2,405 matches
-
la revedere. Urmărit de ochii strălucitori și dezolați ai lui Shadow, am chemat un taxi și m-am urcat în el. Fără nici un incident. Un bar, o băutură, și apoi camera de hotel, acolo unde telefonul aștepta răbdător, sunându-și clopoțelul de salut, răbdător și îndurerat, ca durerea. Ar trebui să-ți spun o grămadă de lucruri despre ologul ăsta care mă tot sună. Ar trebui să-ți spun, dar necazul e că nu pot să fiu... Bun, în regulă, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ochii, ghetrele lăcuite - ața încât am dedus că mă potriveam decorului. Am dat peste o procesiune magnifică de lumini verzi, suspendate, apoi am zbughit-o din taxiul galben. Ca într-o curte de școală de corecție, în sălile interioare sunau clopoțeii și bâzâiau soneriile și nu se vedea țipenie de om, în afară de o gagică agitată care ne-a gonit drept în stal. Deoarece întârziaserăm la uvertură, ne-am croit drumul, împiedicându-ne, și izbindu-ne, până la culoarul central, chiar când marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mulțumit pentru prietenia mea. Era recunoscătoare pentru ceea ce numea ea dezinteresul meu. A apreciat discreția mea bărbătească față de rolul jucat de Selina în toată povestea. Mi-a zis că a simțit că-mi poate spune toate aceste lucruri (sunau primii clopoței, bâzâiau soneriile, costume și rochii se îngrămădeau repede pe lângă noi), pentru că și-a dat seama, din felul în care mă așezasem acolo lângă ea, că și eu sunt mișcat și sufăr din pricina durerii foarte speciale a celui înșelat, tăcerea suferinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
râde - dar asta e ce am auzit. A făcut o pauză. A rămas pe gânduri. A lăsat bilele să se rostogolească pe postavul de un verde tare și a trecut prin deschiderea tejghelei la casa de marcat. A sunat un clopoțel. Rundul unul. Nu. Rundul cincisprezece. A luat două fișicuri de monede. Le-a băgat în ciorap și a tras de scrotul negru. — Parcă au aceeași greutate, spuse el cu vădit interes, dar cu monedele înăuntru e mai elastic. Înțelegi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-Nu... -Minus: -Minus... -Plus: -Plus... -Armonie. -Armonie... -Când ? -Când... -Poate: -Poate... -Of ! Fereastra e-o poemă de plumb, și de scântei... O zi de promoroacă în cameră pătrunde... Sirenele de muncă vibrează, plângător; Orașul e-un ghețar de fum, de clopoței, Și de fior... -Unde... Unde ?! * Nocturnă Fug rătăcind în noaptea cetății, În turn miezul nopții se bate rar; E ora când cade gândul amar- Tăcere... e ora lașității... Te pierzi în golul singurătății O, suflet, mereu de lume fugar; E
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mai sus i se poate stabili, orientativ, greutatea și diametrul. In cursul secolelor s-au turnat în Europa și în Asia (mai cu seamă în China si Japonia) clopote de toate mărimile și formele, de la exemplare excepționale și până la mici clopoței. Cele mai mari clopote din lume se găsesc la Moscova, în cetatea Kremlinului. Unul, de 128000 kgf, numit „łarul Godunov", a fost ridicat în turnul lui Ivan cel Mare, în sec. XVII. Celălalt, numit „łar kolokol” (țarul clopotelor), cântărește enorm
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
muntele Calf. Povârnișul împădurit i-o confirma. Și țipătul dimensiunilor, pentru că Efectul persista, chiar dacă îl învinsese... o jenă în colțurile ochilor, în urechi și minte. în curând o să devină ca un fel de infecție ușoară, ca un sunet slab de clopoței în urechi. Nu va mai fi conștient de prezența lui decât în momentele de liniște totală. Acum persista ca o iritație, sâcâitoare, o aducere-aminte tânguitoare a profunzimilor infinite ale lumii. Se ridică în picioare și descoperi că era singur. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
doua oară, continuă omul, a vrut să mă viziteze el pe mine. Dormitul e o treabă riscantă pe pământul lui Bigfoot. Obișnuiam să-mi pun un sistem de alarmă în jurul taberei - niște sârme întinse peste tot, care făceau să sune clopoței și să zdrăngăne tigăi. într-o noapte m-am trezit și el era acolo. Stătea așa și se uita în jos, spre mine. Trecuse de toate alarmele, nevăzut, neauzit, ca să mă privească mai bine. Atunci am încetat să mai cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Jones, întețindu-și hohotele de râs, apoi sorbi din ulcior și se înecă. Stropi mici de vin împroșcară cearșaful. Și pe madame Iocasta. Madame Iocasta se ridică, trecu pe lângă Vultur-în-Zbor și se duse la ușă, unde trase de șnurul unui clopoțel. Apoi se întoarse spre Vultur-în-Zbor și rosti sec: — Ce bine că vedem în sfârșit cum arăți. Vultur-în-Zbor spuse: — Am venit să... să-mi cer scuze... Madame Iocasta îl întrerupse: — Lui Virgil? Nemaipomenit de drăguț din partea ta! îi oferi un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
satisfăcător și în plan psihologic, și în plan simbolic. Răstimpul de stabilitate ce conține semințele propriei prăbușiri. Cataclismul urmat de o nouă ordine, una foarte asemănătoare. E estetic. E corect. Grimus traversă camera în grabă și trase de cordonul unui clopoțel. Deși era noaptea târziu, Prepelicarul ajunse la ei în mai puțin de un minut, gâfâind și cu răsuflarea tăiată. Vultur-în-Zbor simți din nou o furie neputincioasă la vederea acelei ființe atât de umilită, carne din carnea lui și sânge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
las, mai întâi, să mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de imagini aburite, gândul că mă rătăcisem în depărtarea de mine, uimirea că mai pot fi totuși atent la tot ce-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
naturii, Daniel. Femeia: Babel și Labirint. Dacă o lași să se mai gîndească, ești pierdut. Adu-ți aminte: inima fierbinte și mintea rece. Codul seducătorului. Fermín se pregătea să-mi detalieze particularitățile și aspectele tehnice ale artei seducției, cînd sună clopoțelul de la ușă și l-am văzut intrînd pe prietenul meu Tomás Aguilar. Un fier roșu Îmi străbătu inima. Providența mi-o refuza pe Bea, Însă mi-l trimitea pe fratele ei. Funest herald, mă gîndii În sinea mea. Tomás avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spunea tata, era În stare să fabrice un Volkswagen, Îmi putea face un ceas cu frîne de disc. Poate că cineva avea să-mi explice cum să mă descurc ca să nu o pierd pe Bea pentru totdeauna. CÎnd am auzit clopoțelul de la intrare, am crezut că era Fermín care se Întorcea, convins În sfîrșit că strădaniile noastre detectivistice nu aveau nici un haz. — Ia te uită, moștenitorul tronului străjuindu-și castelul, așa cum se cuvine, deși cu o față de vînătă. Înveselește-ți chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de-aici, Julián... N-avem unde merge, a zis Carax, cu o seninătate care l-a făcut pe prietenul său să se uite lung la el. A observat atunci revolverul din mîna lui Julián și hotărîrea rece din privirea lui. Clopoțelul de la intrare a sfîșiat murmurul radioului. Miquel a smuls pistolul din mîna lui Julián și l-a privit țintă. — Dă-mi actele tale, Julián. Cei trei polițiști s-au prefăcut că se așază la tejghea. Unul din ei Îi privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui până atunci. Erau și pătucuri din puf de raze, anume pentru el. - Ce-o să mănânc eu aici?... ce-o să fac dacă o să-mi fie frig?... întrebă iepurașul. - N-ai grijă, te voi hrăni eu... auzi un glas ca un clopoțel de argint,... și căldură tot eu ți-oi da!... - Dar de unde vorbești? - De aici, sunt eu, Lumina! Iepurașul simți un fior în tot trupul, apoi o pace îi străluci toată ființa. Începu să zburde, să se dea de-a tumba
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
Ca să-și arate cât mai direct personajele, dramaturgul recurge la „suspans”, la economia de cuvinte. De aici tendința de a pune un mare accent pe mimică și pe jocul de scenă. Jupân Dumitrache „își mângâie favoritele”, Dandanache „face gestul cu clopoțeii”, Ipistatul „bate din picior și din mână, aspru” și arată portabacul cu muzică făcându-l să cânte, Cetățeanul „sughite și se caută mereu”, se clatină, iar Catindatul „face o grimasă în partea măselii”. Fragmentate, repetate sau reluate într-o formă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Plouă, plouă-ntruna, Cine a venit? Frunzele ruginii cad pe cărări. Trec în zbor cocori spre alte zări Și-n poarta casei iar a bătut Toamna ce-a domoală Veste să-i deie c-a inceput Noul an de școală Clopoțelul drag sună voios Și ne așteaptă-n prag prietenos Globul terestru emoționat ‘Bun venit!’ ne spune Iar catalogul nou ne-a urat Numai note bune. TOAMNA “Nici una dintre voi nu mă întrece în frumusețe în bogăție! Nu credeți că peste
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
calde nimeresc Așa-i oare? Prezentator: Așa-i. Acolo au plecat păsările călătoare. Radu: Dacă trece iarna grea Sigur le vom revedea. Prezentator. Au trecut trei luni geroase, vin și zile mai frumoase și, la poarta timpului bate încet-încetinel, delicatul clopoțel. Radu: Cine e? Prezentator: E gingașul ghiocel care anunță negreșit: Primăvara a sosit!” Alina: Oare vine singurel? Prezentator: Nicidecum, el aduce după sine, flori și gâze și albine Și aduce o scrisoare de la păsări călătoare. Care-anunță, că în zare vor
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Da, mămico! Ieșiră grăbite și porniră la drum. Satul era îmbrăcat într-o mantie de omăt, era liniște, doar glasuri de copii și clinchete de zurgălăi pluteau în văzduh. Umblând din casă în casă, cu trăistuța de gât și cu clopoțelul în mână, grupuri-grupuri de copii făceau gazdelor urare de an nou mai bun, cu sănătate și belșug în casă, primindu-și răsplata cu un colăcel, un măr, câteva nuci, bomboane fondante și uneori chiar bani. După câteva ore de forfotă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
7941 era puternic luminat, draperiile de catifea prin care se uitase acum trei zile erau acum trase deoparte, iar parchetul pe care se dansa sclipea, încadrat de rama ferestrei. Danny își îndreptă haina și sună. Se auzi un tril de clopoțel și ușa se deschise. În fața lui stătea un bărbat scund, cu o barbă neagră, scurtă, și părul lins, tuns perfect. Purta un smoching, era încins cu un brâu în carouri și ținea în mână o sticlă de coniac cu formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
doi ani, punând în balanță argumentele pro și contra. Au ajuns la o singură concluzie: Buzz se va mai ocupa încă patruzeci și opt de ore de răzbunare, după care se va ascunde într-o vizuină pe undeva. Se auzi clopoțelul de la sfârșitul cursului. Buzz era nervos: Mary Margaret Conroy nu va trăncăni niciodată, ci doar va confirma ipoteza prin acțiunile ei: tot ce făcea el acum era să alimenteze ura lui Mal față de Dudley. Cursul despre arta indienilor maya se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal făcuse inutilă supravegherea lui Lesnick de către oamenii Procuraturii. Ajunse în fața unui țarc plin cu automobile, plasat la capătul unei străzi înfundate, cu vedere la mare. Recepția motelului avea forma unei rachete spațiale ațintite spre stele. Buzz intră și lovi clopoțelul de pe tejghea. Din spate apăru un tânăr cu niște coșuri oribile pe chip. — Doriți o cameră? Buzz întrebă: — Domnul Trotski mai trăiește? — Aproximativ. De ce? Buzz îi înmână o hârtie de cinci dolari și biletul. — E în cameră? — Întotdeauna e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe care-i știam la perfecție. Cu cinci minute înainte de a suna, terminai teza satisfăcut (era o teză bună, ce e drept) la gândul că, dacă n-o observa că am schimbat subiectul, îl fac praf! Dar, când a sunat clopoțelul de ieșire, cu bietul Moscu s-a întîmplat ceva cu totul neprevăzut! Moscu tot mai nădăjduia în teza făcută de colegi și credea că-i va sosi ca un colac de salvare în ultima clipă! De sosit un colac tot
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mâinile de burtă, și cât p-aci să cadă jos! Ce e drept, pe Cioc și pe Crăcănel îi imitam la perfecție; ai fi zis că vorbesc chiar ei! Niciodată n-au fost mai triști colegii mei că a sunat clopoțelul de ieșire, ca acum. Dar, în urma acestei mici reprezentații, mi-a fost dat să trec prin multe și grele încercări, până la serbare! Mai făcuserăm vreo două repetiții în clasă, când Todor Avram, ne anunță că viitoarea repetiție va avea loc
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o reeomandație către Lina, ou o privire de rugăminte spre Elena, care se retrăsese iar cu Nory în același colț - ca într-o cetate a ei proprie, de durere și rS drept la respectul durerii - Halii-pa ieși, totuși. Se auzi clopoțelul vibrând puternic, pași de servitori, ordine. Elena, cu pas încet și cu o expresie de întuneric pe obrazul ei regulat și senin, se coborî și ea spre apartamentele tainice ale casei. Câteva silabe ascuțite ajunseră până în hali. Lenora avu o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]