fire de pământ. Așa că, ridicându-se, Sammler netezi așternutul, cuvertura. Niciodată nu lăsa patul nefăcut. Își trase ciorapi curați. Până la genunchi. Păcat! Păcat, adică, să fii izbit Încoace și-ncolo atât de anormal de către tribunale, ca o minge Între jucători puternici. Sau pradă unor circumstanțe furtunoase. O, nemilos! Mulțumesc, nu, nu! N-am vrut să cad În Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu fi murit? Mai bine să nu fi căzut. Prea multe lucruri pe dinăuntru erau rupte. Pentru unii, e adevărat, experiența părea avuție. Nenorocirea, de mare valoare. Oroarea, un noroc. Da. Dar niciodată n-am râvnit la asemenea bogății. După ciorapi, pantofii lui de zece ani. Îi tot repingelea. Destul de buni pentru a merge prin Manhattan. Avea foarte mare grijă de lucrurile lui, Își Împăia costumul cel bun cu hârtie de mătase, punea calapoade În pantofi, deși pielea era strânsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se duse În salonul vizitatorilor. Acolo Angela ședea fumând, dar nu În obișnuitul ei stil senzual și elegant. Plânsese și fața Îi era palidă și febrilă. Corpul Îi atârna greoi, sânii o povară, genunchii palizi reliefați de mătasea Întinsă a ciorapilor. Oare numai din cauza tatălui ei plângea? Sammler simți că acele lacrimi au o cauză combinată. Se așeză În fața ei și-și puse pălăria Augustus John, de culoarea cârtiței, În poală. — Încă doarme? Da, spuse Sammler. Buzele pline ale Angelei, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rămas tăcută uitându-se la ea în mâna mea. — Așa rămâne? — Sigur, așa rămâne. Atunci pe sâmbătă seara. Am rămas și am privit-o cum se îndepărta. Cardiganul verde, lung, îi flutura în jur, iar fusta i se lipea de ciorapii de lână, adunându-i-se între picioare. Se juca, ca de obicei, cu părul dezordonat. — Fir-ar să fie, am auzit-o mormăind încet, când se aplecă să ia un cleștișor de păr de pe jos. Am împăturit cu grijă bucățica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un mic magazin din Archway. Erau liliachii, cu niște fundițe în față și cu tocuri mai înalte decât port eu de obicei. Vesele? M-am întrebat uitându-mă la ele din diferite unghiuri. Sau doar ieftine? O să arate ridicol cu ciorapi? Și dacă da, oare aș putea să ies din casă cu picioarele goale? La ora 3 mi-am făcut o baie. Apoi, în timp ce îmi uscam părul, am încercat să construiesc o altă perspectivă asupra sandalelor intrând repede în dormitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
început să mă calmez. Sandalele erau în regulă. Mă enervasem degeaba. Fusta era o problemă, dar putea fi prinsă cu un ac de siguranță. Dacă nu, fusta cea neagră cu elastic în talie era numai bună. Nu aveam să port ciorapi. Am plecat de acasă suficient de devreme ca să cumpăr niște flori pentru Sheba. Florăria de la ieșirea din metrou avea o ofertă deplorabilă și mi-am reproșat că am plecat așa de târziu de acasă. Până la urmă am ales abrupt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a găsit o rochie albastră de mătase, pe care Jina n-o mai îmbrăcase de ani de zile. A ales o pereche de pantofi negri, după care a pornit la scotocit prin sertare, până când a dat peste o pereche de ciorapi de plasă, pe care Jina nici n-avea habar că-i avea. Apoi, ca și când ar fi jucat într-una din vechile ei reclame, Irene și-a adunat curajul, de parc-ar fi fost nevoită să vândă săpun sau tampoane, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vreo optsprezece locuri. În afară de mandatar, se mai afla acolo o chelneriță de vreo douăzeci și doi de ani cam grăsuță, rotunjoară la față, cu ochii mici și cu urme de coșuri pe frunte. Îi plăceau lucrurile extravagante, probabil, așa că purta ciorapi cu model, dar nu era cîtuși de puțin atrăgătoare. SÎnt sigur că ea nu prezintă nici un interes pentru investigațiile mele. Pe ușă se găsea un afiș: „Angajăm salariată” și mi-am Închipuit că și-a dat cineva demisia de curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din ea trei pastile mici. — Astea-s bune... medicamentul meu obișnuit. Iar am avut dureri de cap cumplite În ultima vreme. Fata intră cu spatele În salon, ridicînd mult draperia. Fusta ei strîmtă, cafenie, i se mula pe șolduri, iar ciorapii cu găurele sclipeau ca niște perle. Bluza avea guler croit ca la uniformele militare, iar la manșete aveau nasturi sidefii. În ochi i se citea un zîmbet răutăcios. Turnase cam multă cafea În ceșcuțe și era gata-gata se le verse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pletele ce-i atîr-nau pe umeri. PÎrul din față Îi acoperea frumos fruntea, pe o parte. Pistruii de sub ochi se potriveau foarte bine cu apatia ei. Apoi rămînea nemișcată În poziția aceea ciudată, picior peste picior, de parcă făcea reclamă la ciorapi de damă. CÎnd se așeza astfel, trupul ei mic, ce părea plăpînd, ca de fetiță, se transforma brusc Într-unul de femeie și cu toate acestea părea total lipsită de apărare. Merita să fii gelos pe ea! PÎnă și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
șut în fund la propriu unei colege de care voia să se descotorosească (fusese iubita lui), i-am ocolit tot timpul. Pe negri îi ocoleam fizic și îi detestam că o duceau mai bine ca noi și cumpărau fete pe ciorapi și sprayuri. În America, la același workshop cu mine erau și doi nigerieni. O femeie sclipitoare, cu un doctorat la Cambridge, și șeful Colegiului Ecumenic de acolo, fabulosul Father Stan. Îi admiram intelectual, îmi plăceau costumele lor și tobele aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tacâmuri de pui cu mai mult spate și gât decât cu gheare. Veneau spre casă, pendulând plasa și o crenguță de brad pe lângă pulpele lor încă suple pe care iarna nu le vedea nimeni. Umblam încotoșmănate cu două-trei perechi de ciorapi cu fire duse, chiloți cu mânecuță „moartea pasiunii”, pe deasupra lor ne atârnam izmene (iegării aveau să vină de-abia în postcomunism). Dragoste se făcea sub plapumă, eventual prin șliț. Ne spălam la lighean, pe porțiuni (la bucată), când puteam încălzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de oameni ai muncii care petrec și își descarcă energia. În seara cu pricina, am ajuns prima și mi-am croit drum printre nenumărați oameni ce purtau conversații ispititoare - ... „concediată“ scrie pe ea... avea o sticlă de Jack Daniels la ciorap, mă jur... sub birou, sugând-o... - și am găsit un separeu la etaj. Jacqui a fost următoarea și, după opt minute, Aidan încă nu ajunsese. — Întârzie. Jacqui părea încântată. —Uite-l. Era jos, făcându-și loc prin înghesuială, părând puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zis. E timpul să te trezești. M-am smuls cu greu din somnul meu dulce și am încercat să mă ridic în capul oaselor. — Ești deja îmbrăcat, am spus, surprinsă. —Mda. Îmi evita privirea. Stătea la capătul patului, trăgându-și ciorapii, cu fața în jos, cu spatele la mine și deodată m-am trezit de-a binelea. Mai fusesem în situația asta și știam regulile jocului: rămâi degajată, nu-l forța, lasă-l să-și facă numărul cu elasticul. Ei bine, la naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
promovare, pentru că, cu cât urcai în ierarhie, cu atât erai mai liberă să te îmbraci la costum. Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Fata trăsnită se întoarce la lucru Ținuta pentru azi - cizme de piele întoarsă neagră, ciorapi cu plasă roz, rochie retro de crèpe-de-Chine, neagră cu buline albe, haină roz trei sferturi (de asemenea retro) și o geantă cu fluturași. O pălărie ridicolă? te aud întrebând - Oh, desigur: o beretă neagră în colț. Pe scurt, oarecum discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]