13,496 matches
-
de piatră neînsuflețit. Obsesie Când recitesc în gând câte-o poemă, Nu știu de-am scris-o eu și mi se pare Ermetică, aridă, îngăimare De noimă văduvită, anatemă. Un osândit mă socotesc și cred Că vorbele-mi ființe sunt ciudate: Bărbați chirciți, femei încovoiate Ce vor să mă ucidă. Se reped De pe birou la mine, dintre file, Mă împresoară, mintea-mi răvășesc Ca-ntr-un coșmar și spaimele-mi sporesc. Împotriviri, proteste-s inutile. Deodată, însă, vorbele se leagă. Abia
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
Oltchimului. Sper că are un partener serios, cu care să reușească să gestioneze acest colos economic important pentru România. Sper că acest partener există și că are banii. În același timp, cred că se află într-o situație cel puțin ciudată, având în vedere că el a contestat, pe bună dreptate, schimbarea strategiei de privatizare în timpul jocului făcută de Guvernul Ponta.” a mai spus Boureanu Pe 20 septembrie, în presă au apărut informații conform cărora Cristian Boureanu și fostul director al
Ce spune Cristian Boureanu despre Oltchim și ”datoria” către Dan Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/42193_a_43518]
-
de la finele deceniului precedent. Debuturile întârziate i-au cruțat și pe alții dintre scriitorii generației dinaintea noastră de compromisuri cu cenzura. Spiritul liberal al celui din urmă e pregnant în eseurile din anii 1970-1980, iar preferințele traducătorului merg spre scriitori ciudați și „reacționari” ca Villiers de L’Isle-Adam. În romanele lui Țoiu din aceiași ani, problematica politică e complexă și neortodoxă. Căderea în lume, de exemplu, pune față în față un legionar și un comunist, fără umbră de tezism și fără
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
retras undeva în deșert, în căutarea spațiului și a timpului geologic, însoțit de fiica sa și de un tânăr regizor de film, care își dorește să facă un documentar cu bătrânul profesor. Cei trei ajung să trăiască într-o intimitate ciudată, plină de momente de tandrețe, aproape ca într-o familie. Însă un eveniment înfiorător pune capăt traiului lor detașat de lume, lăsând misterul să bântuie peisajul deșertului și al minții. Un bărbat stătea sprijinit de peretele nordic, abia vizibil. Oamenii
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
sau de cartiere atât de familiare, dar despre care puțini ar putea să spună de ce se numesc cum se numesc. Cine nu știe poate afla, oricum, consultând cartea lui Andrei Pippidi. Se va și amuza citind despre nume de străzi ciudate ca Duioșiei, Entuziasmului, Cretei, Tăbliței, Condeiului sau despre cum a evoluat numele altora potrivit „virajelor capricioase ale istoriei”. Astfel o mare piață bucureșteană a fost pe rând Piața Adolf Hitler, Piața Roosevelt, Piața Stalin și acum Piața Charles de Gaulle
Solidar cu Andrei Pippidi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4294_a_5619]
-
Sfântul, ce zice Sfântul?, întrebă Bobby. Sfântul era cu un pas în urma noastră. Zâmbi frumos și clătină din cap. Ești grozav, zise printre dinți. Vino aici, tâmpitule, zise Bobby și se duse să-l îmbrățișeze. Nu știu, dar eram cu toții ciudați, eram mai buni. Atunci se apropie Andre, veni ea la noi, hotărâse s-o facă. Prietenii mei, zise Bobby cu un gest vag. Ea se oprise la un pas de noi și dădu din cap, era îmbrăcată într-un halat
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
tăblița a înșfăcat din căldare o pensulă din păr de porc, a înmuiat-o în sângele gros și lipicios și de un roșu întunecat și mi-a dat cu el pe creștetul capului. Am scos fără să vreau un țipăt ciudat, provocat de această trăire stranie în care se amestecau și suferință, și amorțeală, de parcă m-ar fi înțepat o mie de ace. Am auzit cum pielea și carnea îmi scot un sunet mărunt, poc!, poc!, iar ce-am resimțit când
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
cu fețele albastre, am străbătut un tunel întunecos al cărui capăt părea că n-o să-l vedem niciodată. Cam la fiecare 40-50 de metri, din pereți ieșeau pe amândouă părțile atârnători pentru lămpi cu forme cu totul și cu totul ciudate, asemenea unor corali, iar pe ele spânzurau lămpi cu ulei de soia în formă de farfurioare; mireasma uleiului arzând în ele era uneori mai intensă, alteori mai slabă, făcându-mă și pe mine să am uneori mintea limpede, alteori tulbure
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
era binecunoscut lui Steinhardt, congener cu el: Eugen Schileru. Vorbind despre Klee, desigur. Pe George Bălan însuși, care vorbea despre Schoenberg, și pe mine, care vorbeam despre Barbu, nu avea cum să ne cunoască. A intrat în sală cu sentimentul ciudat că lumea de după închisoare era alta decât cea dinainte. Nu va afla niciodată că seria întâlnirilor publice puse la cale de George Bălan, care îi stârniseră perplexitatea, s-a încheiat în acea seară memorabilă: cenzura va constata că se mersese
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
apă la moară comentatorilor. "Eu mă țin de cunvânt. Vasile Laba, primarul nostru". Pentru Vasile Laba numele nu a contat fiind ales primar cu o majoritate covârșitoare. 86,73% dintre oamenii din Bistrișa Bargăului au votat cu Laba. De la nume ciudate, la primari ciudați Locuitorii comunei argeșene Babana l-au reales în 2008 pe Bebe Ivan, primarul campion național la judo, fost ofițer de poliție și care nu se dă în lături din a se maimuțări la petrecerile orașului purtând peruci
Oferta electorală pentru 2012: Muia şi Laba lovesc din nou () [Corola-journal/Journalistic/44875_a_46200]
-
comentatorilor. "Eu mă țin de cunvânt. Vasile Laba, primarul nostru". Pentru Vasile Laba numele nu a contat fiind ales primar cu o majoritate covârșitoare. 86,73% dintre oamenii din Bistrișa Bargăului au votat cu Laba. De la nume ciudate, la primari ciudați Locuitorii comunei argeșene Babana l-au reales în 2008 pe Bebe Ivan, primarul campion național la judo, fost ofițer de poliție și care nu se dă în lături din a se maimuțări la petrecerile orașului purtând peruci colorate sau pantaloni
Oferta electorală pentru 2012: Muia şi Laba lovesc din nou () [Corola-journal/Journalistic/44875_a_46200]
-
mi se pare că văd o cadă. Nu am văzut la țară până acum baie în casă. Mi-o arată, mândru, cu cadă cu tot. Când vrei poți să vii să faci baie, îmi zice. Mi se pare un pic ciudat, dar trec mai departe, mulțumind pentru invitație. Ne întoarcem în cameră. Văd merele grămadă într-un colț; cică să aleg. Lângă grămada de mere, în podea, sunt două uși mari de lemn putrezit, una din ele e deschisă. Nici asta
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de-acolo. După două luni jumate, într-o sâmbătă leneșă, m-am trezit cu un apel ratat și-un SMS, ambele de la el. Mesajul zicea: Îmi cer scuze, am fost un măgar. Neluțu. Roxana Oroian Eva Azi-dimineață aveam o presimțire ciudată, ca și cum urma să se întâmple un lucru neobișnuit. De obicei nu mă încred în intuiție, dar când am ieșit pe scara blocului și-am văzut că se inundase vecină-mea, intuiția a primit o bilă albă. M-am dus la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care o citești de câte ori n-ai ce face, dar nu ca s-o înțelegi, ci doar ca să poți să te gândești mai bine la ale tale. De obicei îmi plăcea să-i urmăresc pe oamenii care veneau acolo, pentru că erau ciudați. Azi nu era nimeni, în afară de un moș întins pe două scaune la o masă în față, care trăsnea a poșircă de-ți muta nasul. Îmi întipărisem atât de bine în minte mirosul ăsta de fum amestecat cu izul de bere
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Ne pierdem printre rafturi. Trec vreo zece, cinșpe, douăzeci de minute, habar n am. Mă uit după ea, n-o mai văd. Mereu trece timpul altfel pentru noi în librării sau biblio teci. Câteodată mă întreb dacă nu suntem două ciudate - pe noi de ce nu ne pasionează hainele și bijuteriile? Dau de o carte despre care vorbiserăm de curând și-o răsfoiesc zâmbind. Mă întorc și o caut cu privirea să-i arăt ce-am găsit. Într-un fel de slow
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
roșie. Și parcă picură ceva din ea. Sigur am halucinații. Din lună picu ră sânge, iar cerul devine oglin dă. Îmi privesc ochii în oglindă. Parcă niciodată ochii mei n au fost așa de frumoși. Ce ochi fru moși și ciudați. Zici că nu sunt ochii mei. Încerc să-i privesc și mai adânc, dar totul începe să se întunece. Și nu vreau. Vreau să-i mai privesc o dată. Încep să mă zbat în nisip. Dacă mi-aș putea scoate o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a răzbunării și slăbiciune o ținea țintuită lângă patul nurorii, privind-o cum n-o privise niciodată. Dacă ar fi putut ar fi rămas acolo, neclintită, până i s-ar fi desprins carnea de pe oase, numai să simtă plăcerea aceea ciudată, ca o amețeală care i se urca din stomac, să-i descopere, uitându-se în adâncurile din ea, trădarea și mișelia. Să descopere că de fapt nici nu se află acolo, cum nici nu se afla, cu siguranță, căci cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de jos, dar nu zări nici una. Curtea îngustă, cei zece pași până la gardul căptușit cu iederă și grădina din latura casei dormeau încă, scufundate într-o ceață leneșă, prevestind arșița de peste zi. Dincolo de gard, pământul se auzea încărcat de zgomote ciudate. Le auzise și prin somn toată noaptea și știa ce sunt. Altceva nu putea fi decât ceea ce știa, și știa de prea multă vreme ca să nu fie sigură de asta. Se afundă în ceața aceea lăptoasă, străvezie, și, lăsând urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
simțind toate chipurile acelea crispate și străine cum parcă o urmăresc să vadă ce va face. Ce putea face? Trebuia să facă ce avea de făcut: Să ajungă la el. Era penibil s-o vadă așa, și totuși o nepăsare ciudată o făcu să dorească asta. În definitiv, nu era vina ei, nu era cu nimic vinovată că viața fusese atât de crudă cu ea și poate și cu el, răzbunându-se pentru acea scurtă fericire de-o vară. Vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prind nemții! Nu ne prind. Dacă am scăpat o dată, nu ne mai prind. Spune-mi... Ce să-ți spun? O aștept de dimineață, mărturisi băiatul. De anu trecut, toată ziua, șopti ridicând fața învăpăiată, și-l privi cu o expresie ciudată de bucurie, parcă l-ar fi așteptat tronul Angliei. De ce nu vorbești? Ei! se încruntă. Ce-i cu dumneata, meștere? Săltând din umeri luă aerul grav al unui bărbat gata să dea cu pumnii. Te opui? Nu vrei să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ai țicnit. Așa se tachinară și umplură cu hârjoana și veselia lor întreg spitalul până ieșiră. Afară, când se treziră pe scările monumentale de piatră, dinaintea caldarâmului care mai transmitea căldura zilei, se opriră stingheriți, amuțiră și, printr-o stânjeneală ciudată care-i cuprinse, nu îndrăzniră nici măcar să se privească. Cei care ieșiseră la geamuri și-i urmăreau ca pe miri, niște miri ai suferinței și speranței germinate în decorul alb și auster al suferinței și luptei cu moartea, îi crezură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
uitase, și somnul nu avea moartea în el. Punea capul jos și-ncepea să zboare. Trupul său măcinat, brațele vlăguite și ochii istoviți, care deslușeau tot mai des umbre acolo unde erau făpturi vii, se umpleau de ceva dulce și ciudat. Junghiurile vechi încetară, și-mpunsătura din șale și din încheieturi, respirația greoaie și gâfâită cu izbucniri de tuse se ușură pe nesimțite, ca și cum pământul ar fi acoperit-o pe încetul, și cum dormea, și-ntinerea prin somn, sau numai căpăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Lakeview". Atmosfera era foarte veselă. Printre ei, sufletul petrecerii era domnul Goodman din Aurora, patronul care înlocuise orchestra tradițională cu o inovație modernă: pianul automat. Trebuia doar să-l înfunzi cu o monedă de nichel. Pianele mecanice sunt niște instrumente ciudate. Nu sunt o priveliște neliniștitoare clapele astea care se mișcă singure? Nu stă oare acolo un strigoi care cântă dansul? Domnul Goodman din Aurora nu-și face astfel de probleme. Domnul Goodman dansează foxtrot cu o frumoasă parteneră. Cunoscătorii apreciază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de atmosferă din lumea miliardarilor, asasinată în piscina din locuința ei. Domnul Goodman din Aurora dansa foxtrot cu această superbisimă parteneră. Tocmai trecea pe lângă ușă, când intrară în local cinci necunoscuți. Erau îmbrăcați în haine impecabile și făcea o impresie ciudată faptul că unul ducea pe umeri o mitralieră. Domnul Goodman este desfăcut de parteneră, înșfăcat fără nici o vorbă. Alb ca varul, stă întins pe podea. Necunoscuții, îmbrăcați în costumele lor impecabile, îl ridicară cu grijă, și-l așezară pe scăunelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
orală a acuzațiilor de neoriginalitate, ci, dimpotrivă, o atacă frontal: „Nae Ionescu a refuzat multă vreme să publice cărți de filozofie și e foarte probabil că va refuza și de aici înainte. S-au adus felurite și istețe explicații acestor ciudate singularizări. S-a spus bunăoară că lecțiile profesorului Nae Ionescu nu sunt «originale» și ca atare nu îndrăznește să le dea la tipar. Într-o cultură filozofică atât de «originală» ca a noastră, unde oricine poate face o carte de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]