1,431 matches
-
asta e totul. Nu contează firma, scopul, structura. Chiar și în cazul unei atât de exotice firme... importanța rămâne relația în sistem. De aceea era tovarășul Orest Popescu mai important, de fapt, decât părea și firma mult mai vicleană decât ciudățenia pe care o afișa. N-am fugit de sinistra încercare. Am stat, speram să mă pot distruge repede. Niciodată nu știm cât de puternici suntem în a absorbi otrava. Nici nu-ți dădeai seama când se lăsa dusă de coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Pârțângău făcuse treaba. - Păi de-aia îl plătesc, chicoti Chiosea. Tresări înveselit de gândul că s-ar fi putut să plătească degeaba avocatul. Observă cum vidanjorul dădea semne de sperietură. Scosese furtunul acela gros și, din ușa cabinei, privea holbat ciudățenia aceea atârnată în capătul lui. - Ie-te-te, se hlizi Aulius. Băiatul a scos o mână de om din privată! Verginel întoarse și el capul spre cabine. Omul acela chiar desprindea din gura furtunului un braț, retezat din umăr. Răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Stăteam unul lângă altul, îmbrățișați, părul său ne acoperea fețele ca o pânză de mătase în timp ce ne sărutam. Nu, de fapt nu ne sărutam. Fiecare avea în gură limba celuilalt, ceea ce nu părea imposibil. Nu mi-am dat seama de ciudățenia situației decât în momentul în care m-am trezit și mi-am amintit ce-am visat. În realitate nu se poate întâmpla așa ceva. Era un simbol al faptului că suntem inseparabili, ca gemenii: ne simțim respirația unul altuia și inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
resturile de la masa dulăilor, și doi sau trei draci excluși din Iad, din varii motive, precum și un extraterestru care își pierduse telecomanda pentru a se reîntoarce în virtual. Grâul nu s-a mișcat un centimetru nici înainte, nici înapoi. O ciudățenie tulbură viziunile paranormalilor angajați. Dedublările lor nu se mai întorceau, trupul spionilor minții căutându-și identitatea pe străzi, prin hrube, în abatoare și chiar printre actorii teatrului. La început, un copil s-a plâns la școală că visa grâu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
adică? întrebă el. Ți-a căzut filosofia la picioare? Privește, zise Mioara. Într-adevăr, orașul era cu susul în jos. Singurii care mergeau pe pământ erau Mioara și Autorul. Locuitorii pășeau pe cer cu capul în jos. Obișnuiți cu atâtea ciudățenii, nimeni nu-i mai lua în seamă pe cei doi care treceau alături de păsări printre coroanele copacilor, făceau cu mâna piloților în nori, zgândărind ploaia, mergând alături de îngeri. Când se schimbase totul, nu știau, sau conceptul de normal ieșise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în drum și mă abat pe la han; aici stau la taifas cu cei ce sunt în trecere, le cer vești de prin locurile lor, ascult lucruri felurite și-mi însemn în minte o mulțime de gusturi și tot felul de ciudățenii omenești. Și iată că vine și ora prânzului, când, laolaltă cu toți ai mei, mănânc din acele bucate pe care le pot avea aici, în casa asta de țară, și din puținul pe care îl am. Iar după ce am mâncat
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și trece... Ființa era grațioasă, Dar și foarte, foarte gingașă, Ba chiar era mofturoasă; Va pleca mai departe După ce absolut toate, Vor fi curate, curate! Știți cum lucra ? Ca melcul încet, cu răbdare, Doar știți ce avea în ...spinare! Ce ciudățenie, Nenorocitul principiu De... curățenie! Era cred, un viciu Care timpu-i fura, Timp ce nu mai...era! Cu tristețe vă spun, în sfârșit, Că de muncă-n zădar s-a și-mbolnăvit.. Adormea târziu, ades ne-nvelită, Bolnavă, frustrată și răvășită Oricum se
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
după o bucățică de hârtie, după un pix cu mina uscată sau Întorcându-și pe dos bietele poșete Îndelung purtate, ca să găsească ceva pe care să noteze numărul de telefon, ca să mi-l dea. Acolo, cărțile de vizită sunt o ciudățenie. Iar la un moment dat, când am estimat lumea rămasă În sală și timpul pe care aveam să Îl pierd cu fiecare și mi-am dat seama că mai am de Îndurat cel puțin o oră, am fost de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
măsură, frigul arctic și bogăția zăpezii au curățat-o de ceea ce era de prisos. întreaga întâmplare nu era de fapt ieșită din comun, ci mai curând trivială sau de o banalitate nesfârșită. Hotărâtoare a fost, poate, chiar lipsa ei de ciudățenie. Scriitoarea simțea o recunoștință fără margini pentru ținutul din Norsjö, pentru întreg Västerbottenul. Acum venise să le mulțumească împrejurimilor sterpe, pline de măreție, precum și populației. în ultimele decenii nu făcuse altceva decât să mediteze în singurătate și tăcere asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în aceste cuvinte ale evanghelistului Marcu: Este mai bine pentru tine să mergi în regatul Domnului cu un singur ochi decât să-i ai pe amândoi. Fiecare om trebuie trecut prin foc. Și amintește-Ți că, excepție făcând mica Ta ciudățenie, ești imaginea mea! Mă bucur de pe acum, cu mult înainte, de toate succesele Tale, care fără îndoială că îți stau înainte! Cele mai fierbinți salutări de la tăticul Tău! VIGNETA Chiar așa mi-a scris tata. Sunt sigur de asta. îndrăznesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
muribunzi. Pentru a nu mai vorbi despre oastea Faraonului, care s-a înecat în Marea Roșie! Iar pe urmă alții sunt înviați din morți. în același timp, e limpede că suma depășește șapte mii de persoane. Dar am descoperit o mică ciudățenie: moartea nu este un lucru la fel de obișnuit în copia mea cum este în originalul lui Doré - dacă poți vorbi în cazul acesta despre o copie și un original. Eu abia ajung la șapte mii, în vreme ce Doré, fără nici o reținere, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vorba de Chaquie. Având de ales între ouăle care-mi întorseseră stomacul pe dos, cârnații nevegetarieni și costiță, nu am mâncat mai nimic. Ceea ce nu era rău, am hotărât eu. Dar eram așa de obosită și de sătulă de toate ciudățeniile din jur, încât abia seara târziu mi-am dat seama că la micul dejun nu avusesem nici un fel de fructe. Nici măcar un măr bătut sau o banană înnegrită. Ca să nu mai pomenesc de bufetul lung de-un kilometru, plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-a escortat până în cabinetul dentistului, unde, judecând după atmosfera de nerăbdare abia stăpânită, am înțeles că eram așteptată. Fetița de paisprezece ani de la recepție nu putea să-și dezlipească ochișorii de la mine. îmi dădeam seama ce gândea. Eram o ciudățenie, o neadaptată, cineva care trăia la periferia vieții. Amărâtă, am presupus că toată dimineața își dăduse coate cu asistentele, zicând: —Cum o fi drogata? M-am simțit profund neînțeleasă. Fetița aia mă judeca doar pentru că eram internată la Cloisters, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
crăcănat ca o țărancă ținând o casă de copii, înghițind totul (chiar gândeam că pot să scap, plecând undeva departe, de criza de europenism în care intrasem, adunând demonstrativ, dar mai ales maniacal, de pe fluxurile de știri care ne invadau, ciudățenii cuprinzând în ele vorba Europa, cuvântul și umflat și supt în funcție de starea de moment, dar mai ales cuprinzând în prima lui silabă noțiunea grecească de bine - citit din Însemnările lui J.A., pierdute fără urmă). Primarul sectorului unu, Vasile Ghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a ieșit nimeni din cabinet, totuși femeia dinaintea mea, o bătrână care dormea ghemuită cu capul îmbrobodit în poale, s-a trezit când m-am apropiat de ușa albă, ca să-mi spună că la consultație e cineva. Cabinetul are o ciudățenie pe care n-o observ acum pentru prima oară. Cel pe care-l vedeam intrând nu mai ieșea - doar la un moment dat apărea doctorița mea, cu un surâs obosit în coada ochilor, să mă invite, neapărat pe mine, Haideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de meseriași, cu toate ustensilele lor. (Coșarul, agățat de colacul lui sinistru de funie, nu mai poate nici să mai bea, dar nici să se dezlipească de scaun. Pe Viner trebuie să-l întâlnesc iarna. Vara parcă murea, ca o ciudățenie a naturii, numai ca să învie în sezonul rece, dându-mi de fiecare dată emoții: dacă iarna asta nu va mai?... Omul e brăilean prin adopție, din mamă moldoveancă de dincolo și tată bulgar - neam de grădinari sau de cuțitari. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
depresie de acum e nesănătos să mă mai întorc la muncă, pot să-l trimit doar pe fotoreporter. Ziua care debutase pișăcios se limpezise exact după spusa fetei cu prognoza meteo. Femeia de pe ultimul scaun al tramvaiului se crucește la ciudățeniile naturii: cică în Canada totul e numai apă, fără nici un pic de zăpadă, i-au scris ei rudele din America, în schimb la Los Angeles o zăpadă de s-au închis și școlile. Tramvaiul în care m-am suit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
purta. Când i-a avut prima menstruație, nu a știut ce i se întâmplă. A crezut că a băut prea mult compot de vișine. Maică-sa a fost prima care și-a dat seama, deși ea încercase să-și ascundă ciudățenia fiziologică sperând că va trece și rugându-se să nu fie vreo boală mai gravă. O cunoștință care lucra într-o farmacie i-a făcut rost de niște vată, după câteva zile de așteptare chinuită și de spălat cârpe. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să mă cunoască. Nu fără melancolie rătăcesc acum printre amintirile din lumea literară a Londrei, căreia i-am fost prezentat sfios, dar plin de dorințe și entuziasm. A trecut multă vreme de când o frecventam și dacă romanele care-i descriu ciudățeniile actuale sunt exacte atunci înseamnă că s-au schimbat multe în această lume. Chiar și locurile ei de întâlnire s-au schimbat. Cartierele Chelsea și Bloomsbury au luat locul cartierelor Hampstead, Notting Hill Gate și al celebrei High Street, Kensington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru că-i avea ca oaspeți sau îi vizita în fortărețele lor. Accepta regulile după care jucau jocul vieții ca fiind valabile pentru ei, dar nici măcar o clipă nu se gândea să-și schimbe propriile purtări după modelul lor. Excentricitățile morale, ciudățeniile din ținută, teoriile și paradoxurile lor atât de ieșite din comun reprezentau pentru ea un motiv de amuzament, dar nu-i influențau câtuși de puțin convingerile. — Dar există și un domn Strickland? am întrebat-o pe Rose Waterford. — A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
printre pășuni verzi, umbrit de copaci frumoși până când, în cele din urmă, se varsă în marea imensă. Dar marea e atât de calmă, atât de tăcută, atât de indiferentă încât deodată te tulbură o vagă neliniște. Poate că doar o ciudățenie a caracterului - ce se manifesta puternic încă de pe atunci - mă făcea să simt ceva în neregulă într-o asemenea existență împărtășită de marea majoritate a oamenilor. Îi recunoșteam valoarea socială, îi vedeam fericirea ordonată, dar un fel de clocot al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
existe, să aibă o viață proprie, adevărată. Și întrebându-mă dacă vina este a mea, îmi scormonesc creierii ca să-mi amintesc idiosincrasiile care ar putea să le confere vitalitate. Simt că insistând asupra vreunei particularități de vorbire sau asupra vreunei ciudățenii de comportament aș putea să le dau o semnificație aparte. Așa cum arată acum, sunt doar ca niște figuri dintr-o tapiserie veche. Nu se detașează de pe fundal, iar de la distanță par să-și piardă conturul, încât nu ne sugerează decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în tăcere fără să mă bage în seamă și aparent era dus pe gânduri. Mă întrebam de ce a venit. Până când obișnuința îndelungată îi tocește sensibilitatea, pentru un scriitor e ceva deconcertant în instinctul care-l face să se intereseze de ciudățeniile naturii omenești care-l captivează într-o asemenea măsură, încât simțul lui moral e neputincios în fața acestui imbold. El recunoaște în sine o satisfacție artistică - puțin înspăimântătoare - în contemplarea răului. Dar sinceritatea îl silește să mărturisească adevărul că dezaprobarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
șase spitale. După câte cred, câștiga zece mii de lire pe an, iar rangul de cavaler era doar primul dintre onorurile care în mod inevitabil aveau să-i fie hărăzite. — Da, m-am descurcat binișor, mi-a răspuns el. Dar marea ciudățenie este că toate acestea le datorez unei singure lovituri norocoase. — Ce vrei să spui? — Ia zi, îți mai amintești de Abraham? Era băiatul ăla care avea viitorul în față. Când eram studenți mă întrecea în toate privințele. El câștiga premiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o împrejurare asupra căreia îmi atrăsese atenția tot ceea ce auzisem în ultima vreme despre Strickland. Aici pe insula asta îndepărtată s-ar părea că nu stârnise antipatia și dezgustul cu care era detestat în țară, ci mai degrabă compătimire. Iar ciudățeniile lui erau acceptate cu îngăduință. Pentru acești oameni - băștinași și europeni deopotrivă - era un tip ciudat, dar ei erau deprinși cu tot soiul de ciudățenii așa că nu se mirau câtuși de puțin de ce făcea el. Lumea întreaga era populată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]