105,754 matches
-
și pleașă. Înțelesul lor ridică însă unele întrebări. Runc înseamnă pășune, pleașă (sau pleș) înseamnă pleșuv, chel, pojorîtă e (iarbă) arsă. Așa dar nu de agricultură ar fi vorba, ci de creșterea vitelor. În rest, lucruri care merită a fi citite. În același număr al Vieții, dl Luca Pițu continuă a arunca precum sepia veninuri, văzînd securiști și comploturi securistice în toate împrejurările literare. Rostești un nume, care d-sale i se pare odios, fie al unei reviste, fie al unei
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
de a mai bălăcări nițel România literară, dar și pe Dan C. Mihăilescu ("pe cale de înverzire") ori pe N. Florescu ("acesta de un verde crud indubitabil"), iar dintre morți pe Z. Stancu. Dar cine scapă de sepia cu pricina? Cronicarul citește cu stupoare emisiile albăstrii și se întreabă cu candoare: oare de ce nu scrie dl Dan Petrescu literatură? Scrisorile d-sale au un aer fictiv absolut convingător.* În OBSERVATOR CULTURAL nr. 155, lugubrele considerații ale dlui D. P. sînt citate in
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
ce pune vinul vorbelor pe masă. Se-oprește fuga timpului în ceas,/ femeie tristă, umbră luminoasă!/ Printre grădini întorsu-m-am acasă/ lângă cei vii, atâți câți au rămas." Versuri, epistole în eternitate: "Îți scriu smerit./ Culege vorbe-n spic,/ citește-le până se face zi,/ Ascultă-le apoi când eu voi fi/ de mult pierdut în marele Nimic." Starea poetului este una de reculegere - sub împunsăturile regretului față de miracolele vieții mai departe îmbietoare: "Nu mai visez! A început plecarea/ Câte
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
se poate simți la largul său practic oricînd. E surprinzător de pildă ce puțină lume vine în sălile de pictură franceză de la etajul doi al Curții pătrate. Și ce e de făcut? Ați remarcat o dată că francezii nu știu să citească un tablou. E adevărat? La școală înveți să citești, dar, în Franța cel puțin, nimeni nu te învață cum anume trebuie să privești, să vezi, cum "să știi să vezi", după cum sună titlul unei celebre cărți italienești. Și dacă acest
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
surprinzător de pildă ce puțină lume vine în sălile de pictură franceză de la etajul doi al Curții pătrate. Și ce e de făcut? Ați remarcat o dată că francezii nu știu să citească un tablou. E adevărat? La școală înveți să citești, dar, în Franța cel puțin, nimeni nu te învață cum anume trebuie să privești, să vezi, cum "să știi să vezi", după cum sună titlul unei celebre cărți italienești. Și dacă acest lucru nu se face metodic, în școală, atunci cînd
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
vei face imperfect. Fără efortul școlii și în lipsa unei predări sistematice a istoriei artei în licee, mă tem că viitorul muzeelor este în pericol... Oamenii ar trebui să viziteze mai mult muzeele, expozițiile, să aleagă ce anume le place, să citească lucrările consacrate acelor lucruri. Să înțeleagă că nu întotdeauna vor resimți plăcere estetică la prima vedere, că trebuie răbdare, uneori chiar efort (cuvînt care nu mai e la modă) pentru a ajunge la ea. Personal, le datorez multe momente de
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
Chardin sau Watteau, dar și multor altora, care îmi plac după anotimp sau dispoziția de moment. Cum să împărtășești această bucurie? Nu cunosc nici o rețetă magică. Știu doar că trebuie, repet, să petreci mult timp în fața operelor de artă, să citești lucrările care le sînt consacrate, apoi să te întorci să vezi tablourile, să le privești cît mai mult posibil, intens. Specialiștii în istoria artei apreciază la dvs. o calitate pe care o numesc "ochiul", adică o intuiție formidabilă care vă
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
Printre numeroasele demersuri interpretative care se practică, sau s-au practicat în funcție de mode și tendințe, există vreunul pe care îl considerați mai mulțumitor, mai potrivit, mai eficace pentru înțelegerea operei de artă? O operă de artă, e știut, se poate "citi" în cele mai diverse feluri. Vrem să știm mai întîi ce a vrut să spună artistul. În ultima vreme se poartă abordarea din perspectiva comanditarului: i-a impus el artistului un subiect sau l-a lăsat să picteze ce a
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
fiind limitele de toate felurile, dar și grija omenească de a nu mă distruge inutil în lupte dinainte pierdute. Cât despre îndoiala asupra a ceea ce credeți că sunteți, un suflet în corp ori un corp în spirit, vă îndemn să citiți cu atenție un articol despre experiențele pediatrului Melvil Morse, apărut în revista AS nr. 4/2003. Cred că vă va fi de folos, cum și mie, măcar în a ne potoli tentația poetică de a defini visători doar prin metafore
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
poate că și credeți, că poezia dvs. se cuprinde, fără deșarte vise de glorie, într-o mereu fecundă căutare de sine (Viorel Ștefan, Galați). * Ce știu eu, ce nu știți în schimb dvs., este că de câteva zeci de ani citesc cu uimire a nu știu câta oară cam același text semnat în schimb cu nume diferite. Nu știu cum se face că, la început de drum, adolescenții scriu toți la fel, pun pe tapet același univers ideal, zbaterea lor dureroasă între extreme
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
Mai știi?... Urmează în însemnarea făcută pe ziua de 27 decembrie 1978, a treia zi de Crăciun... după însemnarea din 25 dec., prima zi, despre care am mai scris și în care arătam cum nimerisem într-un restaurant unde casierița, citind absorbită un roman polițist Patimă și sânge, în timp ce mânuia aparatul, consemnase toată comanda prânzului bogat, curcan, tort, prăjituri, șampanie și celelalte, onorându-ne, după care casierița ne refuzase banii... No money... no money...băgând de seamă că pe chitanță scria
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
le traversează că Gulfstreamul apele Atlanticului. Astfel de jurnale trebuie citite, dacă pot spune așa, de la coadă la cap: abia o dată încheiate, devine posibilă perspectiva corectă asupra conținutului lor. Destinul e o viață asupra căreia se proiectează moartea. Trebuie să citești însemnările din iulie 1943 ca sa simti adevărata valoare a tuturor celor care le preced. E. Lovinescu devenise conștient, el însuși, de aceasta .viziune nouă. asupra oamenilor și întâmplărilor pe care i-o dădea apropierea morții. D-na Gabriela Omăt reproduce
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
de lut și ascultăm torsul stelelor.. Pornind de la un editorial al meu ceva mai vechi, în care pronosticam rărirea sau chiar dispariția întreprinderilor editoriale de felul celei a d-sale, d-na Omăt mă acuză (în notele Agendelor) de .fatalism (citește: resemnare) mioritica.. Să dea Dumnezeu că eu să mă înșel! Dar, pînă una-alta, semnalez ediția critică recent încheiată de d-na Omăt că pe un eveniment editorial rarissim, rod al unui devotament intelectual unic.
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
prea îndrăzneam, preferam să-i cer mamei care însă voia să știe întotdeauna pentru ce, dacă nu-mi ajung mai puțini. El nu întreba nimic, dar aveam o jenă; altfel, eram foarte apropiați și-mi amintesc că mă lăsa să citesc orice carte din bibliotecă, însă cu o condiție: s-o citesc frumos. Avea cărți din fel și fel de specialități: de științe naturale, de politică, ba chiar am găsit o dată o carte de astrologie care dădea și anumite scheme pentru
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
știe întotdeauna pentru ce, dacă nu-mi ajung mai puțini. El nu întreba nimic, dar aveam o jenă; altfel, eram foarte apropiați și-mi amintesc că mă lăsa să citesc orice carte din bibliotecă, însă cu o condiție: s-o citesc frumos. Avea cărți din fel și fel de specialități: de științe naturale, de politică, ba chiar am găsit o dată o carte de astrologie care dădea și anumite scheme pentru a-ți face singur zodiacul. Răsfoind cartea, am dat peste următorul
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
-o, Blaga a zis: "Parcă-i o Parcă!" Pe urmă, s-a uitat în bibliotecă și a văzut Discobolul, dacă nu mă înșel pe care nu i-l oferise tatei cu dedicație. L-a scos și pe prima pagină a citit, scris de tata:" Nil admirari nisi Lucian Blaga"; atunci, Blaga a scos și el stiloul și a adăugat: "Accept." Venea foarte des Vladimir Streinu și aveau lungi discuții care deveneau la un moment dat foarte crâncene. Uneori, interveneam și eu
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
despre Nu, cronica era împărțită în două, adică în cuprinsul aceluiași articol a recenzat două cărți, deci nu l-a onorat pe Ionescu cu o recenzie întreagă. Eugen Ionescu cumpărase ziarul dar nu îndrăznea să-l deschidă și să-l citească, temându-se de o cronică nimicitoare, pe care tata, bineînțeles, nu i-a făcut-o, mai cu seamă că a fost amuzat de carte. - Erați vecini cu Liviu Rebreanu. - Pe Rebreanu nu l-am văzut la noi în casă, dar
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
cu o singură bucătărie și o singură baie. Toată lumea stătea, ca să zic așa, sub autoritatea mamei. Familiile respective nu erau formate din oameni răi sau imposibili; dar era incomod. Ei bine, la tata veneau fel de fel de prieteni, mulți citeau "memorii". Se făcea un fum nemaipomenit de "Naționale", de "Plugar", de "Mărășești". Se retrăgeau pe la două noaptea, eu plecam pe la șase dimineața la slujba mea de normator la un atelier (eram singura cartelă în casă, numai eu aveam slujbă) și
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
după o simplă răsfoire a prestigiosului săptămânal, trebuie negreșit să mă spăl pe mâini" (Dan Petrescu, Scrisoarea a II-a, în revista Timpul nr. 1/ ian. 2003.) În cazul lui Dan Petrescu, apare următoarea problemă: chiar și dacă n-ar citi România literară, tot ar trebui să se spele pe mâini. "poetul Petre Got își legitimează, la modul liric, observațiile privitoare la recunoașterea artistului ca instanță [...] Stilizate, meditațiile construite spiralat în jurul unor sintagme capitale derivate dintr-o mitologie sensibilă a fatum
Citate comentate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14256_a_15581]
-
dezacordul pitulat printre florile de ață. În zilele noastre, putem spune cu îngrijorare că versurile trimise de adolescenți, rar se întâmplă să nu păcătuiască măcar cu vreun dezacord sau cu vreo transcriere scâlciată. "Din pagini învechite, rătăcite printr-o carte,/ Citesc o poezie, până târziu în noapte/ În trânsa-ți veșnici prinții, și nopțile-s de basm,/ De osteneală și povară, în palme fruntea-mi razm// Și codrul cel cu frunza rară, se-nchină supărat./ Îmi tremură penelu-n mână, cuvintele îmi cat
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
Stimată doamnă Valentová, Am citit cu emoție articolul dvs. despre comemorarea lui Jan Palach, publicat în revista România Literară nr. 5/2003. Eram un tânăr de 25 de ani, în primul an de căsătorie, când am reușit, cu soția, să facem o excursie "prin ONT
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
membri ai grupului de turiști români. După ce ne-a arătat Hradul, podul Carol, casa lui Kafka, biblioteci, străzi, sinagogi, biserici, palate și berării, l-am întrebat, bineînțeles foarte discret, unde este Piața Venceslav. A tresărit, apoi probabil că mi-a citit intențiile oneste (și anti-comuniste) și pe furiș mi-a spus că nu trecuserăm pe acolo. I-am spus că vreau să văd locul unde și-a dat foc Jan Palach. A mormăit ceva - cu simpatie - dar, evident, ne feream amândoi
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
de România literară. Dar - și acum vorbește dascălul de liceu din mine - se cere dezvăluit și adevărul că cei mai energici (instinctual avizați) revizioniști sunt elevii din clasele ultime ale ciclului preuniversitar (neinspirat termen!). Chiar și pentru faptul că nu citesc orice, fie și obligați, elevii sunt niște "selecționeri" uluitori; excluzându-i id est pe eternii ineluctabili chiulangii... Scriitorilor în viață nu le place să fie revizuiți. Cei plecați (sic!) dintre noi nu mai pot protesta. Pentru a mulțumi însă ambele
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
ani. Tocmai renunțasem la facultatea de drept după șase semestre, pe care le-am destinat mai cu seamă cititului a tot ce-mi cădea în mînă și recitatului pe de rost din poezia fără seamăn a Secolului de Aur spaniol. Citisem deja, traduse și în ediții de împrumut, toate cărțile care mi-ar fi fost de-ajuns spre a învăța tehnica de a scrie romane, și publicasem șase povestiri în suplimentele unor ziare, care au stîrnit entuziasmul prietenilor și au atras
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
cu o privire plină de compătimire pînă în capul coridorului. - Sărmanele fete, oftă, ce trebuie ele să facă pentru a-și duce traiul e mai rău decît munca. Stătu așa pînă la miezul nopții, cînd eu am obosit să mai citesc cu scuturăturile acelea de nesuportat și luminile nenorocite de pe coridor și m-am așezat lîngă ea să fumez, încercînd să ies la liman din nisipurile mișcătoare ale ținutului Yoknapatawpha. Dezertasem de la universitate cu un an în urmă, cu iluzia temerară
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]