1,162 matches
-
tradițional caviarul, dar și pielea de prestigiu utilizată în marochineria de lux. Această reputație a contribuit la suprapescuit și la dispariția sa în aproape totalitatea ariei sale de repartiție. Înainte de 1800 vezicile sturionilor (îndeosebi moruni) erau utilizate ca sursă de clei de pește, o formă de colagen folosit mai demult pentru limpezirea berii, ca un predecesor al gelatinei. Sturionii erau altădată prezenți în toată Europa. Până în secolul al XIV-lea, ei par încă prezenți în cea mai mare parte din Franța
Sturion () [Corola-website/Science/319332_a_320661]
-
verbul latin “miniare”, care însemna "a colora cu oxid roșu de plumb", denumit și miniu de plumb. Pentru anluminuri, în Egiptul antic, Grecia Antică și Roma Antică, ca de altfel și în Evul Mediu european, se foloseau culori tempera cu clei. Abia în vremea Renașterii timpurii s-a folosit tempera preparată cu ou, net superioară prin ton, strălucire și durabilitate. Fondul de aur mozaicat, care conferă somptuozitate și strălucire anluminurilor, care este o particularitate tehnică frecventă a artei gotice, ivită din
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
nici o îndoială că sunt siluete umane, oricât de abstracte. În opera lui Roman abstractul reprezintă elementul spiritual, iar figurativul partea fizică a corpului. Nu contează ce formă ia abstracția, rămâne spiritul lucrării, ideea. La fel de emoționantă este utilizarea roșului, sub forma cleiului roșu P V C sau, mai dramatic, ca vopsea, în lucrarea Inima mare și Rochia roșie. Nu există sculptură fără roșu, spune Roman. Roșul înseamnă pasiune. Roman folosește diferite tipuri de lemn pentru sculpturile sale: refolosibil- de exemplu navete de
Mircea Roman () [Corola-website/Science/316901_a_318230]
-
pieile tăbăcite se băgau într-un vas cu apă și se lăsau așa luni de zile, timp în care bucățile de piele se dezintegrau. Apoi vasul se punea pe foc pentru a scădea apa din el și astfel se obținea cleiul folosit la lipirea pieilor. În vechime din pielea dubită se realizau teci, ghete, cizme, hamuri, hățuri, șei, sandale, genți, armuri, curele sau ploști. Prelucrarea pieilor începe prin tratarea acestora cu sare. Acest lucru se poate face prin presărarea cu sare
Tăbăcire () [Corola-website/Science/327473_a_328802]
-
glisată sub o suprafață căptușită și fiind aplicată presiune de deasupra cu ajutorul unui șurub de dimensiuni mari. Presele metalice ulterioare au folosit un sistem cu pârghie și articulație în locul șurubului, însă principiul rămânea același. Rolele de cerneală cu "văl de clei" au accelerat procesul cerneluirii și au deschis calea pentru continuarea automatizării. Odată cu ivirea mecanizării industriale, aplicarea cernelei era efectuată de role care treceau pe suprafața zațului, mutându-se apoi pe un platou de cerneală separat de unde prelevau un strat de
Tipar cu zaț () [Corola-website/Science/323307_a_324636]
-
secolul al XIX-lea, bancnotele sunt tipărite pe o hârtie fină multistrat, foarte rezistentă la îmbătrânire și la mânuire, purtătoare de un filigran, compusă exclusiv din pastă de hârtie de bumbac, suferind un proces de purificare crescut; această hârtie, fără clei, este unsă cu gelatină, apoi uscată cu aer, înainte de a suferi o calandrare foarte puternică. De vreo treizeci de ani, din ce în ce mai multe state au trecut la adoptarea bancnotelor din polimeri (cum este, de exemplu, polipropilena), care sunt mult mai rezistente
Bancnotă () [Corola-website/Science/323383_a_324712]
-
dar pe lângă regi, mai adăposteau demnitari si elita populației. Maiașii erau pricepuți în prelucrarea pietrei, tăiau piatra în blocuri și o șlefuiau. La început atât pertea interioară cât și cea exterioară erau acoperite cu stuc, un amestec de nisip, var, clei și o substanță colorată care se aplica umed. Un aspect surprinzător al marilor structuri mesoamericane este dat de lipsa anumitor tehnologii avansate, care de multe ar părea a fi necesare sau chiar indispensabile pentru astfel de construcții. Lipsiți de unelte
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
hârtie a fost pentru prima dată atestat în Anglia, în secolul al XV-lea. Conform unei legende neverificate, sugativa a fost inventată din greșeală la o fabrică de hârtie, atunci când meșterul a comis o eroare de dozare uitând să adauge clei la fabricarea hârtiei.
Hârtie sugativă () [Corola-website/Science/332023_a_333352]
-
o pânză special pregătită fără a face preventiv o schiță. Pregătirea pânzei constă în aplicarea unui amestec de negru de fum, cretă și vodcă din lapte sau brandy. Se adaugă pigmenți din minerale obținute din plante. Amestecul se întărește cu clei din piele de iac și se aplică pe ambele părți ale pânzei. Tehnica specială inventată de OTGO și starea de maximă concentrare a avut drept rezultat crearea a 600 de lucrări Thangka . Principiul de bază al credinței mongole este de
Otgonbayar Ershuu () [Corola-website/Science/336440_a_337769]
-
câteva ore devin galbene și chiar brune. Speciile sinantrope de tizanure sunt dăunători comuni, cauzând pagube masive a bunurilor de uz casnic hrănindu-se cu pastă de tapet, legături de carte, carton, precum și cu alte produse din hârtie sau cu cleiul din amidon a unor textile. Fosile de tizanure sunt cunoscute din perioada carboniferului superior, de exemplu "Ramsdelepidion schusteri", o tizanură foarte mare de 60 mm găsită în statul Illinois din Statele Unite. Ordinul Thysanura este considerat un grup sora al pterigotelor
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
recoltare. Șoarecele de casă este omnivor. El consumă de preferință boabe și semințe de cereale și plante industriale, dar și o gamă largă de alte produse comestibile: fructe, legume, carne, insecte și alte alimente găsite în locuințe, dar poate mânca clei, pastă și chiar săpun. Șoarecele de casă poate să se hrănească cu omizi, molii nezburătoare și râme. Dacă mănâncă alimente umede sau semințe care conțin 12% proteine, el poate trăi fără apă. Mănâncă de 20 de ori în fiecare zi
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
în excursie, el o suna când ajungea la destinație. Avea femei cam peste tot pe unde se ducea. Era un bărbat frumos și afișa un aer misterios și trist, lucru care le atrăgea pe femei ca 'musca de banda cu clei', cum spunea un amic de-al lui, cumva mirat și amuzat de succesul pe care Mihai îl avea în rândul sexului frumos, iar asta fără să facă mari eforturi". Sau povestea din "Lecția de tango": "Îl iubea așa cum era, fără
Fenomenul Corina Ozon spune ce noi nu îndrăznim să zicem by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/104529_a_105821]