1,591 matches
-
pe o doctrină gastronomică, nu pe jocul improvizațiilor cerute de absența vreunor ingrediente ori de condițiile nepotrivite ale actului culinar. Radu Anton Roman a pomenit un fel de ciorbă groasă care, la țară, le era pregătită bărbaților în zilele de coasă; femeile fierbeau în apă cam tot ce aveau în papornițe, de la cârnați și slănină până la lactate, toate de-a valma, singurul scop fiind potolirea unui apetit uriaș și a dorinței de a gusta o mâncare caldă, deși gătitul în plin
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Copil curajos. Când nechează-i...fioros! Mi-e frică să merg călare! Dacă mă aruncă jos? -Fiule-i...căluț de mare! UNUI DON JUAN EPITAF Femei? A avut...o mie! Niciuna nu l-a ținut! Asta-l ține-o...veșnicie, Are coasă și cuvânt! CUM ARATĂ ȘI CUM...E? -E frumoasă? Genul meu? -Frumoasă? E...răpitoare! Mi-a răpit din portmoneu, Banii și-o brățară mare! PRIMUL MINISTRU ÎMPARTE POSTURI Post la ,,omul potrivit’’ Tainic, se-mpărțeau ast’noapte, La un post
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
pe mine are și viața nevoie de singurătate noi ne avem unul pe celălalt e de ajuns 18 august 2011 Inconsistența întrebărilor Nu întrebați ce poftă mă apasă, Nici ce impozite mă sapă, lent, Chiar moartea mi-a împrumutat o coasă, Iar azi sunt doctor. Mâine - pacient. Nu întrebați cum stau cu sănătatea, Dacă mi s-a fixat vreun diagnostic, Dacă am înțeles utilitatea Demersului catalogat drept gnostic. Nu întrebați dacă refuz soluții Propuse de subiectivi precoce, Mă regăsesc în miez
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
întrebați dacă îmi iau concediu, Ce redundant îmi sună în ureche, Mai bine dați-mi viața, ca remediu, Și plânsul unor suflete-pereche. Nu întrebați ce poftă mă apasă, Nici ce impozite mă sapă, lent, Chiar moartea mi-a împrumutat o coasă, Iar azi sunt doctor. Mâine - pacient. 18 august 2011 Crepuscul apusul privește pe gaura cheii atunci când te dezbraci și arunci de pe tine încă o zi mușcatele din geamuri cântă simfonii roșii țața leana își strigă bărbatul prin curtea plină de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
luminița de la capătul tunelului vecinul de la etajul șase pune murături pe urmă se întreabă de ce îi rămân atâtea borcane goale iar sarea grunjoasă acoperă răni sapă în noi parșivă va ninge cu nimicuri și fulgi debusolați doar moartea împodobește lama coasei cu cristale swarovski 10 septembrie 2011 Popas în pragul cerului am fugit în munți ca să atingem tălpile lui dumnezeu cu buricele degetelor soarele ne picura miere pe suflete veneau urșii să ne lingă capre negre jucau șotron printre piscuri impetuoase
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
că cineva a Încercat să te omoare azi-noapte, Îmi zise ea, ești Într-o stare psihică remarcabil de bună În dimineața asta. — Am spus mereu că nimic nu reînnoiește pofta de viață mai mult ca o Întâlnire cu Doamna cu coasa. I-am zâmbit și am adăugat: Asta, și o femeie ca lumea. Încă nu mi-ai spus de ce a făcut asta. — A fost plătit să mă ucidă. — De către cine? De bărbatul de la club? Mi-am șters fața și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
îmbăiat proaspăt, amirosind vag a after shave, bărbierit, tuns scurt, ieri mi-am tăiat părul pe care-l prindeam deja într-o coadă, lung m-am uitat după firele de păr căzute sub brici pe pardoseala frizeriei ca iarba sub coasă, cu ochelarii de soare Ana nici nu mă recunoaște din depărtare, dar vine spre mine în rochia ei lungă strânsă pe trup și coborând în pliuri tot mai largi până la călcâie, ne purtăm amândoi stingheriți ca la prima întâlnire, Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-și țină naibii gura! Aruncă ziarul prin cameră. Acesta se răsuci În aer, explodând Într-o zburătăcire de pagini când lovi peretele opus. În spatele lui, inspectorul Napier, stătea În picioare Îmbrăcat În uniforma regulamentară completă, arătând ca Moartea cu Coasa cu păr roșcat. Nu scose un cuvânt, Îi privi doar pe toți pe sub sprâncenele stufoase, În timp ce inspectorul Insch fierbea. Să vă spun ce-am să fac, zise Insch, scotocindu-se În buzunar. Scoase un portofel gros, de piele maro, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aparținea. Avea un aliat: nici Tiberius, nici Livia, nici Sejanus, nici senatorii îngropați în togile lor odioase, cu funebrul calceus negru, nu l-ar fi putut atrage de partea lor. Aliatul lui era Timpul, zeul incoruptibil care se sprijină în coasă. Se plimba; dimineața i se părea foarte blândă. Era ultimul din neamul lui, dar avea ceva ce vechii dușmani nu puteau să dobândească niciodată: Viitorul. El era puiul de leu ale cărui gheare erau deocamdată fragile. Trebuia să aștepte, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe mama sa, urcîndu-se prin jgheab, În timp ce ea Împreună cu un servitor aranja meniul pentru o cină festivă. De data asta nu era nici un pericol ca motorul să fie pornit. Jim deschise capacul de metal, se cățără printre lamele ca niște coase și Își făcu drum prin jgheabul unsuros. Ușa de metal se lăsă În jos, dezvăluindu-i bucătăria familiară Îmbrăcată În faianță albă. — Vera! Am ajuns acasă! Băiete! Jim se lăsă pe podea. Niciodată nu văzuse casa atît de Întunecată. Păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acolo. Pe vapor, s-au suit la Genova și vaporul era mare ca un oraș și avea toate luminile aprinse. Ciobi, Rusalin, Benga și Chieptosul pe vapor! Și erau unii din sat care se duceau la muncă și-și luaseră coasele cu ei că dacă n-or găsi de lucru În fabrică s-or duce ei la niște oameni care au fânețe mari, că așa le spusese un văr de-al notarășului, că acolo Îs fânețe mari și-or cosi ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În viața ta, semănând cu un băț, și ai vrut să-l ridici și el a sâsâit la tine din iarbă, și sâsâitul ăla avea un miros amar, electric ca Înțepătura de albină, un miros crud ca iarba moartă sub coasa unchiului tău, În fundul grădinii lângă nucul mare spre râpa plină de acăți și brusturi a pârâului. Ba Îți aduci aminte de satul Proștița, tot de lângă Copșa Mică, de vărul tău Nelu, pe care l-a ciupit cocoșul de ochi. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de apa pârâului și adunam buruieni și le tăiam și le dădeam la rațe. Grivei, câinele nostru, se tot ținea după mine, era un câine ciobănesc mare cât casa și Într-o zi l-a luat tata cu el la coasă, numai atunci o apucat să mă muște câinele lui Văsălie când eram băgat În părău după lemne și buruieni și numai după ce terminam treaba mă apucam de cipcă și mai coseam la trandafir și la puiul negru. Până când a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a Szegheșvarului. Dar pentru aia l-or prins și l-or băgat la temniță, și-or murit. Pătru-i pretin cu Johanes că-i om bun. L-o ajutat pe Pătru În toate cele. Să care sacii de la moară, ba la coasă, ba la grajd, or adus lemne din pădure, le-or tăiat, le-or stivuit, or fost Împreună de-or adus ghibolii, or făcut amândoi pridvorul, caii i-or grijit amândoi, or fost și beți, da’ numa’ așe... Într-o duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
trăda o amintire tristă Îngropată În timpuri care rămăseseră fixe, În urmă, imobile, nesortite nici unui viitor, nesprijinite de nici o cupolă. Petru Îi privi multă vreme cămașa albă cu mâneci scurte și și-l imagină coborând dealurile dinspre păduri, cu o coasă pe umăr, Întorcându-se acasă, unde Îl aștepta o ciorbă de fasole verde acrită cu mere. Dar el, nu, nu era soțul Anei, poate doar asemănarea era extraordinară, și-i plăcu să se joace gândindu-se la asta. Era fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
amândoi. Nu se puteau suferi. Se urau chiar și atunci când aveau de zburat. Nu știau să zboare. Se prefăceau numai. Pentru bani. Petru revăzu În fața ochilor chipul bărbatului cu părul scurt Îmbrăcat În cămașa albă. Cobora dealul dinspre păduri cu coasa pe umăr. După o vreme, era amiază, bărbatul ajunse acasă, era o după-amiază de iunie. Îl aștepta nevasta lui care era Însărcinată. Intră În curte, nu era nici țipenie, câinele plecase. Lanțul zăcea În praf, casa era pustie și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
puternic dezvoltată Într-un ritm Înalt și armonios. TU stai tăvălit pe spate În iarba Înaltă din vârful dealului armonios Îmbrățișat de păduri. O gâză Îți intră pe după guler. Puțin Îți pasă. Nu te surprinde această supărare egoistă. Nici fâșâitul coasei care se apropie. Susură În mintea ta mizeria de sunete a orașului. Ca o haită rătăcită În depărtări abstracte. Dincolo de ultimele depărtări, acolo unde se rup opincile de fier. Nu ai nici o teamă. Ești În concediu, și În timp ce te cobori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu-ți apare decât uneori prin gările mici de provincie. Oricum, prudența e mama Înțelepciunii. Tu, În gara Sărățel. Nu ești singur. Te afli Însoțit de doamna Îmbrăcată În negru. Cea despre care mai toată lumea susține că ar avea o coasă În mână, că ar fi o amantă. Inutil să te pui Împotriva lumii. La peron este adus un căruț de poștă. Lângă saci, trei mistreți. Cu etichete pe care scrie: Prodexport. Tu te uiți, viu, la ei, ei se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
trecu lui Ruby de-a lungul spinării. Era atât de Îngrozită Încât nu putea să mai gândească cum trebuie. Știa că nu aveau voie să facă dragoste aici. Acum erau pedepsiți pentru fapta lor. Oricât de exagerat părea, Doamna cu Coasa venise să-i ia. Toate instinctele Îi spuneau s-o ia dracului la sănătoasa. Și ce dacă o prindea cineva fugind goală și urlând prin parcarea spitalului? După câteva secunde observă că, În mod neobișnuit pentru Doamna cu Coasa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu Coasa venise să-i ia. Toate instinctele Îi spuneau s-o ia dracului la sănătoasa. Și ce dacă o prindea cineva fugind goală și urlând prin parcarea spitalului? După câteva secunde observă că, În mod neobișnuit pentru Doamna cu Coasa, nu avea nici urmă de coasă sau de pelerină cu glugă. Totuși avea o scăfârlie plină de codițe negre și groase stil Afro. Frica i se transformă În confuzie. Se uita la scheletul care scutura din oase În timp ce intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Toate instinctele Îi spuneau s-o ia dracului la sănătoasa. Și ce dacă o prindea cineva fugind goală și urlând prin parcarea spitalului? După câteva secunde observă că, În mod neobișnuit pentru Doamna cu Coasa, nu avea nici urmă de coasă sau de pelerină cu glugă. Totuși avea o scăfârlie plină de codițe negre și groase stil Afro. Frica i se transformă În confuzie. Se uita la scheletul care scutura din oase În timp ce intra În cameră, cu mâinile și picioare bălăngănindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
scutura din oase În timp ce intra În cameră, cu mâinile și picioare bălăngănindu-se Într-o parte și-ntr-alta ca la o fantomă-marionetă. One love, one heart. Let’s get together and feel alright. Și de când Își anunța Doamna cu Coasa sosirea cântând Bob Marley? Abia atunci codițele se separară de oase. Era un hamal Rastafarian Înalt de aproape doi metri, care lăsă scheletul Într-un colț și verifică dacă stătea fix pe soclu. —Na, frate, acuma poți să te odihnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ei sugerau că i-ar fi frică de ceva. Mă bucur că măcar tu ți-ai păstrat calmul, spuse el ducându-și mâna la frunte, pentru că trebuie să recunosc că, pentru o clipă, mi s-a părut că Doamna cu Coasa venise după noi. Îți vine să crezi? Nu-ți face griji, Îi zise ea, frica și vinovăția Îți pot provoca halucinații. —Probabil. Apoi dintr-odată se auzi un sunet ascuțit. Ruby dădu un țipăt scurt, dar puternic: — Doamne, ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
melancolic de ultim cărăuș. Trecea și știa că lasă în urma lui un gând. Descopeream însă și o trăsătură ironică în profilul său. Da, avea și ceva de carnaval în el, ca într-un copil mascat în moarte, care vântură o coasă în fața trecătorilor, făcându-i să tresară de spaimă. Acum mi se părea că înțeleg faptul că ochelarii negri, neclintiți de pe fața sa, aveau mai multe întrebuințări. Înainta încet, dând la o parte oamenii întâlniți, care se lipeau de zid, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vârfuri pluteau norii înalți de vară. Țăranii făceau căpițe de fân, iar galbenul lor saturat îmi amintea de poveștile pe care ni le spunea mama despre anii petrecuți în România. Evadam în această lume de dinaintea timpului meu, mă întorceam la coase și seceri ca să mă aflu acolo în siguranță, ferit de fraza pe care tata-mare o va face din nou să iasă din trupul lui uriaș - în una din secundele următoare: —Și ce mare scofală e de capul rubedeniilor tale, muritori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]