1,605 matches
-
trebui să hrănească unsprezece guri: Famelie mare, renumerație mică, după buget... Interesantă este și soția polițaiului; ea nu apare pe scenă, dar Pristanda îi enunță filozofia de viață în monologul său, atunci când rămâne singur în cabinetul prefectului, după ce acesta și coana Joițica i-au numărat steagurile: „Grea misie, misia de polițai... și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și papă tot, că sătulul nu crede
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
polițaiului; ea nu apare pe scenă, dar Pristanda îi enunță filozofia de viață în monologul său, atunci când rămâne singur în cabinetul prefectului, după ce acesta și coana Joițica i-au numărat steagurile: „Grea misie, misia de polițai... și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămând...“ (Actul I, Scena II) 4.5. Marea întâlnire politică Scena discursurilor de la
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
este considerată de către critic un germen al marelui talent satiric caragialian. Comedia are umor, are spirit vesel, cu scene de adâncă pătrundere psihologică. Scena baricadării este de un comic mare și, mai important, e perfect tipică pentru Conu Leonida și coana Efimița. De la analiza acestei comedii, Gherea trece la O noapte furtunoasă în care Caragiale dezvoltă germenul din Conu Leonida față cu reacțiunea. Aici critica socială este mai adâncă, acțiunea comediei este vie, personajele se mișcă natural, tipurile sunt vii, intriga
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
marfă, mai cu de o se bi re n-am putut găsi lucruri“ și tot din pri cina acestora n-a putut găsi stofele care erau la modă în București, toate „orân duin du se la curte“, dar încheie cu coana „milostivul Dumnezeu să dă ru ias că co pi lii viață ca să le poar te, să le spargă și să facă altele mai frumoase“. Nun ta s-a făcut, dar problema zestrei a rămas, pentru că Ianache Co co răs cu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și n-o să mă las furat de jalea lui. Popa își mai turnă un pahar. Rămăsese aproape singur la masă. Fătuca veterinarei se apropie și, aplecată peste umărul lui, îi șopti: Mai vă aduc ceva părinte? Am pus și pentru coana preuteasă niște mizilic și o gâscă în pachet la frigider." Popa o trase, cu mâna dreaptă strângând-o de șoldul pietros, spre el: Jangolița se așeză și ea la masă. - Ce-au ăia? o iscodi popa. De la ce s-au
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
se mai văd decât la altă ocazie." Fata înaltă, sprintenă, oftând stins, își turnă și ea un pahar și ciocni cu popa. Parcă îi ghicise gândul. - Io eram mică, de mergeam pe opt sau nouă ani, când s-a dus coana Nadalia, mama lu' dom prefect Soporan, da țin minte că când s-a pus masa, p-ormă s-au certat și s-au bătut de la râșnița aia de cafea turcească. S-a bătut și vecinii, de a sărit toți, care
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
că a plecat demult din sat. O fată foarte tristă. Dar deșteaptă, de ziceai că s-a născut profesoară, nu altceva! - Erai și tu atunci? se prefăcu că se miră popa. Tot eu am dus-o la groapă și pă coana Natalița. Am plecat mai devreme atunci, n-am prins bătaia. Dar țin minte, s-au judecat vreo trei ani. - Eram, că venisem cu mama. Stăteam și mă jucam chiar acolo, lângă salcâmii ăia, de i-a tăiat astă vară dom
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
pentru la iarnă. Pădurea la marginea satului și noi plătim la lemne de parcă le aduce cu vaporul... Preotul n-o luă în seamă. Aproape că adormise. Șopti, visător: - Tot să fie ca la zece-cinșpice ani de când i-am făcut pogrebania coanei Natalița... Nici nu știi când s-au dus anii ăștia. De parcă îi înghite sorbul ăla din Ghiol de la Lintițaru.Uite numai așa îți mai dai seama că s-au dus omul, doar când mai vorbești despre cei care nu mai
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
ale teatrului băcăuan au adus în atenția publicului spectator un program relativ bogat, cuprinzând atât piese franțuzești cât și piese românești, cele mai gustate fiind creațiile lui Vasile Alecsandri precum „Păcală și Tândală”, „Iorgu de la Sadagura”, „Piatra din casă” sau „Coana Chirița”. Datele arhivistice locale indică faptul că, în anul 1872, la Bacău a evoluat și trupa condusă de reputata actriță italiană Fanny Tardini, la care a fost sufleor și Mihai Eminescu. Directorul acestei trupe își construise în oraș „o baracă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
cu Dimitrie Anghel la Caleidoscopul lui A. Mirea; ca semn de mare apropiere sufletească și permisivitate, Petre Missir e Petrache, Mihail Dragomirescu Mihalache sau Prâslea, Delavrancea Frate Barbule, C. D. Gherea Costică dar și Moscalul iar ginerele acestuia, Paul Zarifopol, coane Păvălucă sau Her Doktor, în apropierea lui Horia Petra-Petrescu care susținuse o teză de doctorat chiar cu subiectul Caragiale: ilustrul meu criticant, Junele Doktor (lipscan) Horică. Prin rebotezare rezultă că Nicu Gane nu îi era la fel de simpatic (Liki Ganef), relație
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
răspîndit în epocă. Conul Leonida sugerează o continuitate ciudată între mica boierime românească (conul, conașul) și mica burghezie iar contrastul dintre decrepitudinea pensionarului și numele eroului grec Leonida e pentru efect comic dar ilustrează și un fapt istoric împămîntenirea alogenilor; Coana Efimița este cea care îl aprobă admirativ, eufemizînd relaționarea verbală, dependentă fiind, în postura sa de consoartă, așa cum dependent era poetul Eufemiu de bogații pețitori ai Penelopei. Prefectul județului din Scrisoarea pierdută impune prin prenume (Ștefan, Fănică) ideea de putere
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
treaba cu toată sîrguința: pe toate maicile le slujea, pe toate le mulțumea."); la vîrste mai înaintate își laudă nevasta în cunoștință de cauză (C.F.R.: "Frumoasă, dom'le! îngheață puțul!") și, în toate situațiile, își face... datoria: Pristanda "Nouă copii, coane Fănică, să trăiți! nu mai puțin... Statul n-are idee de ce face omul acasă...". Organul masculin potent este numit cu gingășie hipocoristică ("Nu mă aștepta, prin urmare, și vino tu la cocoșelul tău.") iar actul în cauză este sugerat inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
meloman se înfățișează binefacerile flatulenței: simțind mirosul de mititei "cocoana Lucsița se pornește cu nările umflate spre unul dintre colțuri, ca o panteră atrasă de mirosul țapului sălbatic"; într-un moment cînd muzica încetează "se aude banca pe care stă coana Lucsița făcînd ca o cadență de fagot" apoi eroina pleacă în învălmășeală "să mai tragă o planetă" vorba d. Mitică; toate cele relatate se petrec La Moși; sînt însă și situații dramatice ca atunci cînd se consumă ridichi cu fasole
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
spirit critic, admițând abaterile de la o conduită elegantă, de la o politețe elementară, nu fac decât defavoruri copiilor pe care îi cresc, căci aceștia vor deveni, la rândul lor, incapabili să clădească o civilizație bazată pe cinste și respect. Deși hazlie, coana Chirița, neuitatul personaj al bardului de la Mircești, nu reprezintă un model pentru odraslele ei, cărora le încurajează incultura și le insuflă parvenitismul. Cele trei doamne care se ocupă de educația lui Goe (mam-mare, mamita și tanti Mița) sau doamna Popescu
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
zi de iarnă, Împușcat de soțul cu nume de Lup. Deși nu a fost Împușcat decât Într-un picior, nefiind pe acolo nimeni să-l panseze și pierzând mult sânge, În cele din urmă se prăbușește. Dar după moartea lui, coana Ioana Își găsește alt concubin, un bărbat falnic și voinic, potrivit preferințelor sale, Îl chema Dumitru Blaga. Între timp, fiica, Ioana, se căsătorește În Toplița cu un bogătaș, proprietar al unei fabrici de cherestea. Îl chema Dușa Vasile și nu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ramificare a narațiunii are drept rezultat apariția mai ales în prima parte a romanului, a unor episoade parazitare care ar fi putut lipsi fără ca valoarea operei să aibă de suferit. Printre acestea se numără discuțiile banale ale lui Ștefan cu coana Viorica, mare parte din scenele care se petrec între Biriș și Cătălina, chiar și apariția în a doua parte a romanului a unei oarecare doamne Zissu care încearcă să-l seducă pe Ștefan Viziru. La fel de inutile par a fi și
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
cred că tata nu s-ar fi simțit bine în vreun local de lux. Tata mi-a dat bani să plătesc covrigul și limonada, dar Culiță n-a vrut să primească: - E cinstea mea, lasă, zi mulțumesc și transmite-i coanei Aglăița omagiile mele, mi-a spus, ca unui om mare. În momentul acela, a intrat în cârciumă Turcu, un zdrahon de fierar, puternic ca un taur și tot timpul pus pe ceartă. Nu pregeta să facă moarte de om în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-și ia revanșa. Acea întâmplare a atras după sine o alta. De la noi de acasă înspre oraș, cam la o distanță de șase sute de metri, pe aceeași parte a șoselei Păcurari, locuia întro căsuță joasă și primitoare cumătrul Aurel și coana Paulina, așa i-am apucat pe părinții mei spunându-le, așa vi-i prezint și eu. Nenea Aurel era un bărbat înalt, frumos, blond, cu o mustăcioară tăiată scurt și cu fața numai zâmbet, venit cândva din prin partea Munteniei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
venit cândva din prin partea Munteniei și aciuat pe la noi; ea, o femeie cocoșată, brunetă, uscățivă, iar la suflet pâinea lui Dumnezeu. Mai târziu, după ani, am aflat că el ar fi murit într-un accident de motocicletă, iar de coana Paulina, știu că a murit și ea, săraca, încoace, după război, când i-a venit vremea. Fapt este că erau buni prieteni cu părinții mei și ceva rude, de-și spuneau cumetri, dar cum se înrudeau, nu mai știu. Într-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spuneau cumetri, dar cum se înrudeau, nu mai știu. Într-o sâmbătă după masă, tata i-a spus mamei:Aglăiță, ia umple tu o damigenuță de trei litri de vin din cela alb și ia niște cârnați, că-i plac coanei Paulina. Eu oi pregăti patefonul și plăcile. - Dar ce, Iancule, ți s-a făcut de dănțuială?Da, bre. Mergem la cumetri. Și vezi, îmbracă-l pe mânzul ista mic, îl luăm cu noi, dar vezi că-i trebuie întâi o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
paner, înaltă și subțirică, cu părul ei cel blond, lăsat liber să curgă în râuri până la talie, într-o rochie de culoare azurie. Pășeam repede între ei, tata povestea ceva și râdeau amândoi. În fine, am ajuns. În pragul ușii, coana Paulina ne făcea primirea cu temeneli orientale până la pământ, așa, în glumă, iar cumătrul Aurel, de la masă: - Mă, dar voi nu știți că mi s-au lungit urechile de foame și mai ales de sete?! Uite, luai de aci un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fel de galantar, cum se agățau pe atunci vasele, cănile, cănițele și capacele de la oale. Acel ceva mă obseda. Pe masă erau toate bunătățile. Nu doream cafelele aromate, nici paharele cu vin, nici dansul lor, nici prăjiturile minunate cu care coana Paulina mă îmbia mereu. Eu nu dorem decât acel ceva din galantar. La plecare i-am spus mamei: - Mamă, vreau aceea!Ce? - Aceea. Coana Paulina, foarte atentă tot timpul, m-a întrebat și ea: - Ce dorești, puiule? - Vreau aceea! și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Nu doream cafelele aromate, nici paharele cu vin, nici dansul lor, nici prăjiturile minunate cu care coana Paulina mă îmbia mereu. Eu nu dorem decât acel ceva din galantar. La plecare i-am spus mamei: - Mamă, vreau aceea!Ce? - Aceea. Coana Paulina, foarte atentă tot timpul, m-a întrebat și ea: - Ce dorești, puiule? - Vreau aceea! și arătai cu mânuța spre galantar. Și ce credeți că era? Un spălător de sârmă! Mie mi se păruse că era o prăjitură deosebită, pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Hai, nu te bosumfla, că am glumit. - N-are nici pe dracu'. Porcu'... - Domnul inginer?... - Ei, și tu, nuuu! Porcu'. A tăiat un porc și s-a zdrelit la un deget. Și-l doare. Pauză. Limb, limb, limb! amândouă, apoi coana preoteasă: - Știi, dragă, l-am văzut azi dimineață pe Gheorghe, sluga noastră din curte făcând pipi la poarta cea mare. Eu lam pândit de după perdea. - Pare palpitant ce spui, căci noi, aici, la țară..., și, limb, mai gustă din înghețată
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înghețată. - Și după ce a terminat, a scuturat-o de stâlpul porții, da' știi, colea, zdravăn, de mi s-o părut că se zgâlțâie ditamai stâlpul, făcut dintr-un salcâm gros. - Și, și, zi soro mai repede, că fac pe mine! Coana preoteasă, care uitase de înghețata care se prelingea acum pe mână, o sorbi repede și-și linse degetele unse, după care mai trase o limbă ca să se asigure că nu mai curge și continuă:Măgarul! - Cine? - Gheorghe! - De ce? - Înghețata asta
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]