2,061 matches
-
îți vine, cum îți place, pe copilă s-o desmierzi.” (M. Eminescu, I, 155) Se constituie în mărci specifice ale circumstanțialei modale de conformitate pronumele relative precedate de locuțiuni prepoziționale. 2. Circumstanțialul de mod ipotetic Relația de dependență de la baza circumstanțialului ipotetic simplu se exprimă prin prepoziția ca, nespecifică în sine; deosebirea față de circumstanțialul de mod real (al calității) este asigurată de neactualizarea rolului prepoziției de instrument al unei comparații stilistice: „Ieși ca dintr-o cameră unde nu era nimeni.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
155) Se constituie în mărci specifice ale circumstanțialei modale de conformitate pronumele relative precedate de locuțiuni prepoziționale. 2. Circumstanțialul de mod ipotetic Relația de dependență de la baza circumstanțialului ipotetic simplu se exprimă prin prepoziția ca, nespecifică în sine; deosebirea față de circumstanțialul de mod real (al calității) este asigurată de neactualizarea rolului prepoziției de instrument al unei comparații stilistice: „Ieși ca dintr-o cameră unde nu era nimeni.” (M. Preda, M. sg., I, 55) Circumstanțiala de mod ipotetică se introduce prin locuțiunile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepoziția ca, nespecifică în sine; deosebirea față de circumstanțialul de mod real (al calității) este asigurată de neactualizarea rolului prepoziției de instrument al unei comparații stilistice: „Ieși ca dintr-o cameră unde nu era nimeni.” (M. Preda, M. sg., I, 55) Circumstanțiala de mod ipotetică se introduce prin locuțiunile conjuncționale ca și cum, ca și când, de parcă și adverbul parcă, toate specifice atât pentru această variantă cât și, în mod relativ, pentru identitatea funcției de circumstanțial modal: „Și ca și când s-ar fi speriat de neîngrijirea în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unde nu era nimeni.” (M. Preda, M. sg., I, 55) Circumstanțiala de mod ipotetică se introduce prin locuțiunile conjuncționale ca și cum, ca și când, de parcă și adverbul parcă, toate specifice atât pentru această variantă cât și, în mod relativ, pentru identitatea funcției de circumstanțial modal: „Și ca și când s-ar fi speriat de neîngrijirea în care lăsase dulapul deschis, aruncă iute pergamentul în fundul lui și-l închise iute c-o cheiță de oțel...” (M. Eminescu, P.L., 226) CIRCUMSTANȚIALUL CONSECUTIVTC "CIRCUMSTAN}IALUL CONSECUTIV" Determină: • verbe (locuțiuni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în mod relativ, pentru identitatea funcției de circumstanțial modal: „Și ca și când s-ar fi speriat de neîngrijirea în care lăsase dulapul deschis, aruncă iute pergamentul în fundul lui și-l închise iute c-o cheiță de oțel...” (M. Eminescu, P.L., 226) CIRCUMSTANȚIALUL CONSECUTIVTC "CIRCUMSTAN}IALUL CONSECUTIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul?” (M. Eminescu, I, 150), • expresii impersonale: „I se făcuse așa de teamă încât a aprins
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
superlativ, cel mai frecvent prin intermediul verbului-predicat căruia i se subordonează): „Mergeau așa de iute încât i-se părea că pustiul și valurile mărei fug, iar ei stau pe loc.” (M. Eminescu, P.L., 21) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul consecutiv exprimă consecințele desfășurării unei acțiuni, ale modalității de desfășurare a unei acțiuni sau ale intensității unei însușiri: „Și acolo în fața cortului îi aștepta Ionescu, transformat și el de nu-l mai recunoșteai.” (M.Eliade, Dionis, 237), „Și numai credința
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atât de mare încât fără să vreau am scos un țipăt și o înjurătură”. (P. Sălcudeanu, 210) sau numai • posibilă (sau virtuală): „Nicio suferință nu-i așa de mare / să nu se preschimbe-n cântare.” (L. Blaga, 40) Observații: Când circumstanțialul exprimă, prin planul său semantic, doar o consecință posibilă, aceasta poate fi privită în același timp și ca finalitate 37: „Mi-a fost de-ajuns să-l privesc, ca să-mi dau seama că am de-a face cu un intelectual
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate fi privită în același timp și ca finalitate 37: „Mi-a fost de-ajuns să-l privesc, ca să-mi dau seama că am de-a face cu un intelectual.” (M. Eliade, 181) De multe ori, prin dezvoltarea funcției de circumstanțial consecutiv, se maschează o relație de dependență cauzală. În enunțul „Au fost cumpene, secete,/că n-aveți pâne de grâu?” (M.Isanos, 135), relația de dependență consecutivă este expresia, cu termeni inversați, ai unei relații de dependență cauzală: „N-aveți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de grâu?” (M.Isanos, 135), relația de dependență consecutivă este expresia, cu termeni inversați, ai unei relații de dependență cauzală: „N-aveți pâne de grâu, pentru că au fost cumpene, secete?” Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. Dezvoltarea infrapropozițională a funcției de circumstanțial consecutiv este foarte puțin frecventă 38, realizându-se mai ales prin forme verbal-nominale: „Cu aceasta am terminat cercetările fonetice asupra acelor litere din alfabetul latin al căror son era destul de lămurit pentru a fi ele primite fără control în scrierea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cercetările fonetice asupra acelor litere din alfabetul latin al căror son era destul de lămurit pentru a fi ele primite fără control în scrierea noastră.” (T. Maiorescu, 266), „De când s-a întors, muncește de speriat, dar tot degeaba.” b. Realizarea propozițională (circumstanțiala consecutivă) se constituie în principalul tip structural al circumstanțialului consecutiv: „O piesă, dar mai cu seamă una de Shakespeare este un op de artă, în care toate caracterele sunt atât de însemnate, încât merită jucate de artiști mari.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
căror son era destul de lămurit pentru a fi ele primite fără control în scrierea noastră.” (T. Maiorescu, 266), „De când s-a întors, muncește de speriat, dar tot degeaba.” b. Realizarea propozițională (circumstanțiala consecutivă) se constituie în principalul tip structural al circumstanțialului consecutiv: „O piesă, dar mai cu seamă una de Shakespeare este un op de artă, în care toate caracterele sunt atât de însemnate, încât merită jucate de artiști mari.” (M. Eminescu, Despre cultură, 195) c. Circumstanțialul multiplu se constituie tot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
principalul tip structural al circumstanțialului consecutiv: „O piesă, dar mai cu seamă una de Shakespeare este un op de artă, în care toate caracterele sunt atât de însemnate, încât merită jucate de artiști mari.” (M. Eminescu, Despre cultură, 195) c. Circumstanțialul multiplu se constituie tot din termeni propoziționali: „Amintirea acestei întâmplări fu atât de brutală, încât se trezi din somn și aprinse lumina.” (M. Eliade, 562) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență în care își are originea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
multiplu se constituie tot din termeni propoziționali: „Amintirea acestei întâmplări fu atât de brutală, încât se trezi din somn și aprinse lumina.” (M. Eliade, 562) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență în care își are originea circumstanțialul consecutiv se exprimă numai prin elemente relaționale. Când se realizează prin constituenți simpli sau dezvoltați, intervin prepozițiile de și pentru: „Un lucru avem însă de observat, care ni se pare destul de însemnat pentru a reveni și altădată asupra lui.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin elemente relaționale. Când se realizează prin constituenți simpli sau dezvoltați, intervin prepozițiile de și pentru: „Un lucru avem însă de observat, care ni se pare destul de însemnat pentru a reveni și altădată asupra lui.” (M. Eminescu, Despre cultură, 196) Circumstanțiala consecutivă se introduce în frază prin conjuncții (locuțiuni conjuncționale): ca să, că, de, pentru ca... să, așa că, încât, așa încât etc.: „Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni, de obicei Ca să nu s-arate-odată ce sunteți... Niște mișei!” (M. Eminescu, I, 151
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantică de consecință nu primește expresia sintactică a relației de dependență; aceasta este evitată prin simpla juxtapunere și inversare a termenilor, totdeauna propoziționali: „Pare că părul ei e o spumă de aur, atât de moale-i...” (M. Eminescu, P.L., 92) CIRCUMSTANȚIALUL DE PROGRESIETC "CIRCUMSTAN}IALUL DE PROGRESIE" La sintaxa frazei, între variantele circumstanțialului de mod, G.A. înscrie și propoziția circumstanțială de măsură progresivă: „Cu cât mai târziu a venit artistul sau gânditorul în lume, cu atât îți trebuie mai multă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este evitată prin simpla juxtapunere și inversare a termenilor, totdeauna propoziționali: „Pare că părul ei e o spumă de aur, atât de moale-i...” (M. Eminescu, P.L., 92) CIRCUMSTANȚIALUL DE PROGRESIETC "CIRCUMSTAN}IALUL DE PROGRESIE" La sintaxa frazei, între variantele circumstanțialului de mod, G.A. înscrie și propoziția circumstanțială de măsură progresivă: „Cu cât mai târziu a venit artistul sau gânditorul în lume, cu atât îți trebuie mai multă originalitate și mai mare putere de concepție...” (I.L.Caragiale), dezvoltată numai la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenilor, totdeauna propoziționali: „Pare că părul ei e o spumă de aur, atât de moale-i...” (M. Eminescu, P.L., 92) CIRCUMSTANȚIALUL DE PROGRESIETC "CIRCUMSTAN}IALUL DE PROGRESIE" La sintaxa frazei, între variantele circumstanțialului de mod, G.A. înscrie și propoziția circumstanțială de măsură progresivă: „Cu cât mai târziu a venit artistul sau gânditorul în lume, cu atât îți trebuie mai multă originalitate și mai mare putere de concepție...” (I.L.Caragiale), dezvoltată numai la acest nivel sintactic: nu este corespondentul propozițional al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de măsură progresivă: „Cu cât mai târziu a venit artistul sau gânditorul în lume, cu atât îți trebuie mai multă originalitate și mai mare putere de concepție...” (I.L.Caragiale), dezvoltată numai la acest nivel sintactic: nu este corespondentul propozițional al circumstanțialului de mod de măsură. „Se urcase luna cam de două suliți...” (II, p. 183-184). În noua ediție a Gramaticii Academiei, varianta circumstanțialului de măsură progresivă din edițiile precedente este integrată în clasa mai amplă a Circumstanțialului cantitativ (vol.II, pp.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai mare putere de concepție...” (I.L.Caragiale), dezvoltată numai la acest nivel sintactic: nu este corespondentul propozițional al circumstanțialului de mod de măsură. „Se urcase luna cam de două suliți...” (II, p. 183-184). În noua ediție a Gramaticii Academiei, varianta circumstanțialului de măsură progresivă din edițiile precedente este integrată în clasa mai amplă a Circumstanțialului cantitativ (vol.II, pp.515-520) Chiar definiția dată acestei propoziții: „exprimă proporția progresivă în care se desfășoară acțiunea din regentă.” (II, p. 313) impune ideea dezvoltării
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este corespondentul propozițional al circumstanțialului de mod de măsură. „Se urcase luna cam de două suliți...” (II, p. 183-184). În noua ediție a Gramaticii Academiei, varianta circumstanțialului de măsură progresivă din edițiile precedente este integrată în clasa mai amplă a Circumstanțialului cantitativ (vol.II, pp.515-520) Chiar definiția dată acestei propoziții: „exprimă proporția progresivă în care se desfășoară acțiunea din regentă.” (II, p. 313) impune ideea dezvoltării unui conținut semantico-sintactic distinct prin circumstanțialul de progresie, în raport cu circumstanțialul de mod, prin care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
precedente este integrată în clasa mai amplă a Circumstanțialului cantitativ (vol.II, pp.515-520) Chiar definiția dată acestei propoziții: „exprimă proporția progresivă în care se desfășoară acțiunea din regentă.” (II, p. 313) impune ideea dezvoltării unui conținut semantico-sintactic distinct prin circumstanțialul de progresie, în raport cu circumstanțialul de mod, prin care se atribuie acțiunii verbale o însușire, calitativă sau cantitativă, reală sau ipotetică; „Aleargă bine/rău: o dată/de două ori; ca urmărit de cineva.” Propoziția sau partea de propoziție reprezentând această funcție asigură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clasa mai amplă a Circumstanțialului cantitativ (vol.II, pp.515-520) Chiar definiția dată acestei propoziții: „exprimă proporția progresivă în care se desfășoară acțiunea din regentă.” (II, p. 313) impune ideea dezvoltării unui conținut semantico-sintactic distinct prin circumstanțialul de progresie, în raport cu circumstanțialul de mod, prin care se atribuie acțiunii verbale o însușire, calitativă sau cantitativă, reală sau ipotetică; „Aleargă bine/rău: o dată/de două ori; ca urmărit de cineva.” Propoziția sau partea de propoziție reprezentând această funcție asigură, în varianta discutată de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
glas.” (M. Eminescu) și totodată, că are și o realizare morfologică: „Răsuflând din ce în ce mai liniștit, începu să privească.” M. Eminescu) De fapt, prin această categorie de realizări (prin care se actualizează sensul de 'progresie'), și sub aspect semantic, și prin structură, circumstanțiala de progresie este o alternativă sintactică, pentru caracterizarea directă a acțiunii verbale: „Mărgeaua cădea luminoasă prin întuneric și se desfășura din ce în ce.” (M. Eminescu), la gradul de intensitate progresivă a însușirii acțiunii verbale, exprimată adverbial: „... se desfășura din ce în ce mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiectuale, exprimată adjectival: „ ...se desfășura din ce în ce mai luminoasă...” Pe de altă parte, sensul de 'progresie' se dezvoltă și în afara desfășurării unui raport de proporționalitate: „Noaptea flamingo cel roșu / Apa-ncet încet pătrunde.” (M. Eminescu) Toate aceste particularități ale planului semantic al circumstanțialului de progresie îi fixează identitatea specifică, de variantă autonomă (în raport cu clasa circumstanțialului de mod) a funcției de circumstanțial. Circumstanțialul de progresie determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Lucrurile mergeau din rău în mai rău.” (O. Paler) • adjective (la comparativ, cel mai adesea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de 'progresie' se dezvoltă și în afara desfășurării unui raport de proporționalitate: „Noaptea flamingo cel roșu / Apa-ncet încet pătrunde.” (M. Eminescu) Toate aceste particularități ale planului semantic al circumstanțialului de progresie îi fixează identitatea specifică, de variantă autonomă (în raport cu clasa circumstanțialului de mod) a funcției de circumstanțial. Circumstanțialul de progresie determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Lucrurile mergeau din rău în mai rău.” (O. Paler) • adjective (la comparativ, cel mai adesea), în structura unui predicat analitic: „Cu cât mai mulți ochi aș avea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]