2,111 matches
-
Cum de știe toate astea...? José Correcaminos făcu un gest de neputință: — Este huayahuasca cea care vorbește pentru el, pentru că el n-a vorbit niciodată decât limba noastră. — Nu e cu putință! Se sprijini de unul din trunchiurile ce susțineau coliba și îl privi pe cel care dormea. Mai mult decât vorbele, tonul lui a fost cel care l-a tulburat. A avut impresia că Piá este cea care vorbea: era aceeași voce cu care Piá a învățat să spună doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a spus asta...? — Un bărbat așezat la o masă pe care se află tot pământul yubani-lor și peste care trece cu degetul, căutând satul nostru... Închise din nou ochii și somnul lui păru atât de adânc, încât José Correcaminos părăsi coliba, convins că nu-l va mai trezi din nou: Acum ce părere ai? întrebă el. — Prostii...! Halucinații... — Sunt de acord, părinte... Asta am spus și eu... Dar vă jur că, atunci când a vorbit despre bărbatul așezat la o masă, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
erau strânși în jurul mesei grosolane, savurând o cafea tare și groasă pe care Inti o preparase după o formulă secretă. — Chiar și așa, nu pot să cred, comentă preotul. Cum se explică faptul că un băiat care doarme într-o colibă yubani poate vedea ce face inginerul Planchart în tabăra lui...? — Și cum se explică faptul că același băiat vorbește engleza? — Oh! Să fim serioși... Te-ai lăsat și tu drogat...? Ce părere aveți despre asta, Sierralta? — Fascinant. Mor de curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
descumpănit de explozii, nehotărât și că tremura. Ezită câteva clipe și alese să o ia la fugă împreună cu ei. După puțin timp, le-o luă înainte și se făcu nevăzut. Se opriră pe malul mlaștinii, înspăimântați de spectacol. Mai multe colibe ardeau și o duzină de trupuri în pielea goală apăreau ici-colo zdrobite și sângerând. Vaietele celor răniți umpleau aerul, dar nu văzură nici o mișcare în sat. Supraviețuitorii fugiseră în adâncul pădurii. — Oh, Dumnezeule! Dumnezeule...! suspina preotul. Nu e cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
apăreau ici-colo zdrobite și sângerând. Vaietele celor răniți umpleau aerul, dar nu văzură nici o mișcare în sat. Supraviețuitorii fugiseră în adâncul pădurii. — Oh, Dumnezeule! Dumnezeule...! suspina preotul. Nu e cu putință! — Bineînțeles că e cu putință, părinte! Arătă spre o colibă. El a spus-o... Coliba mică în care dormea Ulla nu mai era decât o grămadă de cenușă fumegândă. Cadavrul bătrânei era la câțiva metri, cel al băiatului se odihnea sub dărâmături. Părintele Carlos se aplecă asupra unei copile căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Vaietele celor răniți umpleau aerul, dar nu văzură nici o mișcare în sat. Supraviețuitorii fugiseră în adâncul pădurii. — Oh, Dumnezeule! Dumnezeule...! suspina preotul. Nu e cu putință! — Bineînțeles că e cu putință, părinte! Arătă spre o colibă. El a spus-o... Coliba mică în care dormea Ulla nu mai era decât o grămadă de cenușă fumegândă. Cadavrul bătrânei era la câțiva metri, cel al băiatului se odihnea sub dărâmături. Părintele Carlos se aplecă asupra unei copile căreia explozia îi smulsese brațul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Te rog, adu-mi aparatul de fotografiat... îl rugă Sierralta. O apucă pe drumul de întoarcere. Niciodată nu i s-a părut atât de mare distanța. Își zgârie brațele și fața în hățișuri și picioarele îi sângerau când ajunse la colibă, dar nu dădu atenție rănilor și nici măcar nu se odihni. Vârî într-un sac tot ce a găsit și putea fi folositor, îl aruncă pe umăr și se întoarse fără să încetinească marșul, tresărindu-i inima în piept, explodându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
începuseră să revină cu timiditate, dar se mărginiră să se așeze pe jos pe vine și să privească la ce făceau albii. José Correcaminos a fost singurul care a reacționat la vederea distrugerilor și a morților. Rămase în picioare, privind coliba și cadavrul bătrânei. — Ulla a văzut tot, șopti el. Ochii și mintea lui călătoreau dincolo de munți și de mări și urechile lui înțelegeau limbile străine. Mașina era verde, așa cum a spus el, și a adus distrugere și moarte... Nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Și să-i ia cu ei și pe răniți... Aici nu sunt în siguranță. Muriseră cincisprezece, bătrâni, femei și copii. Încă treisprezece îi vor urma în curând, între ei fetița cu brațul mutilat. Restul se plânseră când fură mutați din colibele lor, iar femeile, când își părăsiră căminele, dar José Correcaminos se arătă neînduplecat, iar Xudura, vraciul, îl ajută în strădania lui. Se strânseră într-un luminiș apărat de arbori înalți de capoc și rămaseră acolo nemișcați, pe vine și tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un băiat strigă. José Correcaminos îl făcu să tacă și își ciuli urechile: — Se întoarce iar!, confirmă el de îndată. Din același loc... Îl auziră și ceilalți, mai târziu. Veni cu viteză, huruind și lăsă să-i cadă încărcătura peste colibele pustii. — Bombe de mână, spuse el. Avionul trecu o dată și încă o dată până când se sătură să aibă drept țintă satul singuratic și lansă grenadele asupra selvei dimprejur, căutându-i pe fugari. Nu reușiră decât să sfârtece mai multe maimuțe, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fost într-adevăr nemaipomenită, pentru că alergaseră toată ziua și doar cei mai puternici ajunseră în sat înainte să se întunece. La lumina jăratecului din fostele lor cămine, priviră spectacolul în tăcere. Un războinic înaintă foarte încet, cu ochii ațintiți asupra colibei sale, se opri în fața cadavrelor fiilor lui de doar cinci și șapte ani și se aruncă pe pământ să se tăvălească în jarul fumegând. Nu scoase nici o tânguire, nici măcar atunci când trupul lui deveni în curând o imensă bășică, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
avioneta încă mai e pe aici. Se întoarse spre Kano: Spune-le războinicilor tăi să o caute. Kano turui pe limba lui și într-o clipă șase yubani dispărură în liniște prin hățișuri. În tabără, piloții se îndreptară spre o colibă, cei trei se îndepărtară spre râu, iar Planchart intră din nou în cort, în vreme ce căpitanul înainta să inspecteze mitralierele. Părăsiră postul de observație și se strânseră cu toții într-un mic luminiș. Yubani-i - cincizeci de războinici în pielea goală - se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să înțeleagă că singurul mod pe care îl aveau de a pierde acel război era să atace pe față. Ocrotiți de desișuri, sarbacanele și curara ar fi pricinuit ravagii printre muncitori și soldați și, totuși, erau acolo, ghemuiți sub minusculele colibe pe care și le construiseră ca să se apere de Taré ale nopții, hotărâți să se arunce în moarte de îndată ce își va face apariția Intié al zilei. Începea să creadă că Planchart era mai viclean decât părea la început. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Dumnezeu“, nu mai era lângă el. Dispăruse, înghițit parcă de selvă și se simți mai singur decât oricând. Căută de jur-împrejur, dar nu găsi decât întuneric. Îi veni să o ia la goană și să nu se mai oprească până la coliba lui, dar făcu un efort, verifică încă o dată că arma era încărcată și se rezemă de un copac în așteptarea primelor raze de lumină ce încercau să se ivească de la răsărit. Un minut... Două... Trei... Și simți că îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că și războinicilor li se va întâmpla la fel, după ce s-au târât prostește spre un dușman inexistent. În tăcere, luară în stăpânire tabăra. Nu era un suflet, nici măcar un câine sau o biată pisică abandonată, dar cămara era plină, colibele, pregătite pentru dormit, și cortul mare al lui Planchart, plin de hârtii. — Ce dracu’ s-o fi întâmplat? — Le-a fost frică de yubani... N-a vrut să-l contrazică, dar îi venea greu să o creadă. Adulmecă prin colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu? În Brazilia, obișnuiesc să o facă... Chiar tu ai spus-o. Când vor să dea gata un trib, le dăruiesc haine care au aparținut unor bolnavi. Cu tigaia în mână îi privi printr-o ferestruică pe indieni, care prădaseră colibele, punându-și pe ei toate boarfele găsite. — Privește-i! N-ar fi acceptat hainele alea, pentru că sunt bănuitori. Dar, acum, sunt prada lor de război. Ieși din bucătărie și începu să-i cheme strigând pe yubani. Când José Correcaminos ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prin zăbrelele de trestie. Din când în când, putea distinge doi fluturi urmărindu-se. Îi era de-ajuns o căutătură ca să știe că nu prezentau interes. Nimeni n-ar da pe ei mai mult de douăzeci de pesos. Ieși din colibă. Un soare strălucitor începea să se înalțe printre coroanele copacilor, acolo în depărtare, de cealaltă parte a lagunei întinse, liniștite și luminoase. Un stârc trecu zburând jos, aproape atingând apa cu vârfurile aripilor, și un peștișor sări afară, urmărind, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
încă multe alte zile... Se apropie de mal, scotoci în nămol și scoase un vierme gras și alb, pe care îl înfipse cu ușurință în cârlig. Aruncă guta în apă, legă capătul de o creangă și se întoarse în penumbra colibei. Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig, și trase alene. Era un frumos pește bagre de zece kilograme și care se zbătu timp îndelungat. Când, în sfârșit, se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spre malul îndepărtat, acolo unde începea cărarea ce șerpuia până la satul yubani. Nu erau copii recitând lecția sub arborele de capoc. Nu erau fete râzând pe când își umpleau ulcioarele. Nu erau războinici stând de vorbă despre vânătoare și război în coliba cea mare. Nu era decât liniște și un vaiet îndepărtat. Înaintă, impresionat, lăsă peștele bagre la umbră și privi de jur-împrejur: — Unde e José Correcaminos...? Un bătrân cu ochii în lacrimi, care fuma nemișcat, îi arătă o colibă izolată. Ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
război în coliba cea mare. Nu era decât liniște și un vaiet îndepărtat. Înaintă, impresionat, lăsă peștele bagre la umbră și privi de jur-împrejur: — Unde e José Correcaminos...? Un bătrân cu ochii în lacrimi, care fuma nemișcat, îi arătă o colibă izolată. Ajunse până acolo. Era mică, ocupată doar de un hamac în care dormea un băiat scheletic. Într-un colț, ardea o afumătoare din care răbufnea un parfum dens ce se agăța de gâtlej. José Correcaminos, „curierul lui Dumnezeu“, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Columbia, răspândit și în alte țări latino-americane, precum și compoziția muzicală ce însoțește dansul. Colonizator nord-american (1734-1820). În 1769, a întemeiat în Kentucky, pe atunci nelocuit, prima așezare permanentă, numită Boonesborough. Fiind deposedat de pământ de către Guvern, și-a construit o colibă pe malul fluviului Missouri, în care s-a retras. A fost imortalizat de Fenimore Cooper în romanele lui, sub numele de Carabina Lungă sau Ochi de șoim. J.J. Audubon (1785-1851), naturalist american, autorul lucrării Păsările din America. Ansamblu al triburilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
intenția de a diferenția calitativ locul de spațiul indistinct al „pustiului” străzii, copleșită de arșița zilei de vară. Există două modele ale grădinii-modelul paradisiac, care induce reacția de beatitudine protagonistului și grădina „demonizată” sub forma unor hățișuri care înconjură bordeiul (coliba sacră), amintind descrierea din Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu. La rândul său, labirintul este diferențiat în funcție de dihotomia trup suflet, drumul parcurs fiind orientat de la exterior spre adâncurile inconștientului, revelat prin coșmarul în care suferă agresiunea lumii materiale. În acest vis
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Locuiesc aici, aproape... Vrei să vii? Ochii ei străluceau în lumina lunii atât de frumos și părea atât de sinceră. Cum aș fi putut să o refuz? Bine! Să mergem! Am mers împreună puțin timp și am ajuns la o colibă micuța de la marginea unei păduri. Am intrat și parcă simțeam că ar trebui să fug, dar am ales să stau. Mă întrebam de ce nu puteam să am încredere, să cred că în viața mea se pot ivi și lucruri bune
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
de autohtoni era locuința cu cele două variante ale sale: parțial adâncită (până la 0,40-0,50 m adâncime) și adâncită (peste 0,50/0,60 m adâncime). Urmează, într-o proporție mai mică, locuința de suprafață, realizată sub forma unei colibe (adâncă de doar 0,10-0,20 m), utilizată sezonier, de cele mai multe ori într-un anotimp călduros (vara). Raritatea acestui adăpost este dată tocmai de caracterul temporar, fragilitatea materialului de construcție și prezența sa la suprafață, factori ce au determinat distrugerea
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
stâlpi dubli, care oferea mai multă siguranță, motiv pentru care a mai fost utilizat și în cadrul altor locuințe ale stațiunii . Rar a fost întrebuințată locuința de suprafață, semnalată la Dodești (L10), în punctul Călugăreasca (pl. XXI/3), sub aspectul unei colibe, din nuiele împletite (imprimate pe chirpici) sau dimpotrivă ca o casă patrulateră (potrivit formei platformei de chirpici). Dimensiunile ei erau de 4,25 m lungime x 4 m lățime, iar adâncimea inițială de 0,15 m, însă resturi de chirpici
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]