2,120 matches
-
urâte individual. Mă zbăteam între cele două povestiri tragice: Beria și femeile acelea tinere, a căror viață lua sfârșit o dată cu ultimul geamăt de plăcere al violatorului lor; Charlotte, tânără, de nerecunoscut, aruncată pe nisip, bătută, torturată. Eram dezamăgit, mi-era ciudă pe mine pentru indiferența mea obtuză. Chiar în noaptea aceea, toate reflecțiile mele despre incoerența liniștitoare a vieții mi-au părut false. Am revăzut, visând cu ochii deschiși, brațul înfășurat într-un ziar... Nu, era de o sută de ori
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
subțiri, pe care își trăsese fusta cu un gest rapid. Trupul ei îmi devenea indiferent, inutil. Cufundat în obtuza mea mulțumire trupească, îmi ajungeam mie însumi. „Ce are de rămâne întinsă, așa, pe jumătate goală?”, m-am întrebat eu cu ciudă. Sub spate am simțit asperitățile scândurilor, în palmă - arsura câtorva așchii. Vântul avea gustul sălciu al apei stătute. A existat, poate, în intervalul acela nocturn, un moment trecător de uitare, un somn fulgerător de câteva minute. Căci nu am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
femeii. Brusc, aude un nechezat. Se întoarce. Tovarășii lui galopează deja departe, siluetele lor, pe culmea unei coaste, se profilează clar pe fundalul cerului. Se simte dintr-o dată ciudat de singur: el, deșertul în lumina serii, femeia muribundă. Scuipă de ciudă, lovește cu cizma lui ascuțită în trupul inert și, cu sprinteneala unui râs, sare în șa. Când zgomotul copitelor piere, femeia, încet, deschide ochii. Și începe să respire șovăitor, ca și cum ar fi pierdut acest obicei. Aerul are gust de piatră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
clipe care urmau după actul sexual, în care trupul, dorit cu o clipă în urmă, devenea subit inutil, neplăcut la vedere, la pipăit, aproape ostil. Mi-am amintit de tânăra mea parteneră de pe pluta noastră, noaptea: e adevărat, mi-era ciudă pe ea că nu o mai doream, că eram decepționat, că o simțeam acolo, lipită de umărul meu... Ducându-mi gândul până la capăt, dezvăluind egoismul acela masculin care mă înspăimânta și totodată mă ispitea, mi-am spus: „De fapt, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dinții veninoși ai șerpilor, colții mistrețului). Relația sugar și mamă se schimbă odată cu apariția dinților de lapte, în această fază se întemeiază legături între alimentație, Eros și agresivitate. Dintele este un organ de expresie nu numai de furie, frică sau ciudă, ci și de trăsăturile de reținere și stăpânire de sine, care definesc superioritatea caracterologică („strângem din dinți”). Dacă numim dinte fiziologic, semnificația de bază, fiziologică, a dintelui, atunci anexarea sa la aparatul digestiv reprezintă dintele alimentar. Pe lângă toate aceste accepții
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
se pot apuca năvălitorii de munca pământului, să nu mai fie spaimă pentru țara Moldovei? Întrebându-l, Ștefăniță Își limpezea, de fapt, primejdia tătarilor și necazurile oamenilor. Își strânse pumnii. În lungul obrazului Îi aluneca o lacrimă, Întâia lacrimă de ciudă. Văzuse cu ochii lui sate arzând și carele Moldovei În pribegie. Văzuse corbi zburând spre stârvurile oamenilor. Zărise și tătari, pe un deal, departe, și-n urma lor cerul era Înroșit de focuri. Asta era Întâia amintire a voievodului despre
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
nepoate... A! ăsta-i unchiu-tău, călugărul! (pe nas)" Iubite nepoate. Văzând zelul tău de-a intra și de-a te face ostaș sfintei biserici a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos... " Ce"? Ce zice? A[LECU] (rupîndu-i scrisoarea din mâni, cu ciudă ) E! Până și în lucrurile cele mai serioase tu glumești! Ei bine, da! Voi să mă călugăresc, iată ce-i. Dă-mi pace. [ȘTEFAN] Eu nu-ți fac nimica... numai mă mir. Tu? Călugăr?... Ce are-a face, omul lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
n-am ce-i face. Nu pot, D[umne]zeul meu! Nu pot! [ȘTEFAN] Și... tu nu iubești pe nimeni altul? [EMMA] (ap[art]) Uite-l că-ncă n-a-nțeles... vai, dobitoc e! Ca-nainte de 10 ani. (cu ciudă, tare ) Nu! [ȘTEFAN] O, Emma... de-ai ști tu ce frumoasă te-ai făcut... Ce gingașă... ce plină d-o poezie atât de originală, atât de copilărească... încît ai face marmura să se-namoreze-n tine. Cu visurile tale de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
șoarec în unsoare... Oh! oh! viața-i tristă... și iarăși oh, oh, oh! Ce grijă îmi mai face cel blăstemat paroh... Ce p-intrigantu-l joacă în astă piesă crudă, Și dacă n-aș fi rege... zău, mai că mi-ar fi ciudă... Dar lumea... eticheta... u! cum mă pișc-un ce, M-aș scărpina și nu știu de bine mi-ar șede... 2285 Mulți m-imputară mie că n-am mutră regală Și că a mea mustață prea caută a oală. 2259
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul ațâță trupul spre desfrânare și adulter și lene; altul îl atrage spre ceartă și pizmă și ciudă; altul îl împinge spre ură și spre ascuțirea răului; altul îl sfătuiește spre mese bogate și griji lumești<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, 29cuvinte, F. 124a-1<footnote Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală, cap. 60, în Filocalia, vol. I
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
lumea după asemănarea lor, turnînd-o oarecum în forma civilizațiunii lor, trebuie să dispară ca acele vechi triburi ale lumii nouă cari n-au lăsat în urmă-le nici o urmă de existență. S-ar părea că numai pentru a face 'n ciuda visătorilor de la Dunărea de Jos grecii nu vor să fie absorbiți de coloniile de cuțovlahi stabilite în mijlocul lor. Cată îndealtmintrelea să fim drepți față cu spiritul ce animă aceste colonii. Nu numai că n-au avut niciodată de gând să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că eu ar trebui să inventez politica aici, în sat? Sfinte Augustine! Ai milă și fă ca frații-savanți să nu-și fi greșit socotelile! Stin pare să fie altceva decât ar trebui să fie! Maria înghiți cu greutate, lăsând, spre ciuda ei, să i se citească tulburarea de pe chip. ― Da, ne-am dori să poți face asta... ― Bine, dar de ce tocmai eu? ― Așa a vrut Dumnezeu! ― Când m-a făcut pe mine ceea ce sunt sau când v-a trimis vouă gândul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
excepțional. Îl legănase încă de mic, îi oblojise rănile, îl învățase primele deprinderi practice. Și asta de la o vârstă la care sora ei mai obișnuia să se joace cu păpuși din lemn în praful din fața pavilionului fraților-savanți. Femeia scuipă cu ciudă în direcția unui cărăbuș care zbura greoi în calea ei. Viața era o prostie... Cum de lași, Doamne, asemenea nedreptăți pe lume? Cum de îngădui ca oamenii să fie atât de diferiți? Ai văzut cum mi-a pus toate întrebările
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vadă niciodată? Gândurile sale se îndreptau mai degrabă spre Xentya și spre suferințele nașterii, despre care tot Maria îi povestise. ― Nu ești bucuros? îl întrebă femeia. ― Nu știu ce să zic. Simt indiscutabil ceva, dar parcă în sufletul meu e mai multă ciudă decât dragoste. Aș vrea să fiu cu ei... ― Știi că nu se poate. Ai o responsabilitate aici, zise Maria care porni încet spre coliba lui Stin. Tânărul rămase o vreme în urma ei, apoi se grăbi să o ajungă. Pe drum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul ațâță trupul spre desfrânare și adulter și lene; altul îl atrage spre ceartă și pizmă și ciudă; altul îl împinge spre ură și spre ascuțirea răului; altul îl sfătuiește spre mese bogate și griji lumești<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, 29cuvinte, F. 124a-1<footnote Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală, cap. 60, în Filocalia, vol. I
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul ațâță trupul spre desfrânare și adulter și lene; altul îl atrage spre ceartă și pizmă și ciudă; altul îl împinge spre ură și spre ascuțirea răului; altul îl sfătuiește spre mese bogate și griji lumești<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, 29cuvinte, F. 124a-1<footnote Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală, cap. 60, în Filocalia, vol. I
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
mărilor, în galaxii sau în protoni... Totul e disponibil, aproape nimic nu-i accesibil. Dorința înseamnă limbaj încărcat, potențial, care își primește sau nu răspunsul... Lupți împotriva dorinței tale, fiindcă nu știi s-o spui. O urăști sau ți-e ciudă pe ea, fiindcă te împinge într-o eroare de formulare. Ajungi chiar să te răzbuni pe ea, fiindcă ironizează stângăcia celui sau a celei care o încearcă. Arată-mi cum vorbești și-ți voi spune felul în care dorești” - cf.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se așteaptă să preia și puterea politică, să nu aibă încă maturitatea politică de a-și asuma crearea unei direcții pentru stat (Weber, 1994, p. 21). Astfel, interdependența dintre sfera economică și cea politică este exprimată prin aceea că în, ciuda faptului că există o anumită diferențiere instituțională între ele, grupuri și clase sociale își pot folosi, totuși, puterea acumulată într-una dintre sfere pentru a dobândi putere sau pentru a-și menține puterea în cealaltă. Deținerea puterii economice este considerată
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
legalizarea avortului și, implicit, abolirea oricărui obstacol în raportul cuplului consacrat. Toți, de la radicali și până la Fanfani (care, de data asta, luând-o cu abilitate înaintea lui Andreotti, pune bazele unei abjurări teologice, care, chiar dacă e foarte prudentă, face în ciudă Vaticanului), când vorbesc despre avort, omit să rostească vreun cuvânt despre ceea ce-l precedă în mod logic, și anume copularea. Omisiune extrem de semnificativă. E limpede: copularea - cu toată permisivitatea din lume - continuă să rămână un subiect tabu. Dar în ceea ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
-i enumăr pe toți, dar cel puțin voi Însemna pe cîțiva, la sfîrșitul așa-zisului meu jurnal. Am atîta tensiune acumulată În mine că simt că-mi vor plesni nervii. Și de nervi sînt atît de rea cu fiecare. De ciudă și de nervi capăt adevărate accese de furie. Azi Însă mi-a venit poftă să fac puțină poezie: ‘Odă soarelui/ Să cînt, să rîd, să plîng aș vrea/ De dragul tău, o soare,/ Căci tu-mi-aduci cu lumina ta/ Tot ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
carele sta în toată vrémea pentru binele ei, și-l durea inima de creștinătate și de pământul țării ca să nu-l piiarză. Că și el era moșnean într-însa, cu case și cu olate, ca și alți boiari. O mare ciudă făcu Dumnezeu cu țara Rumânească, că o scoase din mâinile păgânilor și bisericile le mântui de légea lui Méhmet, și-i trimise mare bucurie. Lăudat fie numele lui în veci!” Salvatorul țării, autor al unui act de autentic patriotism (era
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pustiirea (Cantacuzinii vor fugi în Transilvania) și spaima (logofeteasa Elena, soția lui Stroe Leuurdeanul, își scria, la Brașov, testamentul la 28 iunie 1655569). Stoica Ludescu se miră, exclamă și moralizează („O, ticăloșii și nebunii! Cum umblară toți rătăciți”, „O, mare ciudă...”, „O, mare minune...”, „O, ce fac nestâmpărat...”), țintuindu-i pe culpabilii care nu le cruțau nici pe femei (între ele și pe văduve) cu așteptata pildă scripturistică: „O, nebunie nespusă, cum ei singuri strică țara! Că nu s-au suferit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și a unor formule lingvistice noi și concentrate pentru exprimarea problemelor existențiale grave. Uneori, ca în tulburătorul psalm De ce, Părinte?, neputința de a da divinității un sens îl duce de la inchietudine la ipostazele răzmeriței argheziene: „Citesc pe chipul milei Tale ciuda/Că-Ți sunt mai om decât mi-ești Dumnezeu”. Frecvent însă, angoasa, sentimentul părăsirii sau al finitudinii sunt deturnate spre formele ludicului. Tristis amor, Telefon, Romantic, Ispita clipei, Bărbat învins, Spovedania unui copil al Erosului nostru și multe alte piese
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
aritmeticii binare mașina nu era programabilă și nu a permis ramificarea, fiind ulterior abandonată. În 1936 Alain Turing descrie mașina ce îi poartă numele: mașina Turing. Acestea sunt niște mecanisme extrem de elementare de dispozitive de prelucrare a simbolurilor care -în ciuda simplității lor -pot fi adaptate pentru a simula logica oricărui calculator ce poate fi construit. Conceptul original de mașină Turing reprezintă o persoană virtuală executând o procedură bine definită, schimbând conținutul căsuțelor unui tablou infinit (vizualizat sub forma unei "benzi
Arhitectura Calculatoarelor by Cristian Zet () [Corola-publishinghouse/Science/329_a_567]
-
său; apoi deschizând lada împreună, nenumărate herghelii de cai, cirezi de vite și turme de oi ies din ea, încât moșneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogății! Iară baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă. Fata babei atunci și-a luat inima-n dinți și a zis: Las', mamă, că nu-i prădată lumea de bogății; mă duc să-ți aduc eu și mai multe. Și cum zice, pornește cu ciudă, trăsnind și plesnind. Merge
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]