2,334 matches
-
memoria colectivă". Este vorba despre amintirea pe care un popor a reținut-o din experiențele sale sau pe care a învățat-o din trecutul său. Această memorie colectivă este alimentată și de învățământul de la școală, dar și de cinema, de comemorări, de cântecele patriotice, de evenimentele marcante. Adesea, ea se exprimă prin stereotipuri sau prin istorisirile contemporanilor (tot ceea ce se vehiculează, de exemplu, despre război, despre golden sixties, despre revolta tinerilor din mai 1968). 11 septembrie 2001 a intrat în conștiința
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
III, Cocoș, Păpușă, Măști Sala Victoria, Iași Expoziția de artă plastică - Salonul 70 Participă cu lucrarea Păsări lemn patinat 1971 Devine lector universitar, la Facultatea de Arte Plastice din Iași A realizat bustul agronomului Ion Ionescu de la Brad, cu prilejul comemorării a 80 de ani de la moartea acestuia decembrie, Iași, Galeriile de artă Cupola Expoziție de artă plastică 1972 februarie, Iași, Galeriile de artă Cupola Expoziție de artă plastică Participă cu lucrările Belșug și Compoziție lemn patinat decembrie, Iași, Sala Victoria
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
puterii ca să revendice legitimitatea ideologiei. Funcția de integrare a ideologiei, spune Ricoeur, este evidentă în cazul "ceremoniilor comemorative datorită cărora o comunitate oarecare reactualizează oarecum evenimentele pe care le consideră a fi întemeietoare pentru propria ei identitate"242. Sărbătorile naționale, comemorările și cultul personalității fac parte din viața societății comuniste. Ideologia alcătuiește circumstanțele utopiei: practică a fanteziei pentru reconsiderarea realității. Retorica mediatică a oamenilor politici este o retorică a emoției, a comunicării directe, a experienței și declarației: nu se va uita
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
să facă public raportul, pentru a evita neplăcerile ce s-ar fi putut ivi dacă presa ar fi aflat, pînă la urmă, de el1165. Președintele a publicat Raportul Miller pe 6 mai și în ziua următoare, la o cuvîntare de comemorare a celei de-a 20-a aniversări a victoriei Aliaților în Europa, a readus în discuție tema "construirii podurilor", menționînd că intenționează să recomande Congresului măsuri pentru dezvoltarea comerțului Est-Vest1166. În acest timp, un comitet al Congresului, condus de Wright
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
1966. Puțini erau congresmenii dispuși să sprijine un proiect de lege pe care un adversar de campanie politică l-ar fi putut considera "procomunist" 1200. Cu toate acestea, Johnson a rămas pe aceeași poziție. Pe 3 mai, la ceremonia de comemorare a unui mileniu de creștinism în Polonia, acesta și-a anunțat intenția de a-i cere secretarului de stat Rusk să înainteze Congresului o lege care să "extindă comerțul între Statele Unite și Europa de Est" 1201. Cert este că la o săptămînă
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de către credincioșii de atunci, ca și în zilele noastre, cu sentimentul evidenței divinității Mântuitorului și al așteptării învierii din morți a celor răposați. În secolul I însă, ca punct de orientare sigură în această privință, ei nu aveau decât data comemorării Pashăi iudaice. Legați puternic de mediul în care se născuseră și educați în spiritul semnificației evenimentelor Vechiului Testament, unii dintre primii creștini se străduiau să serbeze Paștile ca și părinții lor, în seara zilei de 14 nisan. Spre deosebire de acești „cvartodecimani
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sa, Aglaia Popovici. În anul 1984, pictorul Gheorghe Spiridon, consătean și rudă cu doctorul Brăescu, a reconstituit pe pânză chipul marelui înaintaș, iar tabloul a fost remis direcției Spitalului Socola care, în ziua de 27 februarie 1984, exact în ziua comemorării morții ctitorului Socolei, a organizat o sesiune științifică solemnă la care au participat psihiatri din aproape toate județele Moldovei, artiști, scriitori și intelectuali ieșeni. Poate nu întâmplător și poate soarta a făcut ca în anul 2007 conducerea Spitalului Socola să
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
statalității moldovenești și genocid împotriva poporului Republicii Moldova". Românii ar fi cei mai primejdioși dușmani ai simbolului național al Moldovei, Ștefan cel Mare, pe care "patrioții" și-l iau ca scut și emblemă. Așa se explică de ce l-au invitat la "comemorarea" (sic!, gura păcătosului!) a 538 de ani de la bătălia de la Vaslui (1475) pe Csibi Barna, "secuiul", adevăratul prieten al lui Ștefan cel Mare, la 10 ianuarie 2013, prilej cu care "aliatul" de azi al lui Ștefan a depus o coroană
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Doar s'a'ndura Dumnezeu Ca să-ți mântui neamul tău!321 Aceste versuri extraordinare, prin forță profetică, au fost recitate, la televiziunea publică, doar la Chișinău, nicicum la București, în anul Centenarului Eminescu. Iar asemenea amănunt ne luminează asupra stranietății comemorării Poetului, în Țară, sub semnul bicefalității puterii de la București, care ne trimite la o fracturare a spiritul românesc, la o conștiință publică sfâșiată, dedublată în antiteze monstruoase. Comemorarea fusese concepută și pentru apariția celui mai important și mai controversat volum
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
București, în anul Centenarului Eminescu. Iar asemenea amănunt ne luminează asupra stranietății comemorării Poetului, în Țară, sub semnul bicefalității puterii de la București, care ne trimite la o fracturare a spiritul românesc, la o conștiință publică sfâșiată, dedublată în antiteze monstruoase. Comemorarea fusese concepută și pentru apariția celui mai important și mai controversat volum de publicistică din ediția academică, volumul X. Bunul de tipar se dăduse pe data de 28 aprilie 1989, pentru ca să fie gata de lansare pe 15 iunie 1989. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
riscând pe termen lung să devină goală de sens, menită cum este să servească interesele grupurilor de memorie și să justifice proiecte politice al căror motor ar fi compasiunea? Astfel, din 2006 se va institui cu ușurință o zi de comemorare a sclaviei, pe 10 mai, fără însă a se ameliora soarta negrilor. Recunoașterea sclaviei este un act de justiție față de urmașii cu memoria rănită, dar este ea suficientă pentru a combate discriminările pe care ei le suportă în viața de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în exil mai ales după distrugerea celui de-al Doilea Templu, studiu care preia într-un fel ștafeta cultului sacrificial întrerupt. Această gestionare foarte particulară a amintirii nenorocirii se dovedește de la început foarte diferită de atitudinea noastră contemporană seculară. În comemorarea ritualizată, suferința individuală face corp comun cu cea a colectivității. Odată trecut momentul de doliu, viața revine în înțelegerea ciclică a existenței de pe pământ. După deznădejde începe timpul consolării. În Numeri se spune: Atunci toată obștea a ridicat strigăt și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care, desigur, n-o stăpânesc, dar căreia îi pot influența cursul. Ne îndepărtăm aici puțin de dialogul dintre om și Dumnezeu, apropiindu-ne de aparenta istoricitate a evenimentului, de o istorie de suferință. În orice caz, cadrele de explicare și comemorare a calamităților, deși se focalizează asupra suferinței, deschideau perspective de deznodământ fericit la care conducea intervenția divină. Modelele de suferință definite în textele scripturale și canonice au sfârșit prin a-și crea propria memorie, prin efectul unei reactivări constante care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe evenimente ale epocii. Mai târziu, când Talmudul este ars în iunie 1242 sau 1244 la Paris din ordinul regelui, Rabbi Meir din Rothenburg scrie o elegie care-și găsește repede locul printre cântecele funebre de la 9 av, data de comemorare a distrugerii Templelor. Aceste rugăciuni de penitență amestecă într-un singur ansamblu sacrificiul lui Isaac, martiriul Celor Zece și supliciul bărbaților, femeilor și copiilor în timpul Cruciadelor. Această poezie este transistorică. Combinând dezastrele cele mai recente cu modelele arhetipale, ea prezintă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de ciumă din 1349. Pe de altă parte, comunitățile evreiești puteau decreta zile de post în urma unor persecuții locale, zile în care se rosteau rugăciuni de penitență ce aminteau de lunga durată a tribulațiilor îndurate. Astfel s-a întâmplat la comemorarea calomniei de omor ritual de la Blois, caz care s-a încheiat cu execuția a treizeci și opt de evrei care preferaseră moartea botezului. Martiriul de la Blois, din 26 mai 1171, a lăsat o impresie atât de puternică asupra evreilor, încât
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nouă rugăciune, Av ha-rahamim (Părinte al milei), a fost compusă în memoria martirilor. Ea era rostită inițial în comunitățile din sudul Germaniei, în sabatul care preceda sărbătoarea Săptămânilor, data aniversară a începutului primei Cruciade, și pe 9 av, ziua de comemorare a distrugerii celor două Temple. În ritul așkenaz, aceasta devine în cele din urmă parte integrantă din slujba de sâmbătă dimineață. Ea pune accentul pe meritul martirilor morți pentru sfințirea Numelui lui Dumnezeu. Sunt citate diferite versete scripturale, extrase în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
victimelor genocidului practicată în prezent o evocă pe cea a numelor martirilor Cruciadelor, consemnate în "cărțile amintirii" păstrate de numeroase comunități germanice și din Europa de Est, sâmbăta și la slujbele comemorative ce le erau dedicate. Vom menționa, de asemenea, zilele de comemorare speciale pentru victimele Holocaustului, care-i implică mai ușor pe evreii nereligioși, precum Yom Ha-Shoah, Ziua Genocidului, celebrată în Israel și în diasporă și al cărei ritual se apropie de practicile tradiționale legate de cultul morților. Unele comunități practică astfel
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
comunități. Să ne amintim că aceste publicații coincid cu a 800-a aniversare, în 1896, a primei Cruciade, aniversare care nu atrage cu adevărat atenția publicului german. Suntem într-o epocă în care evreii doreau cu ardoare integrarea deplină, iar comemorările de acest gen nu erau încă binevenite. În același timp totuși, pentru acești savanți, aniversarea, în plină ascensiune a antisemitismului modern, nu era lipsită de semnificație. Servește acest discurs al suferinței drept remediu pentru îngrijorarea lor tot mai mare, în timp ce
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Răsăriteană, prăbușirea țarismului și pogromurile care o însoțesc, mai ales cele din 1918-1920, în care au murit 200000 de persoane, adică 10% din populația evreiască. Bernfeld datează prefața cărții la 9 av 5683/1923, adică ziua tradițională de doliu și comemorare a marilor catastrofe care loviseră iudaismul. El dă astfel tonul cărții, care este o relatare a persecuțiilor și distrugerilor îndurate de evrei de-a lungul secolelor. Și repune în prim-plan, ca în literatura rabinică tradițională, tema suferinței suportate din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din trecut și pe martirii lor care au preocupat atât de mult lumea evreiască de-a lungul secolelor? Și cine s-ar mai gândi să-i comemoreze? Chiar dacă ideea ar apărea din întâmplare, ea s-a îneca în valul de comemorări ale genocidului care punctează viața evreului de astăzi și cărora le este asociat fie ca martor pasiv, fie ca actor. Să nu se vadă în aceste observații nicio intenție de a stabili o scară de valori a comemorărilor, nici de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
valul de comemorări ale genocidului care punctează viața evreului de astăzi și cărora le este asociat fie ca martor pasiv, fie ca actor. Să nu se vadă în aceste observații nicio intenție de a stabili o scară de valori a comemorărilor, nici de a minimaliza o catastrofă în raport cu alta. Dacă memoria suferinței continuă să domine mentalitățile evreiești în aproape toate țările unde trăiesc evrei, ea funcționează după scheme foarte puțin diferite de cele care funcționau altădată. Dar ea se reduce astăzi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
erijează în suferință izolată și desprinsă de restul istoriei de suferință a evreilor. Ca atare, evreul secularizat o abordează fără Dumnezeu, fără trecut, într-un prezent care vrea să-și fie suficient sieși și în solitudinea individualismului, întreruptă doar de comemorări și ceremonii. Poate că aici rezidă deznădejdea evreului contemporan, pe care o sperăm trecătoare. Am avut ocazia să semnalăm mai sus editarea și traducerea, la mijlocul secolului al XIX-lea, a unor opere istoriografice sefarde din secolul al XVI-lea, ca
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al culturii, susținător al proiectului de creare a memorialului Yad Vashem și cofondator al revistei Yad Vashem Studies, contribuie la impunerea cuvântului englez Holocaust ca traducere oficială a ebraicului Shoah în dezbaterea parlamentară din 1953 despre proiectul de lege dedicat comemorării Shoah-ului și a Eroilor și sarcinile atribuite Yad Vashem-ului. Dimensiunea "sacrificială" rămăsese totuși străină versiunii laice susținute de ministru. Proiectul de lege stabilea o legătură indestructibilă între genocid, statul Israel și Ierusalim. Numele ebraic al locului consacrat acestei comemorări este
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dedicat comemorării Shoah-ului și a Eroilor și sarcinile atribuite Yad Vashem-ului. Dimensiunea "sacrificială" rămăsese totuși străină versiunii laice susținute de ministru. Proiectul de lege stabilea o legătură indestructibilă între genocid, statul Israel și Ierusalim. Numele ebraic al locului consacrat acestei comemorări este preluat din Isaiahhhhh. În discursul său, Dinur retrasează istoria persecuției și pune accentul pe eroismul victimelor care au înfruntat nazismul. Suntem în anii de construire a identității israeliene, care încă avea nevoie de eroi pentru a se consolida. Dinur
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
omer-ului, care este tot o perioadă de doliujjjjj. Mordechai Nurock, membru al Knesset-ului, care o propusese, desemnează evenimentul comemorat ca "a treia distrugere" după cele ale Templelor. În 1953, legea care oficializa crearea Yad Vashem-ului însărcinează noua instituție cu comemorarea acestei Zile a Amintirii, care sfârșește prin a deveni un reper important în calendarul național, o dată sacră a religiei civile israeliene. Cuvântul englez Holocaust continuă totuși să circule datorită serialului de televiziune Holocaust difuzat în 1978, adaptare a cărții omonime
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]