1,239 matches
-
a curmezișul, parcursul este incert, paznicul somnoros. Ceva mai la vale, fântâna lui Eliseu e intactă, iar firicelul de apă venită din subteran, bine canalizat, irigă perimetrul oazei. În depărtare se zărește muntele Celor Patruzeci de Zile, cu mănăstirea grecească cocoțată pe coasta abruptă și pustia în care Isus ar fi postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, hărțuit de diavol. Un teleferic optimist, pe care-l poți lua contra unei sume frumușele, leagă vârful muntelui de oraș. Dar cine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
artist, indiferent de arta pe care o practică, indiferent de epocă, este omul, această ființă uriașă și îngrozitor de mică, această proiecție a lui Dumnezeu care e, în același timp, o biată gânganie care încearcă să zgâlțâie tronul divinității ca să se cocoțeze el acolo. Ne putem împrieteni cu câinii, cu papagalii, cu urangutanii sau cu pisicile. Dar nu ne putem înfrăți decât cu omul. În afara omului nu se poate face nicio biserică. Dacă pe pământ ar fi o catastrofă și ar dispărea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lângă mine și abia reuși să silabisească: „Este poetul Vasile Voiculescu, să-i facem repede rost de un pat, dacă se poate, la loc mai ferit, că e prăpădit de bolnav”. I-am oferit patul meu și eu m-am cocoțat pe al treilea pat suprapus, plasat chiar lângă fereastră..., notează Gheorghe Penciu „În surghiun cu Vasile Voiculescu”, în vol. „Articole, comunicări, documente V. Voiculescu”, IV, Biblioteca județeană „V. Voiculescu - Buzău”, Buzău, 1994. Apoi, tot de Gheorghe Penciu, redă un episod
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
166 Totdeauna te agăți de femeile frumoase și de rochiile lungi (franceză). 167 Ace cu gămălie lungi. 168 Haina. 169 Nepriceput, lipsit de îndemânare. 170 Cauciuc (la încălțăminte). 171 Birjar, vizitiu (de obicei, erau ruși). 172 Bufnițe. 173 A se cocoța. 174 Înalta societate (engleză). 175 Priveau cu binoclul. 176 Tur de forță (franceză). 177 Doamne (engleză). 178 Pariu. 179 Cocoțat. 180 Zdruncinați. 181 Trăsură închisă. 182 Șindrilă. 183 Ațâțați, stârniți. 184 S-a potolit. 185 Abruptă, piezișă. 186 Nemiloasă, dușmănoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și avionul, intrînd în ea cu roțile, a început încet să se încline până a ajuns cu botul în pămînt. Tăiasem contactul imediat dar elicea fiind în botul avionului s-a înfipt în pămînt și bineînțeles, s-a rupt. Rămăsesem cocoțată în carlinga din care cu greu am putut coborî. Atenție unde pui avionul și manșa tare "în burtă". 5. Atenție la maneta avansului! Adusesem 2 răniți la Tiraspol și trebuia să plec imediat după alții. Mecanicul care trebuia să-mi
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
l 1 Necazul cu ghetele „încununează“ o serie de ghinioane care a început în primele zile de toamnă: atunci m-am suit în mărul din curtea casei (care nu e casa noastră, locuim cu chirie) și tocmai când eram eu cocoțat în vârf a apărut proprietăreasa, doamna Duțulescu. E o femeie în vârstă (o babă, cum se exprimă prietenii mei care sunt mult mai slobozi la gură decât mine și nu se fandosesc cu calificative din astea alese, bune pentru compunerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dușmani politici. Ei sunt toți trei prieteni și activează cu aceeași doctrină politică promisă. Iar așa-zisa „ciondăneală” între ei este pur și simplu un scenariu de a justifica într-un fel aflarea lor pe acest eșichier politic; M. Snegur cocoțat spre dreapta, P. Lucinschi, marele combinator, și șmecher pe deasupra, de centru și V. Voronin „sperietoarea” de stânga. în acest fel a fost ocupat întreg eșichierul politic moldovenesc, iar de facto toți-trei sînt foști secretari ai C.C.al P.C.M. și P.C.
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
statuia a rămas și ea patru ani fără un braț. Nici ca monument al invalizilor nu arăta rău, mai ales că în toate orașele unde există monumente ale invalizilor acestea constau într-un soclu cu multe trepte, pe care e cocoțată o femeie vânjoasă, dar beteagă. După ce țiganul, care știa să demonteze mâini de bronz, i-a furat-o și pe cea stângă, Primăria s-a sesizat și i-a comandat artistului patru mâini: două de pus în locul celor furate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mă întâlneam cu o colegă și mă îndrăgosteam de aceasta. Iubeam, cum s-ar zice, iubirea, nu o fată anume. Nici n-aveai cum să nu te îndrăgostești de bibliotecară. Noi, cititorii, stăteam cuminți, cu cărțile în față, iar ea, cocoțată pe un podium, ne supraveghea. Oare ce era în capul ei? În pauze discutam cu alți studioși, dar nu despre cărți, ci despre bibliotecară. „Frumoasă fată“, spuneam, și ei mă aprobau. Într-o zi, i-am propus să ne întâlnim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de la Anna la Caiafa, Mama n-a mai avut acces la mine. Norocul meu a fost că patul care mi s-a atribuit era așezat chiar la marginea salonului, iar deasupra lui se deschidea o ferestruică prin care se puteau cocoța, pesemne destul de anevoie, cei care ar fi vrut să mă vadă. Accesul la această ferestruică era permis numai de două ori pe săptămână, dar Vally, care de câtva timp ieșise de la pușcărie și nu avea încă nici o ocupație fermă, își
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
două ori pe săptămână, dar Vally, care de câtva timp ieșise de la pușcărie și nu avea încă nici o ocupație fermă, își făcuse relații pe la poarta spitalului și, venind aproape în fiecare zi, devenise îngerul meu păzitor. Odată l-am văzut cocoțat la ferestruică deasupra capului meu și pe Mircea Săucan - și m-am cutremurat de oroare. A venit să mă vadă și Ticki Rădulescu, dar, îmbrăcat în halat alb, în calitatea lui de medic, a putut pătrunde chiar în salon și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vânduți până-n măduva oaselor grupului ce-i transformase în elită. Reprezentau o mică ceată insulară, temută de marea ceată insulară a pedestrimii. Pentru un ștab, menținerea la putere era întru totul dependentă de chestiunile ideologice aflate pe ordinea de zi. Cocoțat sus de tot, putea oricând să se prăbușească și să-și piardă funcția, privilegiile, siguranța materială, întreg modul său de trai, trăgând în același timp după sine tot clanul său și dându-l pradă vieții dezastruos de comune a pedestrimii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nimeni. Obrazul, gâtul, pieptul, palmele, totul era acoperit de funingine, iar din masa aceasta de negru-catran doar albul ochilor se mai mișca timid și sperios de la stânga la dreapta și invers ca doi năsturași albi rătăciți într-un câmp negru. Cocoțat acolo sus, la cucurigu, mai aproape de cer, tata se gândea la cele auzite, la informațiile care se propagau din om în om și erau valorificate aleatoriu, în mod independent de voința lor. Ceea ce știm cu siguranță e că această migrație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a Dreptei care șochează prin brutalitatea adevărului și prin fascinația periculoasă a abisului negru a unor adevăruri și (pseudo)adevăruri interzise astăzi. 19 octombrie 2001 Vizitez, împreună cu Anna, orașul Fribourg. Oraș (aproape) bilingv, având un șarm desuet, așa cum este el cocoțat pe un imens mal de cretă deasupra râului Sarine. Clădiri și străzi vechi, de Ev Mediu, care își poartă cu demnitate firescul existenței de sute de ani. Vizită la muzeul de artă și istorie, îngropat și el în niște pivnițe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în film fără noi, fără ,,conducerea înțeleaptă” , fără să se pună în evidență ,,politica înțeleaptă a partidului” fără de care nimic n-ar fi posibil în patria noastră socialistă condusă cu înțelepciune de partidul comunist?! Era atitudinea ,,standard” a neisprăvitului ajuns cocoțat în posturi de conducere și care nu suportă ca alții să realizeze ceea ce el nu este în stare. Cu totul altfel ar fi stat lucrurile dacă ,,tovarășii” ar fi fost în prim plan, dacă s-ar fi evidențiat ,,sacrificiul” lor
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
gândi la consecințe. Ba mai mult, privind prin prisma lor de indivizi incompetenți, obișnuiți să trăiască pe spinarea altora și să nu facă nimic util, aceștia sunt capabili de orice ticăloșie pentru a-și conserva privilegiile nemeritate. Mulți s-au cocoțat pe scara socială prin impostură, prin fraudă, călcând peste alții. Singura lor preocupare în viață a fost să fenteze justiția omenească. Cu superficialitatea caracteristică, Biserica Ortodoxă spune astăzi că Buna Vestire reprezintă apariția unui personaj, a unui mântuitor care ,,ia
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
trebui poate să-l pre mieze în vreun fel. Dănuț era cu gîndul numai la puiul de vrabie. Curînd, l-a și visat. În vis, puiul zbura. Se făcea că Dănuț se trezise dimineața și, ducîndu-se la baie, îl văzuse cocoțat pe sfoara de rufe. „Hei, cum ai ajuns acolo ?“ Puiul se ținea tare și, parcă pentru a demon stra cît de bun e el, dădu un ocol băii. Lui Dănuț nu-i venea să-și creadă ochilor. Cum o fi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din prima căsătorie. La Lonea am cunoscut și alte rude ale cumnatului meu, pe care i-am vizitat și la care am mâncat și cireșe. Șederea aici a fost plăcută. Era prima ieșire din mediul cunoscut de acasă. Zilnic eram cocoțat pe gardul din spatele casei privind trenurile care treceau chiar pe lângă gard. Tot privind am observat diferențele dintre locomotive și vagoane. Într-o zi am plecat la scăldat pe malul Jiului împreună cu Puiu, fără să o anunț pe sora mea. Ajungând
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
jind la bo găția lor, la frumusețea lor, la viața lor fericită. Unii - ne zicem - au noroc cu carul: arată perfect, sunt spirituali, au succes și mulți bani. Ne uităm la vedete de jos, de la baza soclului pe care sunt cocoțate în poziții eroice, aplaudate de toată lumea, și încercăm să copiem modul lor de-a fi, să vorbim, să arătăm și să acționăm ca ele. Avem impresia că asta ne va contamina și pe noi cu ceva din condiția lor de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sîntem cu vreo zece ani mai mari și-avem mai multă experiență. Noi vrem să trăim liniștiți, în pace, pace sufletească, bineînțeles. Vrem să nu deranjăm și să nu fim deranjați. Iar dacă, deodată, ne trezim cu unul ca Chirilă cocoțat în capul nostru, ne întrebăm contrariați cum e posibil. Da, da, ne întrebăm, ne mirăm, dar nici o clipă nu ne punem problema că de fapt noi i-am întins palmele ca să-l ajutăm să ajungă sus, pe creștetul nostru. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai bogat cu cîteva priviri senine, ca o revărsare a unui suflet prea plin de feminitate. Privesc cu nesaț drumul spre oraș, cu aceeași fericire și nerăbdare ca în copilărie, cînd am plecat prima oară la tîrg cu tata. Stăteam cocoțat pe sacii cu grîu, călare pe o legătură de iarbă verde, cosită de tata la marginea pădurii, să aibă ce pune dinaintea boilor cît el va descărca sacii. Saci mari, de cîte optzeci-nouăzeci de kilograme, care au îmbătrînit cîteva perechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
toate hainele). Irène prânzise la Mirona, care a închiriat și a transformat cu totul căsuța Lemonide, pe țărmul mării. M-am dus, iarăși singură, la Menaru, pe care am găsit-o la Amidée. Toată plodărimea era acolo, afară de Șucuran, care, cocoțată pe tocurile înalte ale pantofilor americani, trona ca un mic idol la cafeneaua „Hamlet“. Menaru s-a ridicat și m-a întâmpinat cu aerul ei de mare doamnă; m-a prezentat celor două prietene turco-tătăroaice ale ei, care veniseră să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la Delureanu; 4 mese ocupate, încolo, restaurantul cu fețe de masă albe, mai mult sau mai puțin maculate, și lumina acablantă, difuză și scânteietoare sus. În salon, orchestră teribilă: în așteptarea balului tineretului muncitoresc. Când am intrat, la o masă, cocoțată pe masă, beată, stând turcește, o vilegiaturistă, în bleumarin, cu pantaloni și jerseu bleumarin, cu impecabilă bluză albă, cu păr blond platinat, cu ochii cu rimel, verzi nedefiniți, bătând înspre glauque. O prietenă încerca să o ducă acasă, Lemonidis se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
septembrie o să ajungem în stradă? — Serios? face Michael. Ce s-a întâmplat? — Proprietăreasa vrea să-și vândă clădirea în care stăm. Toată lumea afară. A! spun, extrăgându-mă brusc din mijlocul plăcutei viziuni pe care o am, cu mine și Luke cocoțați în vârful unei piramide. Apropo, Luke. Tocmai am auzit o conversație ciudată. Niște persoane de aici ziceau că o să ne mutăm în clădirea asta. De unde le-o fi venit așa o idee? — E și asta o posibilitate, zice Luke. — Poftim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
alea care zboară acolo ce sunt - păsări adevărate? Pe crengi sunt proiectate lumini colorate, care se răsfrâng asupra șirurilor de scaune. Două femei periază metodic fiecare tapițerie de scaun. Un bărbat în blugi fixează un cablu de covor. Un altul, cocoțat pe un suport de reflectoare, aranjează o ramură argintie. Un violonist își încălzește arcușul, în vreme ce, judecând după sunetele înăbușite care se aud, alți intrumentiști își acordează timpanele. E ca și cum m-aș afla în culise înaintea unui spectacol în West End
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]