1,905 matches
-
și ceremonială față de propriul suveran rodul observațiilor și al înțelegerii sale, adică al călătoriei în Imperiul Chinei îndepărtate. Jurnalul se construiește cu o artă a apropierii (vezi, spre comparație, arta îndepărtării, a ștergerii detaliului, studiată de Thomas Pavel în scrierile clasicismului). Marele Zid pare a se vedea de peste tot, fiind un reper îndelung, continuu, în spațiul parcurs și descris: Cînd vorbesc despre el, observă Milescu, chinezii se laudă că, atunci cînd a fost clădit, în munți n-a mai rămas piatră
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Ceasornicul domnilor al lui Nicolae Costin": Francesco Antonio de Guevara. "Prin Menosprecio de corte y alabanza de aldea, Guevara profesează un ruralism și o oroare de viața citadină, care, atunci, în plină Renaștere, sînt semnul unui romantism blînd, în limitele clasicismului, caracterizat printr-o ușoară mizantropie și prin setea de liniște. Cartea, care face satira vieții de la oraș, ridică satului un imn curat sămănătorist (...). La țară, dacă-ți vine gustul să mergi cu mîinile la brîu sau la spate, numai în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ticăit venerabilul președinte" (G. Ibrăileanu), călăuzit de formula: "ai puțină răbdare". Caragiale este un observator lucid, interesat de caractere tipice: "Realismul tipic este formula lui artistică" (T. Vianu). Acesta este mai mult interesat de stările fiziologice ale personajelor, oscilând între clasicism și realism: pe de-o parte, interesul pentru om, pe de alta, interesul pentru mediul social (societatea și zona familială). Zaharia se caracterizează în primul rând, prin șiretenie, fiind în societate "venerabilul", "onorabilul" și în familie "neica Zaharia". În rândul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Lirica erotică eminesciană cuprinde două etape. Prima etapă este dominată de imaginea optimistă a iubirii (Dorința, Lacul, Floare albastră, Sara pe deal, Crăiasa din povești). A doua etapă se caracterizează prin pesimism, melancolie, dezamăgiri în dragoste, în sonete care îmbină clasicismul cu romantismul: Afară-i toamnă..., Sunt ani la mijloc, Când însuși glasul. Natura are două ipostaze: natura terestră și natura cosmică. Natura terestră reprezintă un spațiu al iubirii (Dorința) sau un spațiu al morții (Mai am un singur dor). Natura
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Iambul, Numai poetul, În zadar în colbul școlii. Eminescu, un vizionar și un sceptic, mărturisește: Eu rămân ce-am fost: romantic (Eu nu cred nici în Iehova). Unele caracteristici (perfecțiune, echilibru, stilul clar, idealul de bine și frumos) trimit la clasicism: "Ce e rău și ce e bine/ Tu te-ntreabă și socoate" (Glossă). Aspirând spre o artă ideală, care să transfigureze realitatea: "Voit-am a mea limbă să fie ca un râu" (Icoană și privaz), poetul ia atitudine față de societatea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
creștea considerabil ; își propuneau întâlniri săptămânale, "prelecțiuni populare", editare de reviste și ziare, înființarea unor tipografii și a unor institute de învățământ. În Convorbiri literare au publicat scriitori din toate cele trei provincii românești. Junimea se orienta spre realism și clasicism. Titu Maiorescu, un adevărat "spiritus rector" al acestei Societăți, a formulat doctrina literară a Junimii și a jucat un rol important în evenimentele culturale și politice ale vremii. Format în spiritul culturii germane și franceze, cu studii în filosofie, drept
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a-l demasca pe Lică și, de la complicitate până la crimă nu mai e mult. Protagonistul își ucide soția care petrecuse o noapte cu Lică Sămădăul. Ioan Slavici are disponibilitate pentru analiza psihologică. Personajul este marcat de realismul psihologic și de clasicism. Fiind un loc izolat, la Moara cu noroc se petrec drame de mare intensitate. Pentru o vreme, afacerea lui Ghiță prosperă, acesta transformă hanul dintr-un loc pustiu într-un loc atrăgător, până într-o zi când și-a făcut
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Cartea Românească, București, 1980. Paleologu, Al., Alchimia existenței, Editura Cartea Românească, București, 1983. Pantea, Aurel, Simpatii critice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj, 2004. Pavel, Laura, Nicolae Breban sau personajul sub hipnoză, în România literară, nr. 21, 1991. Păcurariu, D., Clasicismul românesc, Editura Minerva, București, 1971. Păcurariu, D., Clasicism și romantism. Studii de literatură română modernă, Editura Albatros, București, 1973. Pecie, I., Romancierul în fața oglinzii, Editura Cartea Românească, București, 1989. Perian, Gheorghe, Scriitori români postmoderni, Editura Didadctică și Pedagogică, București, 1996
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Editura Cartea Românească, București, 1983. Pantea, Aurel, Simpatii critice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj, 2004. Pavel, Laura, Nicolae Breban sau personajul sub hipnoză, în România literară, nr. 21, 1991. Păcurariu, D., Clasicismul românesc, Editura Minerva, București, 1971. Păcurariu, D., Clasicism și romantism. Studii de literatură română modernă, Editura Albatros, București, 1973. Pecie, I., Romancierul în fața oglinzii, Editura Cartea Românească, București, 1989. Perian, Gheorghe, Scriitori români postmoderni, Editura Didadctică și Pedagogică, București, 1996. Petraș, Irina, Un veac de nemurire: Mihai Eminescu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
secrete conștiințe de sine a unuia dintre reprezentanții importanți ai conștiinței scriitoricești. Nu mulți au fost cei care s-au remarcat, prin felul lor de a fi, ca Ion Luca Caragiale. Opera sa reprezintă un exemplu al îmbinării realismului și clasicismului, Caragiale stând mereu în preajma semenilor, din plăcerea de a-i observa și de a surprinde tipicul în individual, și fiind atent la stările de spirit ale țării sale. Felul de a fi al omului și scriitorului se explică de altfel
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de cel real. Toată această operă e scăldată de umor care nu are nimic forțat, fiind izvorât din inimă, ceea ce conferă o notă optimistă, fortifiantă. Spre deosebire de alți autori care fac satiră, jovialitatea lui Creangă și umorul său provin din zona clasicismului structural și nu sunt deloc optimism superficial, ci mai degrabă nostalgic disimulată. El e înțeleptul care, pătruns de stabilitatea celor omenești, în ciuda aparențelor schimbătoare nu se simte ispitit să reia experiențe de mii de ori consumate spre a ajunge la
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
național, cărora a fost chemată să răspundă această istoriografie. Istoriografia marilor corifei s-a datorat în opinia sa organizării mișcării naționale de emancipare, dar și comunicării cu Occidentul, prin unirea religioasă, care i-a situat pe români în contact cu clasicismul, cu opera istorică a umaniștilor și care i-a edificat asupra originii române. În 68 Alexandru Lapedatu, Nouă împrejurări de dezvoltare ale istoriografiei naționale, în Scrieri alese..., p. 69-78. 25 același timp a accentuat aportul erudiției ardelene în istoriografia română
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
național, cărora a fost chemată să răspundă această istoriografie. Istoriografia marilor corifei s-a datorat în opinia sa organizării mișcării naționale de emancipare, dar și comunicării cu Occidentul, prin unirea religioasă, care i-a situat pe români în contact cu clasicismul, cu opera istorică a umaniștilor și care i-a edificat asupra originii române. În 68 Alexandru Lapedatu, Nouă împrejurări de dezvoltare ale istoriografiei naționale, în Scrieri alese..., p. 69-78. 25 același timp a accentuat aportul erudiției ardelene în istoriografia română
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
de Eta Boeriu liber prin desiș, ca primă strofa a poeziei quasimodiene Cuvânt nu este altceva decât o rescriere a celei mai cunoscute creații leopardiene, Infinitul.22 Întoarcerea la această capodoperă ascunde, în opinia autoarei, refuzul ermeticului de a îmbrățișa clasicismul manierist promovat de Gabriele D'Annunzio, pe care, la drept vorbind, tânărul sicilian îl divinizase în anii primei tinereți. Este posibil, mai precizează cercetătoarea, că prezența incontestabila a idiolectului Canturilor în volumul Oboi scufundat să se datoreze și unor întâlniri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ametista-ametist, agata-agată, smeraldo-smarald sau despre plante, mai ales flori: glicine-glicină, asfodelo-crin de pădure, anemone-anemonă, narciso-narcisă. Ermeticul a crescut într-un mediu literar caracterizat pe de o parte de acest estetism decadent, pe de altă parte de un tip special de clasicism parnasian, ambele impregnate cu un leopardism rafinat ce ajungea la el mai cu seamă prin intermediul lui Pascoli. Dacă influența lui D'Annunzio se pierde după anii adolescenței, cea pascoliană, mai profundă, va da mai tarziu roade în poeziile primelor volume
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
literaturii prin reevaluarea modelelor din trecut: (...) considerăm că acum trebuie să restabilim legătură cu cea mai înaltă și autentică tradiție italiană, întreruptă după Leopardi și Manzoni.97 În opinia scriitorilor ' Rondei' aceștia erau ultimii mari scriitori ai Italiei, erau vocile clasicismului de ordin strict literar, ce trebuia propus noilor generații.98 Pentru 'La Ronda' apelul la poetul din Recanati nu a reprezentat ascunderea în spatele stilului sau al paginii frumoase, ci încercarea sinceră de a restabili o relație coerentă, fructuoasa, plină de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în spatele stilului sau al paginii frumoase, ci încercarea sinceră de a restabili o relație coerentă, fructuoasa, plină de miez cu trecutul și de a formula cu ajutorul acestuia un discurs capabil să țină pasul cu schimbările și cu fluxul tendințelor inovatoare. Clasicismul 'Rondei' nu s-a manifestat prin susținerea retragerii într-un turn de fildeș, dimpotrivă, a dorit deschiderea către un prezent care să se hrănească din legătură cu literatura de secol XIX, mai curând decât cu cea mai apropiată de Marele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
bibliografie de Nicolae Liu. Iași: Junimea, 1981, 359 p. (Eminesciana; 25) * TODORAN, Eugen. M. Eminescu: epopeea română. Iași: Junimea, 1981, 400 p. (Eminesciana; 26) * DRĂGAN, Mihai. Mihai Eminescu. Interpretări: vol. 1. Iași: Junimea, 1982, 264 p. (Eminesciana; 27) * Eminescu și clasicismul greco-latin. Studii și articole. Ediție îngrijită, prefață, note, bibliografie, indice de Traian Diaconescu. Iași: Junimea, 1982, 293 p. (Eminesciana; 28) * AVĂDANEI, Ștefan. Eminescu și literatura engleză. Iași: Junimea, 1982, 184 p. (Eminesciana; 29) * POPA, George. Spațiul poetic eminescian. Iași: Junimea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
literare, al istoriei literare, textual-lingvistic și chiar ideologic etc. O relație specială poate fi stabilită între diversitatea însăși a epocilor, a etapelor istoriei literare și artistice și diferitele manifestări ale canonului. În perioadele în care dominantă este "tendința spre normativitate (clasicismul și neoclasicismele) canonul este explicit și respectat, dar, în mod oarecum paradoxal, nu joacă un rol distinctiv important. Dimpotrivă, în epocile de individualism și diferențiere, canonul corespunzător, deși puțin vizibil, părând chiar absent, are, în realitate, o importanță crescută: funcția
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu postmodernismul, ambele presupunând o reconstrucție a tradiției, nu printr-o demolare, ci printr-o reconsiderare a ei. Contestat de chiar contemporanii săi, postmodernismul este, mereu, pus, în opoziție, cu modernismul, "opoziția modernism/ postmodernism fiind considerată o reactivare a opoziției clasicism/ romantism, ceea ce înseamnă că postmodernismul e un fel nou de romantism, opunând, printre altele, anistorismului "clasic" modernist o conștiință, în fond, "istoricistă"86. Ceea ce propune Ioana Em. Petrescu, drept criteriu de diferențiere a celor două modele culturale, sunt două concepte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
imitare a naturii")"5. Aceasta devine prima poetică, apărută în anul 330 î. Hr., căreia îi urmează "alte celebre arte poetice pentru literaturile antice care îi au ca autori pe Horațiu (Epistola către Pisoni), Quintilian ș. a. Pentru ilustrarea principiilor estetice ale clasicismului, celebră este Arta poetică de Nicolas Boileau, din anul 1674"6. Trasarea anumitor principii scriitoricești, inițiată încă din Antichitate, prin intermediul acestor ample studii estetice, devine necesară și capătă amploare, odată cu trecerea timpului diferențiindu-se pe epoci literare, pe curente și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lor, "un ansamblu de norme sau reguli privind "nașterea" sau "facerea" poeziei, ori, în general, tehnica literaturii cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, paradoxismul etc"7. Poezia Anei Blandiana se întemeiază pe o poetică a unei duble deconstrucții. Pe de o parte, deconstrucția canonului paradigmatic, ideologic și estetic, prin mecanisme proprii de creație, autoarea reușind să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vorbi despre o "schimbare la față" a criticii literare de ieri? Odată statuată ca instrument al istoriei literaturii, critica ar trebui să aibă un statut oarecum stabil, funcția ei fiind aceea de a distinge valoarea de non-valoare. Arta poetică a clasicismului francez i-a oferit instrumentele teoretice. Sigur, în fiecare epocă literară cu o manieră cristalizată în ceea ce astăzi numim canon, exigențele criticii au suportat variațiuni. Însă funcția axiologică, teoretic rămâne constantă. De vreme ce puneți problema unei "Schimbări la față", sigur că
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Problematica schimburilor internaționale este abordată numai într-o manieră episoidală. 5.2.4. Alfred Marshall (1842 1924) Marshall a fost creatorul Școlii de la Cambridge, de orientare marginalistă, și unul dintre promotorii mainstream-ului economic. Acesta nu a rupt legăturile epistemologice cu clasicismul economic (Adam Smith, John Stuart Mill, David Ricardo, Thomas Malthus, J. B. Say, Cournot sau Dupuit), deoarece a încercat să îl concilieze cu noua orientare neoclasică. De asemenea, s-a vrut a fi puntea de legătură între reprezentanții istoricismului german
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
în surdină deriva. Încă de la primul său roman, acest fost jurnalist a fost aclamat de o bună parte a criticii ca fiind noul autor cult al "descîntării încîntătoare" în fața grației și fisurilor unei generații, cu accente moraliste și sclipiri de clasicism ; e drept însă că, o altă parte a criticii, a văzut în acest discipol și protejat al lui Frédéric Beigbeder un parizianist la modă, de inspirație trash-burghezo-ni hilistă. Ambele analize sunt juste, deși futilitatea aparentă a subiec telor alese pare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]