1,269 matches
-
și adormea tîrziu de tot, pe cînd el, Marcel, sforăia zgomotos. Acum dorm în camere diferite și lumina din camera jumătății sale stă deseori, pînă hăt, tîrziu, aprinsă. Pe undeva Marcel simțea că este inferior nevestei și încerca să se cocoațe mai sus, prin șmecherii ușoare. Era sigur că la condus mașina este un as și dorea să se grozăvească. Marcel, n-are rost, este și copilul cu noi. Ce vină are el ca să-l expui inutil la pericole? Sînt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plec, spune Ramona. O să-ți duc lipsa. Și eu, spune fata cu ochii în lacrimi. Dar cel cu lacrimi mai mari, mai multe și mai amare era Dorinel. Gura lumii Directorul Nicoară conducea cu o mînă de fier spitalul acela cocoțat pe una din colinele Iașilor. Era un bun meseriaș și n-avea decît un mic cusur: îi plăceau fetele tinere și necoapte încă complet. Nicoară se apropia de pensie, dar se ținea încă bine și mersul său presupunea exerciții fizice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pistrui care freca galeriile și inelele de alamă cu sidol și cînta romanțe. Locuia pe o stradă cu trei fabrici și cînd suna sirena de două și ucenicii treceau prin fața casei ei ca să meargă la birtul din colț, domnișoara se cocoța pe pervazul ferestrei și, ca un făcut, fusta i se agăța Într-un cîrlig. Ieșeau la iveală două picioare lungi și albe ca două fire de praz atîrnate deasupra tarabei la Ziua Recoltei. Glasul roților de tren, bidinelele chivuțelor spoind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sfârșitul poveștii. Ca și înainte, unele părți, unele sensuri s-au pierdut: ] pășit înăuntrul cercului de bazine. [text lipsă] brusc o amintire foarte clară cu bunicul, înalt, cu nas lung, roman și păr argintiu dat cu briantină, lipind un tapet, cocoțat pe-o scară veche, neagră, stropită de vopsea. M-am gândit la faptul că, de la moartea lui, bunicul devenise pentru mine mai mult o colecție de scene decât un om adevărat, că mi-l aminteam fiind amabil, furios, serios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am revenit în prezent. O claritate înspăimântătoare a cuprins lumea, o senzație că toate lucrurile sunt exact ceea ce [text lipsă] cu relevanță, evidență și-o puternică [text lipsă]. Fără să-i spun eu, mintea mea trecu înapoi la imaginea bunicului cocoțat pe scară. Și-atunci l-am văzut: în parte cu ochii sau cu ochiul minții. Și-n parte l-am auzit, amintirea unor sunete și cuvinte perfect formate. Concepte, idei, frânturi din alte vieți sau scrieri sau sentimente. Și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mele ude și noroioase zăceau grămadă în fața dulapului. Aruncasem pe mine o pereche de pantaloni scurți și-o bluză veche, cu glugă. Jacheta de camuflaj a fetei atârna pe spătarul scaunului, cizmele erau așezate dedesubt și laptopul lui Nimeni stătea cocoțat pe scaun. Dușul pornit în baie scotea un fâsâit greoi, ritmic, întrerupt din când în când de tăcere și clipoceli când fata se mișca sub jetul de apă. Punând cutia lângă mine, am răsucit reportofonul în mâini. Dusesem o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și coloana plutind În incertitudine, reaprinzându-se imediat ce automobilele se puneau În mișcare. Ca un făcut, când intersecția era blocată de mașinile care veneau din direcțiile celelalte, verdele rămânea aprins o veșnicie, dar de Îndată ce drumul se elibera, Roșu Împărat se și cocoța pe tron. Atunci, băiatul cu șapca albastră a apărut de niciunde, alunecând printre mașini cu obișnuința unui om aflat pe Întuneric În propria casă, care nu are nevoie să vadă mobila pentru a-și găsi drumul. Ciudat, nu-l mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acesta a storcoșit-o fără milă. Sau muncitorul care lucra la asfaltarea carosabilului, dar care acum, după ce o betonieră Își răsturnase asupră-i conținutul cochiliei rotitoare, Încremenea lin pe marginea drumului. Un singur cetățean se păstrase cumva deasupra Întregii situații și, cocoțat la postul lui din centrul intersecției, Își revenea În simțiri după lovitura de cartof Încasată În ceafă. Deschizând ochii, polițistul s-a trezit Înconjurat de hoarda pufăitoarelor și, timp de câteva secunde, doar om era!, a fost și el debusolat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
E vina mea, am uitat să-ți spun că așa reacționez la băutură. Era jenată pe naiba. Dorise să-mi stârnească și mai mult curiozitatea și zău dacă nu reușise! Dacă fetele n-ar fi Început să joace cazaciocul pe cocoțate cu subsemnatul, cu doar o treime din numărul participantelor și În varianta lor princeps, ar fi fost chiar o experiență interesantă. — E-n regulă, am scăpat cu viață, am zis. Îți trimit raportul În seara asta. — A apărut ceva nou
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pahare cu vin acru. După ce, preț de două ceasuri, am înotat prin burniță și mocirlă, căruța ne-a deșertat pe o toloacă udă unde, pe două capre, tocmai se întocmea scena pentru festivități. Invitații s-au înghesuit, parte în bodega cocoțată pe un vîrf de deal, parte întro casă de la șosea. Neștiutori, eu și Ieduț ne-am adăpostit în casă. Acolo, din picioare, se căpăta un pahar cu vin roș. Vesel, cineva ne îndemnă să bem. Am luat dintr-o strachină
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe perete în cuie, bătute printr-un bilet de tren tăiat în patru. Pătată de muște, hîrtia constituia fundalul cîtorva farfurii desperecheate, stăpînite cu elastic. Din cutioare verzi de Zeppelin, de sub plafon, atîrnau benzi cleioase, pline cu muște. Patricia se cocoță în patul cu tăblii de lemn și, cuprinzîndu-și genunchii în brațe, se sprijini pe pernele murdare de la căpătîi. Abia atunci am observat că, sub capot, era goală pușcă. Carnația sidefoasă a brațului masca, la subțioară, o dungă neagră, sclipitoare. Eram
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
așezat pe gît un cap de pasăre speriată. Îndată ce pleca de la școală, învățătorul Gărgăun azvîrlea de pe dînsul straiele de gală ponosite și le înlocuia cu un ilic vechi și o pălărie spartă. Se aburca apoi într-un soi de dric cocoțat pe trei roți de căruță și alta de tractor, urnit de o mîrțoagă cu coada încîlcită. Aceasta era ținută pe picioare de funiile înnodate cu fel de fel de flenduri colorate. Cu picioarele atîrnînd pînă la pămînt, în pantalonii legați
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
șumuiog, îl cîrnea către o baligă ori către o băltoacă în care își băga nasul. Probabil pentru că îi zîmbisem, dintr-o poartă, o fetiță cu priviri înlăcrimate mă întrebă: - Nenea, cînd vine tăticu? Pe gardul proaspăt vopsit cu catran se cocoțase fratele ei, ca să tragă urme cu degetul. Ținu să mi împărtășească bucuria sa: - Iote, degetul meu scrie. În cîte una din vizite treceam pe la vechea gazdă. Nea Manalache se arăta îngrijat de viitorul copiilor. Țineam cu dînsul lungi conferințe privind
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
gândesc la nimic. Simt c-ar trebui s-o fac, că aș avea la ce, Însă mai amân o vreme. Încalec pe bicicletă, Încep să pedalez agale, fără chef. În fine, Îmi trece ceva prin cap: mă gândesc că așa, cocoțat pe două roți de mountain-bike roșu, nu pot părea prea nefericit. Nu c-aș fi fost, dar nici nu voiam să par. Eram doar abătut și-mi era greață. Cred că arătam rău, dar, cum spuneam, un bărbat pe bicicletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de avertisment, m-a dat afară. Fără explicații. Poate că deja le făcuserăm pe toate. Deși, după câte știu eu, ar mai fi fost câte ceva de făcut. Dar, cum spuneam: sedus de Celebrul animal, am Încercat să mă vindec. Mă cocoțasem În cârca lui Leac, el avea femei la Îndemână, eu, la drept vorbind, nu cunoșteam nici una abordabilă. Mai e oare nevoie să spun că, În bună parte, tocmai fascinația față de virilitatea lui Leac m-a Îndemnat să intru În Celebrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
după ce am mărturisit excitarea lui Alexi la gândul lungului șir de bărbați care-i trecuseră printre picioare, i-am lăsat baltă. Am trecut pe canapea, din nou lângă Viviana. Nu mă uitase! M-a luat În brațe, mi s-a cocoțat În poală, eu am Încercat să mă arăt interesat, dar cocaina pusese stăpânire pe mine, așa că eram asexuat. Ăsta e unul dintre efectele prafului, când tragi pe nas te simți capabil de mult mai mult decât o simplă partidă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-o, așa că n-am apucat să ies de-acolo, s-o Întâmpin cum se cuvine. Ea s-a apropiat cu pași mari, s-a oprit un pic descumpănită În fața pultului, a dat mai Întâi să-l ocolească, apoi s-a cocoțat cu coatele pe tejghea, și-a țuguiat buzele sângerii, eu m-am aplecat oferindu-i obrazul. - Ce faci, ce-i cu tine? Nimic, ce să fie, sunt terminat, mi-am dat seama că-s Îndrăgostit de tine, lua-m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ei Cornea obțineau, iată, validarea unei îndelungi și intime colaborări : brevetarea turnului de răcire. Lotomanul își suflecase mânecile deasupra planșetei, cu creionul mult ascuțit, vârf lung în aer, gata să înțepe foaia de calc în chiar punctul vulnerabil, Mina maura, cocoțată pe taburetul înalt, vântura piciorușele mentolate privind fix în ochelarii nesiguri ai lui Braun, zâmbindu-i, fără ca rotofeiul Robert să observe. Filatelistul abia se întorsese din concediu, gata de treabă. Revenise din concediu și tovarășul Manole, se pregătește tovarășul Caropol
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În frunziș uscat. Tot atunci am auzit și apa. Într-adevăr, era volburoasă din cale afară. - Hai, c-am văzut cum să ajungem la apă, i-am spus Runei după ce m-am Întors. Trebuie să ne strecurăm printr-un mărăciniș cocoțat pe o coastă abruptă. Dincolo de coastă, se aude apa cum curge. Am luat-o din loc și am intrat Într-o viroagă Îngustă, care urca aproape drept În sus către mărăciniș. La ieșirea din viroagă, urma o bucată de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și blestemau, parii de lemn răsunau sub lovituri, lanțurile grele zornăiau. Pe o bucată de pămînt bătătorit și prăfos se fixau deja stîlpii cortului În care avea să fie expoziția. Un elefant Înainta gînditor pe teren și, la semnalul omului cocoțat pe grumazul său, Își lăsa capul În jos, Își legăna de cîteva ori trompa cenușie, brăzdată, iar apoi o Încolăcea grav În jurul unui stîlp de cort, mare cît catargul unei goelete de curse. Apoi elefantul se retrăgea Încet, tîrÎnd stîlpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
carte de istorie contemporană. Carte serioasă și cu ștaif! Și ce-a ieșit! Dar în timpurile noastre doar istoria este un pic mai veselă decât nenorocirea, iar viața este un pic mai bună decât moartea. Și asta datorită unor criminali cocoțați în posturi înalte. Și de acolo ei cică fac istorie. Iar o scriu grijuliu, precum scribul antic. Deci, de ce Vinul de Post? D-aia! 1 aprilie, confiscat Fiecare la timpul lor au avut ceva de confiscat, sau de stricat. Comuniștii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
expusă una bucată tâmpenie Made in USA, de cea mai... beton calitate, cum numai demnii reprezentanți ai acestui acest popor, în general prost de pute, sunt în stare să comită. Este vorba de un imbecil cu inițiativă, care s-a cocoțat mai presus de ceilalți giboni din preajmă, ajungând pastor. Și așa cum în societatea americană, totul trebuie să poarte un nume, și pastorul acesta a căpătat un nume. I-au spus Terry Jones, ca să sune cât mai american cu putință. Ce
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
drum lăturalnic însă era paradisul nostru, al copiilor, să ne jucăm până soarele apunea după culmea Pungeștilor. Pe lângă nisipărie era un drumeag, tot timpul cu iarbă deasă pe el ca semn că nimic nu trecea pe acolo iar în capăt, cocoțată pe culmea cea mai înaltă a nisipăriei abia se zărea o coșmelie de casă văruită cândva, dar acum bălțată cu lut, casă unde nici unul dintre copiii pe care-i cunosc nu fuseseră niciodată. Trăia acolo de unul singur, un tip
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
L IX Mi-am dat seama că eram la Fântâna Mioriței, lângă Clubul Diplomaților. Neavând încotro, am intrat în parcul Herăstrău și am început să bat aleile. În cele din urmă am ochit un mesteacăn mai confortabil și m-am cocoțat în el. M-am fixat între două crăci. Se lăsase frigul și când mă lua ațipeala crengile se opinteau, încercând să mă arunce la pământ. Ca să nu adorm și să nu mă prăbușesc spre frângerea gâtului, am început să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
periferia cu fabrici a orașului, strada prăfuită, tramvaiele prăfuite, porumbeii prăfuiți care, din cauza pulberei de pe aripi, uneori se prăbușeau. Erau imediat hăcuiți de pisici. Noul nostru cartier era înțesat de intelectuali, și asta se vedea în numărul imens de feline cocoțate pe garduri, bănci și tomberoane ori pe umerii lați ai gospodinelor în capoate destrămate la subsuori, în zdrobitoarea lor majoritate foste directoare ale școlii din cartier. Doamna Ciolpac era o blondină cu rădăcini castanii, la vreo patruzeci de ani. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]