1,401 matches
-
să mă enervez cât pentru 3 stagiuni. Cea mai proastă piesă a fost cea a Teatrului Național din București, un remake, care se vroia modern, după Vasile Alecsandri, Sânziana și Pepelea. Cu o regie anostă și cu mari vedete înșirate ciorchine pe afiș, acest spectacol retrogradează și așa mult hulitul Național în categoria Căminelor Culturale, subspecia emisiuni teve de divertisment, în genul mare al umorului forțat și grobian. O piesă la care publicul a aplaudat fioros (da, juca Naționalu’!Ă, actorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
pentru că au fost prea tare presate În timpul transportului poștal. — Nu simt nimic cu degetele! — Ai uitat să citești, se supărase tata. Acum Însă era altceva. În fața mea se aflau tovarășii de pe urma cărora ronțăisem mult zahăr candel, din cel ca niște ciorchini de țurțuri, mă uitam mai Întîi la ei cum răsfrîng lumina, abia apoi Îi zdrobeam În măsele. Volumului pe care-l aveam În mînă Îi spuneam „carte“, dar i s-ar fi potrivit mai degrabă denumirea de „caiet“. Chiar eu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
stăpîn la altul nu numai după cîștig, dar și de urît. O’Leary o ajută și de data asta pe Flory să urnească deal-ul. Pen siu nea fu redeschisă și, după cum prevăzuse irlandezul, oa me nii formară din nou ciorchini În jurul ei. PÎnă În vara următoare, Floare primi trei scrisori de la Gyuri din garni zoanele pe unde se perinda. De fapt, Îi erau retrimise de părinți, numai prin ei puteau să țină legătura. Mai căpătă un plic după aprinderea războiului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
asta e nepotrivit, incorect. Lumea justificând lenea, prostia măruntă, superficialitatea, hachițele, poftele - Întorcând pe dos vechea respectabilitate. Astfel era priveliștea lui Sammler spre răsărit, o burtă moale de asfalt ridicată, În care ședeau burice aburinde de canalizare. Trotuare țăndări cu ciorchini de butoaie de gunoi. Piatră de fațadă. Cărămida galbenă a clădirilor cu lift, ca a lui. Pâlcuri de antene de televizor. Ca bicele, grațioase, dendrite dătătoare de fiori desenând imagini din aer, aducând frăție, comuniune oamenilor de apartament Înzidiți. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
toată mocirla. Erau Însă și altfel de zile, așa cum fusese aceea, când uscăciunea prafului și ume zeala apăsătoare alcătuiau Împreună atmosfera firească a insulei. Neng a scos din buzunar o banană. Era neagră și storcită, iar capă tul rupt din ciorchine Începea să zemuiască. Te-a cuprins oboseala! a spus ea și i-a dat banana. Mănânc-o, o să-ți revii. Era bine coaptă, moale și dulce. Adam a mâncat o repede și și-a șters degetele lipicioase pe haine. Poate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pentru Margaret, dar s-ar zice că nu-i acasă. Adam s-a ridicat și s-a dat ușor Înapoi. — Nu te speria! Mă cheamă Din, a zis bărbatul și s-a apucat să desfacă pachetul În care era un ciorchine de banane coapte. Sunt coleg cu Margaret, În sfârșit, de fapt Îi sunt student, dar nu sunt controlat de ea. A rupt o banană mare și i-a Întins-o. Ia una, te rog, a zis. Sunt greu de găsit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înotase peste crestele de corali, care, cu luna deasupra, arătau ca o hartă Întunecată a unei lumi necunoscute, unde frontierele nu erau sigure, iar țările Își schimbau neîncetat conturul. În timp ce Înainta spre larg, În apa adâncă și neagră, a văzut ciorchini de lumini fluorescente și i-a trecut prin cap că păreau niște perle sau animale marine sau poate reflexii stranii ale luminilor cerului. La Întoarcere, Farah Îl aștepta cu picioarele Încrucișate pe nisip. E primejdios să te duci În mare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urechea. Lăcomia nu explica îndestul ditirambul. Elogiul lui Hallipa în vorba lui Rim era ceva neobicinuit și admirația lui, strămutată de-a dreptul de pe Lenora pe bărbatul ei, o surprindea și o îndruma spre noutăți mari. - Să fi văzut ieri ciorchinele de păsări calde! Le-a adus bietul om, el singur. Hallipa în formă de "biet om" era ceva peste fire! Lina întrebă mai întîi cu îngrijorare ce făceau Rim și Lică, și cum Mini, ca să nu o sperie, îi spuse
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
abia mansardate, altele, mici oteluri de stil, care toate dau orașului un aspect de vilegiatură luxoasă, cu excesul unei grădini proprii, cu transplantarea brazilor și fantazia pergolaurilor, acoperite de plante urcătoare capricioase, de drăgălășenia amoroasă a trandafirilor, mărunți sau de ciorchinii lâncezi, galbeni și violeți ai salcâmilor târâtori, sau de cine știe ce alte bizare roade ale grimpantelor delicate. Viziuni de case după care te întorceai la colț de strade albe, ca după o femeie elegantă și parfumată fin; balcoane suspendate în verdeață
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încă din ajun, tovarășul căpitan Robert Sacaliuc. * * * Odată ce i s-a dat cuvântul, sala a amuțit. În afară de bătăile inimilor și de respirația celor ce au umplut sala până la refuz, nu se mai înregistra nicio mișcare, nicio șoaptă, chiar și la ciorchinele de capete de la intrare. Tovarășului i-a plăcut foarte atmosfera și a apreciat liniștea de catedrală din sală drept un gest de respect față de regim și de supunere față de reprezentantul său în teritoriu, nimeni altul decât el în persoană. Disciplinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în zilele când mama reușea să pregătească un prânz mai de doamne-ajută. Că în rest, trebuiau să se mulțumească numai cu ce primeau de la școală: un lapte și un corn cu marmeladă, ici-acolo câte un măr sau câte un ciorchine. De fapt, așa se și explică de ce Vasilica și mai toți frățiorii ei aveau o prezență la școală dintre cele mai bune. Și asta cu atât mai mult cu cât câțiva dintre ei primeau și porție dublă în zilele când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lor cal, bine încărcată cu doi saci de grâu, trei cu grăunțe de porumb, cinci cu barabule, șase kile de zahăr și șase litri de ulei dublu rafinat, spre bucuria copiilor străvezii, care și-au înghesuit capetele sub formă de ciorchine într-un ochi al ferestrei. Tata a cărat de îndată sacii cu barabule în tindă pentru a le feri de îngheț, a adus zahărul și uleiul în casă, iar cu boabele de grâu și păpușoi și-a continuat drumul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dinți să ajungă pe pământ gaborițele cu obrajii scrijelați de ani, pline, greoaie, susținându și anevoie fustele lor largi, croite anume pentru depășirea gabaritelor. În câteva momente, pădurea se umplu de larma și zbenguielile copiilor dornici de hârjoană. Ca niște ciorchini, oamenii șatrei se grupară în locul unde urmau să se ridice corturile. Femeile aleseră dintre bulendre și hârdaie pirostiile, ceaunele și câteva oale, se așezară direct pe pământ, turnară apă în vasele deja pregătite, ca mai apoi să întețească focul. În
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case și copaci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
haiku-uri pe un copac care se transformă în șarpe și intră cu totul în gâtlejul Contesei cu buze roșii. Celălalt Popa îi scoase șarpele dintr-o ureche, încercând să-l bage în urechea celeilalte Contese, care mânca nevinovată un ciorchine de struguri. Primul Popa se prinsese de șarpe, ca să-și termine haiku-ul, intrând astfel în gura primei Contese, ieșind prin urechea ei, intrând în urechea celeilalte și ieșind plin de sânge din ea, așa cum numai un nou-născut poate ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cartier. Mergeam agale, cu șapca pe-o ureche, pe aleea trandafirilor, paralelă cu Bulevardul Schitul Măgureanu, fericiți că a doua zi este sâmbătă și se sfârșește încă o săptămână de școală! Și cum atât podoaba de mov și alb a ciorchinilor înfloriți, cât și parfumul dulce ne îndemnau la lirism, și cum fiecare dintre noi era cu cîte-o fată-n gând, Rică Stănescu, cel mai îndrăgostit dintre toți, zice: ― Ia cântă, mă, Grig, ceva de inimă liliachie, că prea e liniștită
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Încarce știuleții din hambar, ca să-i ducă, pe cheltuiala sa, la centrul de colectare. Iar În următorul an, colectivizarea... Dar Înainte de asta au venit ciorile. A fost o adevărată invazie. Oamenii se uitau cu Îngrijorare la copacii pe care atârnau ciorchini de păsări negre, le ascultau croncănitul amenințător și clătinau cu Îngrijorare din cap. Se așteptau să se Întoarcă războiul. Sau foametea. Ciuma sau holera. Sau reforma monetară. Din cauza căreia mulți Își pierduseră agoniseala de o viață. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
urmă la pierzanie. Ispitirea avea să fie mare, iar rătăcirea și mai mare. Cu ce avea să-i ispitească Necuratul coborât din ceruri? Cu ce altceva decât cu adevărul și cu dreptatea! Cu fericirea și dragostea de semeni? Oamenii priveau ciorchinele de cuiburi ce atârnau În ramurile copacilor și Își făceau cu teamă semnul crucii. - Întotdeauna, bolborosi prin somn Extraterestrul, răsucindu-se pe laviță, Necuratul Îl ispitește pe om cu adevărul, cu libertatea, cu dragostea supremă și Întotdeauna omul se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Basarabeasca apoi alt tren către Cetate. Calvar. Aici alte întrebări. Mai ales privind gazda. În centru nu, lângă centru nu, așa că hai la mai mahala pe malul Limanului Nistrului, poartă cu poartă. În sfârșit, o femeie cu doi copii agățați ciorchine de fustă ne-a primit. Avea liberă o cameră cu un pat și o masă. Ne gândeam că, în momentul cînd va vedea năvala a trei copii ne va trimite mai departe dar nu. Se vede că doar săracii știu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe când copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mâinile puhave ale mamei de atâta spălat părând niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi, Cafeneaua sârbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi cerbi, Sub tei, La trei ciorchini, Šumatovac, Șapte zile, Marșul de pe Drina, Kalemegdan, Kolarac, Patria, Plugarul, Obrenovac, Oplenac, Orașul lui Dušan, La vărsare, Smederevo, Cornul de vânătoare, Semnul mirării, Ultima șansă. Realizatorilor nu le‑a scăpat nici momentul morții lui, exact În ziua când primul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iau pe cărăruia de humă lunecoasă. Curând în miezul luncii, un neștiut fior Simții urcând prin lucruri spre ființa mai deplină, Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină: Nestânjenitul vieții fior biruitor. Cursese pretutindeni... Și-acum, albeau privirii Ciorchine de potire și pături moi de puf, Și nu știu ce amestec de-arome și zăduf Topea orice făptură în marea nuntă-a firii. Plămade răzlețite în nouri mici de vată Se prelingeau de-a lungul plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
verde, cu arcurile la vedere, niște măturoaie din crengi. - E-aici... și-i uriaș, să mor eu dacă am văzut unul așa de mare! Într-un colț, lângă niște piei de iepure uscate, era prins un cuib de viespi, un ciorchine ca de hârtie, cenușiu, cu multe căsuțe, mai mare decât bostanul pe care-l scobisem, îi tăiasem dinți, să fac felinar și să pun lumânarea înăuntru. - Hai să luăm cârpe, le dăm foc și-l afumăm... - O să ne muște, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Sărății, cel mai generos cimitir. Sărățenii creșteau și îmbătrâneau la umbra frunzei de sfeclă. Vasile, venetic pe acele meleaguri, a cunoscut-o pe Eugenia la cules de vie prin podgoriile Dobrogei. Pe ăl mare l-a făcut sub un butuc; ciorchinii erau verzi și acri, boabele de struguri ca niște lacrimi înșirate pe sfoară. Cel mijlociu a venit pe lume într-o casă nouă cu trei odăi, mirosind a pământ proaspăt și a bălegar de cal. Mezinul s-a născut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
seama că poți să te lipsești și de altceva, apoi de multe alte lucruri. Iată-mă, deci, parcurgând această suprafață goală care este lumea. Un vânt la nivelul solului târăște în rafale de lapoviță ultimele resturi ale lumii dispărute: un ciorchine de struguri, cules parcă acum de pe coarda de viță, un ciorăpel de lână de nou-născut, o articulație cardanică bine unsă, o pagină smulsă parcă dintr-un roman în limba spaniolă, cu un nume de femeie: Amaranta. Când a încetat lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]