1,421 matches
-
alunele, biscuiții sărați. Trebuie prevăzută și o sumă de trei, patru euro în monede mici, indispensabile pentru pauzele de toaletă, unde tariful este în general de 0,5 euro. Fiecare nevoie are un preț, uneori prea mare pentru mulți dintre compatrioții mei. Ei încercă să fenteze și să se descurce cum pot. Un călător încerca să intre în patru labe, ca un câine, pe sub brațele unui tourniquet (o barieră rotativă, cum sunt cele de la metrou, dar mult mai înaltă și imposibil
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
jurat să nu intru în vorbă cu cei ca el, pentru că nu eu voi face justiție în lumea lor, îl întreb la ieșire dacă nu îi este rușine să stea astfel cu mâna întinsă, în loc să muncească cinstit undeva. La care compatriotul îmi răspunde: "ia ascultă domnu' inginer matale îți dă mâna să mă critici, pentru că ai o meserie. Io' nu am, și mai bine cerșesc decât să dau în cap." Răspunsul clasic al parazitului venit din România. 4 septembrie 2003 Ascult
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dar care îi face pe oameni din ce în ce mai nefericiți?". Sunt mulțumit că am văzut aici, în Occident acest film extraordinar și nu acasă, unde goana după "afaceri" și tendința de îmbogățire rapidă, cu orice preț, îi face orbi și impenetrabili pe compatrioții mei față de acest gen de cinema. Mi-a mai plăcut de asemenea, artificiul regizoral al lui Von Trier, ce izbutește să livreze o operă inclasabilă: nici documentar, nici teatru filmat. Viața, pur și simplu, sau o ilustrare perfectă a unui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pasaje comerciale din Paris, dar întreprinderea nu prea a avut succes. Pasajul va fi în paragina până la mijlocul anilor 70, data la care Mister Ponnoussamy, originar din Pondichéry, India, deschide un prim restaurant indian. Va fi urmat repede de alți compatrioți, ceea ce face ca pasajul acoperit de 200 metri de sticla colorată să semene mai degrabă cu o stradă animată din Bombay decât cu un pasaj parizian. Restaurantele indo-pakistaneze (adevărate "pepite gastronomice", după cum le numește presa de specialitate) propun meniuri indiene
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cei ce nu aud sau se tem de ecoul pașilor noștri care înaintează, greu, dar ferm, spre viitorul nostru, n-au învățat nici una din lecțiile istoriei. Dar mai sunt acolo, în străinătate, și unii ce cred că își pot zice compatrioți. Acești dezrădăcinați s-au condamnat singuri și fără greș la uscăciune. De clevetirile lor nu ne pasă. Ei supraviețuiesc printr-o muncă înjositoare. Iar când vorbesc - chipurile în numele nostru -, ne cuprinde indignarea. S-au dus?... Ducă-se! Ce patrie mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de bine și-l iubea așa de mult pe duiosul autor al lui "Petit Chose" și al lui "Jack", încât nu s-ar fi putut să nu-mi transmită și mie dispozițiunea aceasta a ei, preferința pe care o arăta compatriotului său, când mai toate gândurile, sentimentele și preferințele noastre erau și s-au menținut cât a trăit ea, la fel. În ziua când mi-am trecut bacalaureatul, mi-a oferit, într-o frumoasă ediție de lux, pe "Robert Helmont, journal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
moment dat la televizor, când am fost pentru mai mult timp plecat din țară, și viața mea a fost minunată). Nu fac asta nu pentru că am o rubrică despre televiziune în care trebuie să scriu, ci pentru că există foarte mulți compatrioți care nu conștientizează că pot schimba canalul, cu atât mai puțin că pot arunca televizorul la gunoi. Sunt oameni dependenți de televizor și al căror spirit critic e, în cel mai bun caz, adormit. Oameni care nu se pot desprinde
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
despărțire, se pierdu cu pași repezi în vâltoarea străzii. Restul zilei o petrecu absentă. Era spre sfârșitul lunii mai și aștepta așazisul sezon turistic de vară care se apropia cu precizie. Știa din experiență că vor veni mult mai mulți compatrioți ca până atunci. Nu-i displăcea deloc să-i recunoască, deși unii erau aroganți până la ridicol. Învățase să fie puternică, să înfrunte la nevoie lucruri neprevăzute. Programul „sezonului turistic” includea la sfârșitul săptămânii o întâlnire cu compatrioții într-un restaurant
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mult mai mulți compatrioți ca până atunci. Nu-i displăcea deloc să-i recunoască, deși unii erau aroganți până la ridicol. Învățase să fie puternică, să înfrunte la nevoie lucruri neprevăzute. Programul „sezonului turistic” includea la sfârșitul săptămânii o întâlnire cu compatrioții într-un restaurant privat care era prevăzut cu toate facilitățile. Aici se țeseau tot felul de afaceri. Carlina era în plină activitate. Mergea numai înainte și ținea cont de planul său. Onora mărfuri la comandă în unități comerciale pe un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de cinema și picanterie paparață care-i caracteriza și emisiunea) : Semnificativă e distribuirea Marinei Vlady în rolul devoratoarei femei, fiindcă actrița însăși și-a îngropat câțiva soți (de la care a păstrat câte un copil), printre care s-a aflat și compatriotul nostru Cristea Avram (încheierea cronicii la Ape regina al lui Ferreri !). Iar în privința gustului, am văzut deja : Caranfil e capabil de surprizele cele mai bune (Basic Instinct patru stele !), precum și de cele mai proaste (Al cincilea element o stea !) ; e
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
În fața netoleranței și a prejudecăților sălbatice ale norodului” <endnote id="(366, p. 109)"/>. Nu este Întâmplător faptul că În programul revoluționarilor români din 1848 se cereau „emancipația graduală a israiliților” (În Moldova) sau „emanciparea israeliților și drepturi politice pentru orice compatrioți de altă credință” (În Țara Românească) <endnote id="(536, p. 492)"/>. Dar toate acestea s-au dovedit a fi doar „făgăduieli iluzorii” <endnote id="(125, pp. 51-54)"/>. Chiar și după unirea Moldovei cu Țara Românească (1859), când unii pașoptiști au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trena. Aceasta demonstrează marea bogăție a unora dintre evreii din Veneția” <endnote id="(225, p. 108)"/>. Probabil că În Anglia acelei epoci se răspândise faima frumuseții și bogăției evreicelor sefarde din Veneția, pentru că tot atunci (1595-1600) William Shakespeare - contemporanul și compatriotul lui Thomas Coryat - Îl făcea pe creștinul Lorenzo, personaj din piesa Neguțătorul din Veneția, să se Îndrăgostească și chiar să se căsătorească cu frumoasa și bogata evreică Jessica, fiică a cămătarului Shylok : „Frumoasă, Înțeleaptă, credincioasă,/ Așa o voi păstra mereu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
oricât de simpatic ar fi el ca om” <endnote id="(301, p. 137)"/>. De la regele României din anii ’30, să trecem la președintele Croației din anii ’90. Naționalistul Franjo Tudjman, președintele noului stat croat (1990-1999), a Încercat să-și convingă compatrioții că În lagărul de concentrare de la Jasenovac, administrat de autoritățile regimului pronazist Ante Pavelic (lagăr În care au fost exterminați zeci de mii de evrei, dar și sârbi și romi), ustașii croați s-ar fi folosit de prizonierii evrei pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
apatrizi și alți petenți”. După cum ne explică DEX, contencios Înseamnă o instituție de apărare a unor drepturi, În cazul acesta ale comunității evreilor locali. Serviciile de consultanță erau asigurate de avocații proprii, desigur, care, dacă nu-și jumuleau pe față compatrioții, măcar pe din dos tot le „ciupeau” ceva, deoarece interesele materiale erau foarte mari. Gratuite vor fi fost doar serviciile aduse celor cărora li se cășunase pe ex-prefectul militar, caz În care se constituiseră părți „...În dosarul lt.col. Gh. Nicolau
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
avea pământ lor rezervându-li-se doar posibilitatea de a arenda suprafețe agricole. După 1945, se pare că unii chiar au Început să lucreze ogoarele cu toate că istoria nu consemnează acest lucru În perioada anterioară. Să se fi dat bravii noștri compatrioți evrei la brazdă de-a binelea? Una din ideile Înființării comitetelor democratice evreiești a fost aceea a Împământenirii acestora pentru a lucra cot la cot cu autohtonii, inclusiv la coarnele plugului sau la sapă și hârleț. Că, până la urmă, totul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
liberă” nu-l mai comentăm x. Se apropia luna decembrie a anului 1989... Firește, nimeni nu se aștepta ca o imensă mămăligă să explodeze la sfârșitul anului evocat În inter-titlu așa că tovarășii securiști Își vedeau de vechile ocupații, spionându-și compatrioții prin vasta lor rețea informativă așa că nici nu se punea problema abandonării „obiectivului” Sofianu Gheorghe. Pe 9 iunie 1989, locotenentul major Aurel Olaru semnase un „Plan de măsuri În dosarul de urmărire informativă privind pe Sofianu Gheorghe din Vaslui”. Colonelul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
putem citi în atitudinea rezervat-critică a personajului și în aceste interstiții spațio-temporale simptomele unei depeizări profunde. Să privim mai atent momentul acestui „descălecat” al depeizatului narator, moment anticipat de conversațiile din trenul care îl îna- poiază în țară. Întâlnirea cu compatrioții îl irită, însă acești compatrioți au fost ca și el la Paris să vadă expoziția. Nu se precizează care expoziție, dar substantivul nu apare cu articol nehotărât, nu este „o” expoziție, ci „Expoziția”. Această proză apare în 1890, iar singurul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a personajului și în aceste interstiții spațio-temporale simptomele unei depeizări profunde. Să privim mai atent momentul acestui „descălecat” al depeizatului narator, moment anticipat de conversațiile din trenul care îl îna- poiază în țară. Întâlnirea cu compatrioții îl irită, însă acești compatrioți au fost ca și el la Paris să vadă expoziția. Nu se precizează care expoziție, dar substantivul nu apare cu articol nehotărât, nu este „o” expoziție, ci „Expoziția”. Această proză apare în 1890, iar singurul eveniment în măsură să atragă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
iritarea naratorului. Expoziția stă sub semnul maximei expuneri, deschide către un ori- zont de cunoaștere și constituie expresia unei hegemonii culturale exercitate de către Metropola-Centru. Despre un exces în zona vizualului va fi vorba și în ceea ce urmează să experimenteze naratorul. Compatrioții vorbesc despre „impresii mirifice de la Paris” și verbigerația lor îl obosește. Există aici o modalitate de a deconstrui clișeul importantă pentru cineva care este extrem de sensibil la clișee, care operează cu clișee, le vehiculează în activitatea de ziarist ceea ce o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Fusesem de plăcere, în "misiune profesională" pentru studierea arhivei de filme documentare de la Babeldberg, sau însoțind delegații. Am găsit pe un site de internet și o mențiune a trecerii prin Potsdam, acum aproape un veac și jumătate a ilustrului nostru compatriot, Mihai Eminescu, călătorie rezumată în versuri de tinerețe: Din Berlin la Potsdam merge drum de fier, precum se știe dară nu se știe încă c-am luat bilet de-a trie, c-am plecat de dimineață cu un taler și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu este normal ca veniturile țării să fie împărțite egalitar între nord și sud, ci doar pe baza prestației și aportului fiecărui stat și cetățean, întrucât în timp ce brazilienii "albi" din sud, proveniți din emigrația europeană, muncesc "de le sar capacele", compatrioții lor "de culoare" din nord nu mai prididesc zi de zi și noapte de noapte cu carnavalurile și sambele. Adevărul e și aici, ca pretutindeni, pe undeva pe la mijloc bogăția de azi a albilor se datorează muncii de aproape patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
avea prea mulți bani și cardul îl lăsase la hotel, iar pașaportul s-a refăcut imediat la Ambasadă"! Nu știu dacă e sarcină de serviciu să roșești și să te mânii la auzul unor atare fapte comise de niște nemernici "compatrioți", dar să te duci să-ți revezi locurile nașterii și copilăriei, cu sufletul deschis și plin de bucurie și să ți se întâmple ce i s-a întâmplat doamnei Fogel e tot ce poate fi mai urât și mai demoralizant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
colaci în coadă, așa că a vedea un european cerșind era un spectacol greu de imaginat pentru un argentinian sau uruguayan. Dacă cei de la ambasada română din Buenos Aires nu mai știau ce să facă și cum s-o întoarcă în problemele "compatrioților", eu m-am descurcat mai ușor cu cei care traversaseră Rio de la Plata, confundând Montevideo cu El Dorado. În Uruguay, 96% din populație sunt albi, așa că orice "pată de culoare" e rapid detectată, iar poliția locală , într-o țară clasată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a durat 3 ore, desfășurate în amintiri, îmbrățișări, și fotografii, pe fundalul muzicii românești emise de casetofonul ambasadei. Am fost singurul diplomat din Montevideo care a participat la această întâlnire "de suflet", "bătându-le obrazul" colegilor că-și lasă neonorați compatrioții. Spre surprinderea mea, atenționarea a avut succes, în anii următori fiind prezenți la Salto și ambasadorii Federației Ruse, Germaniei, Franței, Italiei, Argentinei și Iranului. La Salto am participat an de an la acțiunile organizate, grupul "român" arătând din ce în ce mai bine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
insistent În timpul celor trei ani de frecventare a cursurilor. Domnul Harrison s-a gândit că ar fi o idee minunată să adune doi „ruși albi“ În aceeași locuință și astfel am Împărțit la Început apartamentul din Trinity Lane, cu un compatriot nedumerit. După câteva luni, acesta a părăsit colegiul și am rămas singurul ocupant al locuinței. Părea insuportabil de sărăcăcioasă În comparație cu casa mea Îndepărtată și actualmente inexistentă. Îmi amintesc bine ornamentele de pe policioara căminului (o scrumieră de sticlă cu Însemnele lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]