1,295 matches
-
se va muta împreună cu marele cântăreț. După atâția ani în care a locuit pe Cobălcescu, Cristi o va abandona pe doamna Apostolescu și-și va cumpăra propria sa casă, să aibă un loc doar pentru ei doi. O locuință superbă, cochetă, pe strada Berzei, pe care o va mobila ca pe un palat, cu cele mai scumpe ornamente și oglinzi, cu decorațiuni și lucrături toate din străinătate, din marile galerii ale Europei. S-a dat peste cap pentru a-i face
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să primească palme peste ceafă de la polițiștii care îl urmau. Dar calvarul nu mai durează mult, ajung repede în fața unei uși masive din lemn, care este imediat deschisă, și acolo i se dă drumul. Este aruncat în încăpere, o cămăruță cochetă, călduroasă. Mirosul de var proaspăt, de zugrăveală încă plutea în aer, semn că fusese de curând renovată. — În picioare ! i se strigă, și Cristi se ridică imediat, abia putând să stea pe picioarele lui, cu o privire amețită și având
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
înarmat cu o listă de oaspeți stropită cu sânge și cu un megafon. Petrecerea urma să fie filmată de unul dintre studenții mei. Am trecut pe lângă bucătărie, unde Jayne tăifăsuia cu femeile de la catering costumate sugestiv în vrăjitoare sau pisici cochete. În spatele lor, dincolo de ușile glisante care dădeau în grădină, se turna gheață uscată în jacuzzi, al cărui sistem de iluminare subacvatic fusese înlocuit cu un bec de un roșu închis pentru a genera efectul de cazan fierbând în draci. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Lisabona cu o bursă de șase luni. Ce păcat că și-a încheiat-o între timp. Ne-ar fi putut fi o minunată călăuză printre musoni și ritmuri de jazz lusitan! Intru cu Andrei Bodiu și VITALIE CIOBANU într-un cochet magazin de CD-uri din Piața Restauradores. Ascult ultimul Sting - Brand new day, formația Era, muzică gregoriană. Nu lipsește Amalia Rodrigues, marea interpretă de fado, de curând dispărută. Despre ea a scris Virgil Mihaiu în Contrafort, pe durata aflării sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un minitren de Disneyland, format din vagonete roșii. Cineva glumește: „Acesta ar trebui să fie Trenul Scriitorilor!”. De ce nu? Nu e nevoie să nimerești neapărat într-un TGV pentru a te considera un spirit itinerant. Trenulețul ne poartă printre vile cochete, acoperite cu olane, printre grădini frumos aranjate și pâlcuri de palmieri înalți, spre punctul de destinație, cunoscut doar gazdelor noastre portugheze. Gândurile lor sunt nepătrunse (numai dacă nu-ți propui să le penetrezi telepatic), și în loc să mergem spre o zonă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din nord, calm și tenace, își impune punctul de vedere. Între timp, reușim să completăm și niște formulare de vize pentru Lituania, pe care stafful proiectului le va obține la ambasada acestei țări din Spania. O dată ajuns în cameră - destul de cochetă -, las bagajele împachetate și mă grăbesc să ies în oraș... Pe strada Gran Via, seara târziu, trecut de 22.00. Multă lume, majoritatea turiști străini, uitându-se la vitrinele magazinelor sau răsfoind pliantele unor chioșcuri deschise la această oră. Tineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Pont de Pierre și Pont Saint Jean, mărețe, și în scurt timp ieșim din Bordeaux. E duminică, pe ambele părți ale excelentei șosele - mai trebuie spus? - admir curțile înecate în verdeață, gazonul englezesc (ar trebui să-i spun „franțuzesc”), vilele cochete, ingenios construite, dar în ogrăzi - nici țipenie de om. Francezii își savurează în pat ceasurile dimineții de duminică și vor redeveni activi pe la vreo 11-12 ziua. Duminica aceasta este, pentru mulți, dominată de importante evenimente sportive: întâi tenis - finala masculină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aer de cunoscător, e cel mai potrivit pentru a observa atent întreaga fațadă a edificiului. Englezoaicele îi dau dreptate și-l servesc cu un sendviș. VITALIE CIOBANU: Căile de urcuș spre cartierul Montmartre sunt înțesate de mici birturi, unul mai cochet decât celălalt, având fiecare o decorație unică și un ecleraj îmbietor. Deși celebritatea colinei i-ar putea scuti de un asemenea efort de inventivitate, patronii nu se lasă. A conferi localurilor de aici o personalitate inconfundabilă înseamnă a-ți demonstra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
toate acestea. Poate altă dată. Călătoria abia a început, mai avem suficient timp la dispoziție. Facem schimb de versuri - traduceri în engleză - și ne promitem să discutăm, cât de curând, despre valențele poeziei române și suedeze. VITALIE CIOBANU: În grădina cochetă a hotelului SGDL, poți să stai cum îți place: la masă, în picioare sau culcat pe iarbă. Nimerim la un colț de masă cu scriitorii cehi Pavel Verner și Miroslav Hule, prilej să ne cunoaștem mai bine. Verner e din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Descoperim, din fericire, cu Vasile, în aceeași seară, după spectacol - ca o recompensă nevisată - partea istorică și pitorească a Lille-ului, un cartier cu străzi înguste, cotite, răspunzând „standardului nostru de vechime”, cu multe localuri de petrecere la parter, unul mai cochet decât celălalt, afișând la intrare tot soiul de mascote glumețe și liste cu meniuri pictate voit-neglijent. Bătând străzile pe acolo, discutăm o idee îndrăzneață: să construim la Chișinău un centru istorico-literar-turistic după modelul „clasic” al arhitecturii medievale din Occident, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
realități: publică anunțuri pentru „ne-cetățeni”, care adună semnături în favoarea nu știu căror drepturi lezate. În Moldova așa ceva este de neimaginat. La noi, discriminată este majoritatea autohtonă, dar ea nu adună semnături. VASILE GÂRNEȚ: Călătoria cu Liepaja, un vapor foarte cochet, se înscrie într-un program multidisciplinar al gazdelor, intitulat Post-scriptum. Muzică, dans, bere. Discuții cu Leons și Maria Briedis, cu Gheorghe Tofan, președintele Asociației moldo-letone din Riga. Sesizez o concurență între Maria Briedis, fosta președintă al Asociației, și noul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
funcțiunii, că mai avem, deci, de trăit niște lucruri, povestitul vine la urmă. Stabilim să ne întâlnim mai târziu, în oraș, după ce ne vom fi cazat și acomodat cu noua reședință. VASILE GÂRNEȚ: Suntem cazați în Park-Hotel - privatizat, renovat, foarte cochet - situat la sud, cred, de cetatea Tompea, într-o zonă pe care n-o vizitasem, deși distanțele sunt foarte mici la Tallin. Până în Piața Primăriei - centrul orașului vechi - se poate ajunge și pe jos, traversând un parc. Și chiar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vizitasem, deși distanțele sunt foarte mici la Tallin. Până în Piața Primăriei - centrul orașului vechi - se poate ajunge și pe jos, traversând un parc. Și chiar o facem. Moneda națională în Estonia s-a mai devalorizat: 16 coroane = 1$. În piața cochetă din centrul istoric s-a instalat o tabără sub cerul liber: meșteri populari cu tarabele pline de artizanat, se vând cu spor obiecte de lemn, papură, pânză de tot felul, metale. O afacere de sezon, cum se spune. Tot aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de marele ocean întunecat, două lumi de himere...” - frazele acestea, scrise după prima noastră vizită la Tallin, nu reușesc să comunice nimic despre atmosfera pe care o găsim aici în plină vară. Mă întreb, chiar, dacă n-am greșit adresa. Cochetul bar irlandez mi s-a părut acum mai șters, obosit, pleoștit de căldură. Ca și întreg Tallinul, care își arată adevărata înfățișare, misterios-visătoare, doar în decembrie, când lumea zânelor și a piticilor din basmele nordice își reintră în drepturi, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
comunismului și ale capitalismului depravat”. Asistența izbucnește în aplauze frenetice. Rusia își caută propria vocație și, pe acest drum presărat cu țepi și „cumpene metafizice”, firește, nu se poate lipsi de oameni providențiali. VASILE GÂRNEȚ: O excursie la Pavlovsk, reședința cochetă, imperială a Țarului Pavel I, asasinat de familie. Intrigi de curte, în stilul epocii. Mergem o oră cu autobuzul. Vedem, astfel, și periferiile Sankt-Petersburgului - construcții de tip sovietic, umile și uniformizante. Ajunși la muzeu, suntem invitați să ne punem niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ceva din spiritul cultural și din tradiția medievală a acestor orașe, înțelegând că nu poți să pornești de la zero în viața aceasta. - Întâmplător, Polonia e și foarte atașată valorilor europene. Noi am trecut prin Malbork (fostul Marienburg), un orășel foarte cochet, cu o anume patină medievală, în care vechiul Castel al Ordinului Teuton este punctul principal de atracție pentru turiști. - Așa este, însă după Malbork am nimerit la Kaliningrad. Și acolo am văzut fenomenul acesta sinistru, încercarea de a șterge orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Cardo, în schimb, mai îndepărtat de zidul nevralgic, nu sunt decât polițiști și nu mai e niciun portic. Pe durata unei clipite, ieși dintr-o lume înghesuită, extrem de populată, murdară și mirosind puternic, pentru a intra în alta, spațioasă, igienică, cochetă, aseptizată. Chiar și mergând cu ochii închiși, nasul pe post de busolă ți-ar da imediat direcția: frontiera e una olfactivă. Miros de putreziciune și arome tari aici, aer deodorat dincolo. Prosperitatea n-are miros, în vreme ce lumea oamenilor de rând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
identificat eu, de la distanță) care urcă până în vârf unde, în mijlocul unui pâlc de verdeață, în spatele unui dublu șir de palmieri și de eucalipți, se cuibărește o bisericuță elegantă cu cupola ocru-roz și cu ziduri albe, proprietate a franciscanilor. Acest peisaj cochet și cuminte se acordă cum nu se poate mai bine cu promisiunea de fericire a Predicii de pe Munte. Vederea pe care o ai de pe treptele bisericii asupra întregii părți de nord a lacului te face să uiți până și salutul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sud, poate că ar fi chiar de datoria lui s-o facă dacă este adevărat că "dezvoltarea inegală" este unul din factorii care generează războaie. Continuăm până la Metulla, pe un drum în serpentină prin brădet. Ai zice că-i o cochetă stațiune de ski aproape gata de a fi inaugurată. În realitate, este un settlement fondat în 1896 de baronul Edmond de Rothschild. Aici suntem chiar pe frontieră. Dincolo de creasta muntelui, la o aruncătură de băț, Deir Mimas, satul natal al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în Ardeal cele ungurești și săsești. Câmpurile bine cultivate. Un țintirim într-o pădurice. Drum de țară plin de colb. Maci roșii în ogoare. Căruțe c-un cal la oiște. Dunărea mergând în sus dela Budapesta spre Bratislava, între dealuri cochete, cu păduri, plantații și vii. Se desface în brațe domoale, închizând ostroave cu lunci, unde pasc liniștite, vaci. Peisagiul nu-i deosebit de-al nostru decât prin îngrijire, civilizație, clădiri monumentale. Nimic din provizoratul dela noi. Doar instalațiile pasagere ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cânta: Tata verde, mama neagră: Sărut mâna, cocă dragă! Cum a trecut el cu copila, s-a arătat și mama "neagră", un fel de țigăncușă cu ochii ca puncte de păcură, o foarte frumoasă femeiușcă (o mai văzusem), zâmbitoare și cochetă, cu catrință și iie. Am întrebat-o: Ce mai faci? Mi-a răspuns, vorbind îmbielșugat și făcând gesturi puțintel neîndămânatice. Era fudulă de frumuseța ei cu totul deosebită și nobilă. Avea o fetiță. Frumoasă fetiță! Da, a suspinat ea, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amestecate cu pământ și moluz și astăzi sunt în starea de atunci; ciulini și ciumafai cresc cu îmbielșugare în locul unde au trăit oameni. Am avut în vis plăcerea să văd, în locul ruinilor, case nouă de curând construite; dar niște case cochete și artistice cum n-am mai văzut în nici unul din orașele ori orășelele noastre. Păreau prevăzute cu tot confortul și erau însoțite de grădini înflorite și acoperite de draperii de plante acățătoare. În imaginație am mers mai departe, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
schimbat mai multe ambarcațiuni, până când a ajuns șef de companie comercială la Anvers. Isprăvile matelotului, care va urca ierarhic până la demnitatea de conducător al României sunt multe și demne de relatat. În calitate de comandant de navă, Traian Băsescu a fost întotdeauna cochet. Era îmbrăcat impecabil, uniformele militare venindu-i ca turnate, deși corpul său nu era tocmai potrivit pentru un statut de Don Juan. Ceea ce a frapat la acest personaj, a fost aerul de ”șmecher de cartier”, care este un mestec de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și de ieșire din localitate, la câțiva metri distanță unul de altul, localitatea fiind formată doar din această baracă; se numește Manjarin. Lămurindu-mă că aici nu-i de oprit, îmi continui drumul încă vreo 7 km până la frumosul și cochetul sat El Acebo. Casele frumoase din piatră, cu balcoane din lemn și pline cu flori, îți transmit bucurie și seninătate și dorință de frumos și gingășie. Mă opresc pentru o cafea cu lapte și un sandviș, și pentru a-mi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
piscină enormă, în care văd un bărbat atletic înnotând. Am ispita de a-i urma exemplul, dar îmi aduc aminte că nu am costumație de baie, așa că nu-mi rămâne decât să merg mai departe. Și această localitate este frumoasă, cochetă chiar, curată, și-mi face plăcere să trec prin ea. Mă opresc în centru pentru a cumpăra câteva fructe și a face o pauză. Baruri și magazine se găsesc la tot pasul, iar pelerinii se opresc bucuroși. într-o mică
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]