1,513 matches
-
născute până în 1974 gradul nefolosirii contracepției se ridică la valori cuprinse între 80-90%, începând cu cohorta 1975-1979 se constată o reducere a procentului neutilizării contracepției până la valoarea de 54% (graficul 3). Graficul 3. Folosirea contracepției la primul raport sexual pe cohorte în cercetarea 2004DSVF FIGURA Sursa: Ancheta asupra dinamicii unor fenomene populaționale și emergența unor stiluri de viață în România, 2004, Institutul de Studii Sociale, Sondaje, Marketing și Publicitate Metro Media Transilvania. La cohortele mai în vârstă, și anume cele care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
Folosirea contracepției la primul raport sexual pe cohorte în cercetarea 2004DSVF FIGURA Sursa: Ancheta asupra dinamicii unor fenomene populaționale și emergența unor stiluri de viață în România, 2004, Institutul de Studii Sociale, Sondaje, Marketing și Publicitate Metro Media Transilvania. La cohortele mai în vârstă, și anume cele care au debutat în viața sexuală în perioada anilor’55-’60, procentul foarte ridicat al nefolosirii contracepției se explică prin lipsa metodelor de contracepție modernă și prin practicarea avortului ca metodă de control al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
și anume cele care au debutat în viața sexuală în perioada anilor’55-’60, procentul foarte ridicat al nefolosirii contracepției se explică prin lipsa metodelor de contracepție modernă și prin practicarea avortului ca metodă de control al sarcinilor nedorite. Pentru cohortele care și-au început viața sexuală în perioada politicii pronataliste din România (1968-1989), nivelul ridicat al nefolosirii contracepției are mai multe explicații posibile: absența accesului la metodele contraceptive moderne, contextul nupțial al primului raport sexual, încurajarea nașterilor. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
greșeală pe inspectorul de poliție din cartier și sfârși pe scaunul electric. Femeia care îi fu strecurată în pat ca să-i iscodească secretele, una dintre acele mulatre nemiloase ca moartea însăși, străbătute de la șapte ani în tunelele lor secrete de cohorte de bărbați, se lăsase iubită o noapte-ntreagă, legată cu mâinile la spate, iar dimineața, răvășită și-ndrăgostită ca ultima mironosiță, fusese dată afară brutal și niciodată nu i se mai îngădui să intre în patul lui Monsieur Monsu. Mulatra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care e singura noastră lume. Un strănut inoportun, și unul dintre noi va dispărea. Un tremurat din gene, și el nu va scrie nimic, niciodată. Vegheat de noi ca de zeci de mii de apostoli, slujit de noi ca de cohorte de îngeri, băiatul va crește în înțelepciune și în vigoare, dar ît va crește în slavă nu vom putea vedea niciodată. Căci el va fi-n același timp între noi și-ntr-o lume mai mare, având în plus dimensiunea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de carne uscată. în jurul lor liniștea era totală, dar câmpul palpita de viață. Prezența lor acolo făcuse să tacă păsările din copaci, însă tăunii zumzăiau îndârjiți în jurul cailor, corbii se roteau croncănind deasupra unui lan de grâu din apropiere, iar cohorte de furnici mari și înfometate apăruseră de nicăieri printre pietre, de îndată ce Maliban pusese pe pământ traista cu merinde. Deasupra lor, într-un cer de un azuriu intens, cum lui Sebastianus îi părea să fi văzut doar în Italia, nori albicioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iarbă ori grupați în jurul unui berbec imens, alcătuit din trunchiuri enorme legate strâns și protejat de o vinea din piele, găurită și înnegrită de săgețile aprinse aruncate de adversari. Concentrându-și privirea asupra pământului nimănui, ce se întindea între acele cohorte dezordonate și bastioanele pline de apărători, Sebastianus putu vedea în mărăcinișuri zeci de trupuri, iar altele, înnegrite și umflate, într-un stadiu avansat de putrefacție, le văzu unele înfipte în parii ascuțiți de care era înțesată panta canalului mâlos. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta, cu îngăduința ta, aș vrea să precizez că nu e vorba doar de bagauzi și că, oricum, printre ei nu sunt puțini care au ceva experiență de luptă. Sigur, nu am avut decât câteva zile ca să-i reorganizez, iar cohortele pe care le-am alcătuit sunt puțin eterogene, dar nu cred că le-ar fi teamă de huni. Fără să ridice ochii de pe hartă, Etius făcu cu mâna un gest de nerăbdare. — Aaah, tăietori de gâturi și dezertori: uite cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru a frâna atacurile distrugătoare ale infanteriei barbare. Capacitatea de manevră a acelei trupe sumar înjghebate era aproape inexistentă, întrucât, în realitate, oamenii săi cunoșteau doar două modalități tactice: atacul în masă și fuga în dezordine. îi împărțise în șase cohorte, două dintre ele formate din armoricani, oameni deosebit de duri și primitivi, cei mai mulți încă păgâni, veniți la chemarea unui anumit Brettanione, un uriaș cu pielea roșie, crud și bărbos, cu care se chinuise destul ca să se poată înțelege. Fiecare cohortă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
șase cohorte, două dintre ele formate din armoricani, oameni deosebit de duri și primitivi, cei mai mulți încă păgâni, veniți la chemarea unui anumit Brettanione, un uriaș cu pielea roșie, crud și bărbos, cu care se chinuise destul ca să se poată înțelege. Fiecare cohortă își alesese propriul duce. Milone era printre cei desemnați și era cel mai bun: după schimbul de pumni, deveniseră, dacă nu chiar prieteni, cel puțin buni camarazi și, curând, Metronius trebui să-i recunoască anumite calități, de pildă, hotărârea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în spate cu celelalte, îi spuse scurt. Locul tău nu e aici. Irmina luă recipientul, dar mai zăbovi puțin și îl privi fix, pregătindu-se parcă să-i spună ceva. Pierzându-și răbdarea, Metronius făcu cu mâna un semn înspre cohortele aliniate: — Irmina, trebuie să te duci de aici. Du-te în ultimele rânduri și rămâi acolo. Ea se bosumflă. Părea să urmărească atentă un gând al ei. Apoi protestă: — Femeile bagauzilor luptă împreună cu bărbații lor, nu știi? Metronius știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ordonă scurt. Mi-e teamă că soldații n-or să reziste. Fără să mai aștepte ca Ambarrus să execute ordinului, își întoarse calul și, îndemnându-l la trap, porni să treacă el însuși printre rândurile bagauzilor, chemându-i pe capii cohortelor: — în rând, repede! Strângeți rândurile! Cum am repetat. Hai, iute! întrucât Metronius nu izbutise să facă din trupele bagaude adevărate centurii, care să nu fie doar simple cifre într-o numărătoare, ordinul acela, simplu de executat pentru orice armată romană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o numărătoare, ordinul acela, simplu de executat pentru orice armată romană, s-ar fi dovedit aproape imposibil pentru bagauzii săi, însă misiunea capilor era ușurată de faptul că, încă din zorii zilei, îi dispusese pe oameni în poziții precise, fiecare cohortă pe un loc anume, și, cum mica sa armată urma să rămână în spatele frontului, spațiul era ultimul lucru de care duceau lipsă. Așadar, se produse puțină confuzie, însă ordinul fu executat cu o iuțeală de care și Metronius rămase plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Așadar, se produse puțină confuzie, însă ordinul fu executat cu o iuțeală de care și Metronius rămase plăcut surprins, iar bagauzii chiar căutară să-i respecte instrucțiunile, până și atunci când fu vorba să lase o distanță de câțiva pași între cohorte. întors spre câmpul de luptă, constată că turingienii trecuseră la pas alergător. Pentru a le stăvili înaintarea, legionarii lansară prima salvă de javeline, apoi porniră în întâmpinarea dușmanului, însă nesiguri, fără avânt. îi chemă la sine pe Ambarrus, Almirus - cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că turingienii trecuseră la pas alergător. Pentru a le stăvili înaintarea, legionarii lansară prima salvă de javeline, apoi porniră în întâmpinarea dușmanului, însă nesiguri, fără avânt. îi chemă la sine pe Ambarrus, Almirus - cel care purta însemnul - și toți capii cohortelor. — Ascultați, le spuse. Trebuie să-i împiedicăm pe barbari să spargă linia. Nu trebuie să treacă, ați înțeles? O clipă mai târziu, din primele linii răsună, ca o explozie, un zăngănit cumplit produs de ciocnirea dintre cele două trupe. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai târziu, din primele linii răsună, ca o explozie, un zăngănit cumplit produs de ciocnirea dintre cele două trupe. — Ce trebuie să facem? întrebă Ambarrus, strigând, fiindcă urletele luptătorilor deveniseră asurzitoare. — închideți spărturile. Așa cum am stabilit: tu iei cele două cohorte din dreapta, eu le iau pe cele două din centru. Bretannione o să-și conducă armoricanii. Almirus rămâne lângă mine, cu însemnul. Dacă vedeți că dușmanul sparge frontul în fața voastră, porniți în goană înainte în rânduri strânse, cu sulițele în jos, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dea îndărăt și, în fine, o luară la fugă cete-cete, lăsând să năvălească prin spărtură primele grupuri de barbari, care în câteva clipe deveniră o hoardă. Mulți soldați, mai ales din ultimele rânduri, își căutară scăparea prin coridoarele ce despărțeau cohortele bagaude, însă Metronius înțelese că fuga lor dezordonată risca să dezmembreze rândurile alor săi, care, din clipă în clipă, aveau să primească unda de șoc a barbarilor lansați în urmărire. Dacă nu voia ca oamenii săi să fie măturați ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vor zice că avem și noi dreptul să ne odihnim un pic de prea multul umblet, de prea multa strigare. Cocoțat acolo, pe cataligele lui interminabile, Peter Schumann părea un Arlechin rătăcit prin veacuri. Commedia dell'Arte merge înainte, o cohortă de figuri alungite, obosite de vreme și nevoi, dar cu ochi misterioși ca ai unor zeități egiptene. PAGINĂ NOUĂ PETER BROOK Parisul se pregătea de Crăciun și pusese becurile albe în pomii de pe Champs Elisee, eu mă pregăteam să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
incert, probabil undeva În trecut, căci mișcarea sprâncenelor Îi trăda o amintire tristă Îngropată În timpuri care Îi rămăseseră fixe, În urmă, imobile, nesortite nici unui viitor, nesprijinite de nici o cupolă. În fața aparatului de filmat, un Dyonisopolis de mucava. Pelicula Înregistrând cohorte romane. Istoria față În față cu istoria. Distanța: 2050 de ani! Îngerii dreptății vroiau cu orice preț să meargă la Cannes și au mers. „Noi suntem Îngerii dreptății și scopul nostru este să te păzim pe tine și casa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sută de metri în vale, zărește obiectivul lor. Pădurea, care maschează clădirea din care se văd numai hornurile înalte, este tăiată în două de o șosea pietruită. Numeroase camioane încărcate până la refuz rulează cu viteză sporită. Șoferii accelerează de parcă toate cohortele Iadului sunt pe urmele lor. Luminile albastre de camuflaj aruncă reflexe vagi pe poleiul drumului. Grăbiți băieții! Dar nu-i rău. Poate pleacă toți și ne lasă clădirea cadou nouă, spune Romulus. Își trece obosit mâna peste ochii injectați. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
voce gâjâită, asprită de tutun, plecase de acasă În vara dinainte după formația Grateful Dead și s-a tot dus. Vindea tricouri imprimate la concertele acestora și droguri când putea. În adâncurile parcului, unde m-a dus, i-am Întâlnit cohorta. ― El e Cal, le spuse Matt. O să se lipească și el pe-aici o vreme. ― Meseriaș. ― Ce, bă, ești cioclu? ― La Început am zis că-i Abe Lincoln. ― Nu, astea-s hainele lu’ Cal de călătorie, spuse Matt. Mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
grijă să nu se recunoască în el, ca nu cumva somnul să-i fie tulburat și o frază nemțească (dar ce căuta neamțu-n Bulgaria?) să-l facă să sară-n capul oaselor: Wo Es war, soll Ich werden. Muntele sacru Cohortele imaginarului par să-și fi dat întîlnire pe câmpurile de luptă ale filmelor lui Alejandro Jodorovski ca într-un Armageddon nimicitor. Suprarealism, sigur, Bunuel, evident - "L'îge d'or" este genitorul semper certus al "Muntelui Sacru" -, dar totul transplantat, transmutat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pun în discuție. Adevărul nu e nici ironic, nici experimental. Marile cărți ale lumii sânt cărți întunecate și grave, care folosesc inclusiv ironia și experimentul în sensul acestei seriozități esențiale, acestei responsabilități în lipsa căreia ești un simplu literator. Privesc cum cohorte de autori aleargă după subiecte cât mai strident "interesante". Cum au succes cărți care sânt în mod evident inutile, care țin un sezon, care nu spun nimic nici despre autorul lor, nici despre mine, nici despre lume. Voi folosi cuvântul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca să nu mai vorbim despre atâtea și atâtea specimene care au servit cercetărilor medicale într-un sens strict chirurgical, bașca acelora care au folosit drept tapet în cele mai neașteptate locuri (perdele, oglinzi, ferestre, dulapuri, dulăpioare, cărți), nemaipunând la socoteală cohorta celor care și-au dat duhul în temnițele de plastic ale cutiilor de vitamina C, neînfricatul erou blond a trebuit să se recunoască, dacă nu înfrânt (lucru incompatibil cu natura de erou care exclude prin definiție posibilitatea oricărei înfrângeri), atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cum să pună o piedică sau cum să atârne de gâtul dușmanului, cât pentru că mai mereu se trezea câte o fetiță înspăimântată care să o rupă la fugă spre teritoriul acela cu umbră și băncuță, de unde se întorcea cu o cohortă de tovarășe blestemând. Era sfârșitul războiului, al libertății, al zilei. Se întorceau zeii. Cea mai memorabilă bătălie din istoria frământată a nisiparului (cea care a consemnat o îndelungată perioadă de pace și dreaptă ocârmuire) a avut loc doar printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]