4,181 matches
-
și telefonez lui Ion. b. I-am vorbit și i-am cerut o carte Mariei. b'. *I-am vorbit și am cerut o carte Mariei. 4.2.2. Criterii morfologice (i) Restricțiile selecționale în ceea ce privește gazda lexicală Cliticul de dublare a complementului indirect se poate combina cu verbul lexical, de care poate fi despărțit doar prin câteva semiadverbe (cam, mai, ?prea, tot, și), sau auxiliar - (27)a, cu morfemul de conjunctiv să - (27)b, cu complementizatorul - (27)c, cu prepoziția - (27)d
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să - (27)b, cu complementizatorul - (27)c, cu prepoziția - (27)d, cu pronumele relativ sau interogativ- (27)e, cu adverbul - (27)f, cu interjecția - (27)g, cu adjectivul - (27)h, cu substantivul - (27)i. Sunt aceleași posibilități combinatorii ca la complementul direct (vezi supra): (27) a. îi spun; spune-i; i-am spus; i-am cam / mai /?prea /tot/ și telefonat b. să-i spun; să-i cam / mai / tot / și telefonez c. că-i spun; dacă-i spun d. până
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
e. băiatul căruia-i telefonez f. abia-i telefonasem; încă-i mai scriu uneori g. na-ți cartea h. mașina veche-i las lui Ion i. bunica-i spune lui Ionuț Pe baza acestui criteriu morfologic, elementele de dublare a complementului indirect se încadrează în clasa cliticelor, nu a afixelor. (ii) Rezultatele morfofonologice ale atașării la gazdă În general, cliticele de dublare a complementului indirect nu afectează forma sau structura morfologică a gazdei. Conform acestui criteriu, nu putem spune că ele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lui Ion i. bunica-i spune lui Ionuț Pe baza acestui criteriu morfologic, elementele de dublare a complementului indirect se încadrează în clasa cliticelor, nu a afixelor. (ii) Rezultatele morfofonologice ale atașării la gazdă În general, cliticele de dublare a complementului indirect nu afectează forma sau structura morfologică a gazdei. Conform acestui criteriu, nu putem spune că ele au devenit mărci flexionare. (iii) Golurile sau uniformizările din paradigmă Cliticele de dublare a complementului indirect au forme speciale pentru fiecare persoană și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la gazdă În general, cliticele de dublare a complementului indirect nu afectează forma sau structura morfologică a gazdei. Conform acestui criteriu, nu putem spune că ele au devenit mărci flexionare. (iii) Golurile sau uniformizările din paradigmă Cliticele de dublare a complementului indirect au forme speciale pentru fiecare persoană și număr (îmi, îți, îi, ne, vă, le). Distincțiile de gen nu sunt marcate la nicio persoană (spre deosebire de cliticele de dublare a complementului direct). (iv) Pozițiile fixe în raport cu verbul Cliticele de dublare a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
iii) Golurile sau uniformizările din paradigmă Cliticele de dublare a complementului indirect au forme speciale pentru fiecare persoană și număr (îmi, îți, îi, ne, vă, le). Distincțiile de gen nu sunt marcate la nicio persoană (spre deosebire de cliticele de dublare a complementului direct). (iv) Pozițiile fixe în raport cu verbul Cliticele de dublare a complementului indirect își schimbă poziția față de verb. Ele pot apărea în poziție preverbală, postverbală, între verb și morfemul de conjunctiv să: (28) îi telefonez; îi voi telefona; telefonează-le; o să
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
indirect au forme speciale pentru fiecare persoană și număr (îmi, îți, îi, ne, vă, le). Distincțiile de gen nu sunt marcate la nicio persoană (spre deosebire de cliticele de dublare a complementului direct). (iv) Pozițiile fixe în raport cu verbul Cliticele de dublare a complementului indirect își schimbă poziția față de verb. Ele pot apărea în poziție preverbală, postverbală, între verb și morfemul de conjunctiv să: (28) îi telefonez; îi voi telefona; telefonează-le; o să le telefonez În tabelul de mai jos am rezumat rezultatele aplicării
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
În tabelul de mai jos am rezumat rezultatele aplicării criteriilor lui Fuß (2005) la cliticele de dublare din limba română. Semnul [+] marchează răspunsul în favoarea încadrării dublării clitice la acord, iar semnul [-], rezultatele împotriva încadrării dublării clitice la acord: Criteriul Dublarea complementului direct Dublarea complementului indirect 1. Criterii sintactice (i) Coocurența mărcilor de acord cu argumentul nominal care reprezintă sursa acordului + + (ii) Obligativitatea acordului - - (iii) Dublarea clitică în contextul unui nominal non-specific sau lipsa informației semantice suplimentare - - (iv) Antiacordul - - (v) Cliticul-marcă a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai jos am rezumat rezultatele aplicării criteriilor lui Fuß (2005) la cliticele de dublare din limba română. Semnul [+] marchează răspunsul în favoarea încadrării dublării clitice la acord, iar semnul [-], rezultatele împotriva încadrării dublării clitice la acord: Criteriul Dublarea complementului direct Dublarea complementului indirect 1. Criterii sintactice (i) Coocurența mărcilor de acord cu argumentul nominal care reprezintă sursa acordului + + (ii) Obligativitatea acordului - - (iii) Dublarea clitică în contextul unui nominal non-specific sau lipsa informației semantice suplimentare - - (iv) Antiacordul - - (v) Cliticul-marcă a acordului apare în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
negative. Toate criteriile morfologice aplicate dau răspunsuri negative, ceea ce înseamnă doar că elementul clitic nu este afix, nu că dublarea clitică nu poate fi încadrată la acord. Singurele argumente sunt de ordin sintactic: posibilitatea de a apărea în contextul nominalului complement și obligativitatea cliticului în contextele de elipsă a nominalului. Sunt însă și argumente sintactice împotriva încadrării la acord la dublării clitice. Menționăm aici și argumentul oferit de Tigău (2011) pentru interpretarea ca acord a cliticului de dublare: un complement direct
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nominalului complement și obligativitatea cliticului în contextele de elipsă a nominalului. Sunt însă și argumente sintactice împotriva încadrării la acord la dublării clitice. Menționăm aici și argumentul oferit de Tigău (2011) pentru interpretarea ca acord a cliticului de dublare: un complement direct exprimat prin cuantificatorul nimeni nu acceptă dublarea, însă dacă este vorba de niciunul sau niciuna, dublarea este posibilă (nu obligatorie): (29) a. Nu am văzut pe nimeni la bibliotecă. b. *Nu l-am văzut / *n-am văzut-o pe
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
contrast este pus de Tigău pe seama faptului că nimeni nu este marcat pentru gen, spre deosebire de cliticul de dublare. În schimb, niciunul și niciuna sunt marcate pentru gen, ceea ce face posibilă dublarea. Și nimeni acceptă dublarea atunci când este în poziția de complement indirect, deoarece cliticul de dublare a complementului indirect nu este marcat pentru gen: (31) Nu i-a venit nimănui să creadă că Paul supraviețuise accidentului. (Tigău, 2011: 120). Credem că argumentul oferit de structurile precum cele din (29-31) nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
că nimeni nu este marcat pentru gen, spre deosebire de cliticul de dublare. În schimb, niciunul și niciuna sunt marcate pentru gen, ceea ce face posibilă dublarea. Și nimeni acceptă dublarea atunci când este în poziția de complement indirect, deoarece cliticul de dublare a complementului indirect nu este marcat pentru gen: (31) Nu i-a venit nimănui să creadă că Paul supraviețuise accidentului. (Tigău, 2011: 120). Credem că argumentul oferit de structurile precum cele din (29-31) nu este suficient de puternic pentru a considera cliticele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
între acordul adjectivului și acordul cliticului. (iii) Faptul că în (30) dublarea este facultativă ar putea fi un contraargument pentru interpretarea cliticului drept marcă de acord, întrucât, așa cum am arătat, acordul nu are un caracter facultativ. (iv) În (31), dublarea complementului indirect nimănui este favorizată de tipul de context selectat pentru eemplificare. Într-un exemplu ca (32), dublarea este mai puțin acceptabilă. Acest contrast arată că factorii semantici joacă un rol și în dublarea complementului indirect exprimat prin nimeni, nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
caracter facultativ. (iv) În (31), dublarea complementului indirect nimănui este favorizată de tipul de context selectat pentru eemplificare. Într-un exemplu ca (32), dublarea este mai puțin acceptabilă. Acest contrast arată că factorii semantici joacă un rol și în dublarea complementului indirect exprimat prin nimeni, nu doar trăsăturile phi ale lui nimeni și ale cliticului de dublare. (32) a. Nu am spus nimănui că plec. b. ? Nu i-am spus nimănui că plec. (pentru lectura de tip "set deschis") Aceeași observație
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dublarea clitică la acord, ea fiind un fenomen guvernat de anumite interpretări semantice și de contextul pragmatic. 5. Argumente împotriva interpretării dublării clitice ca acord Se pot aduce mai multe argumente contra ipotezei că cliticele de dublare marchează acordul verb - complement: (i) DC este opțională în unele contexte, obligatorie în altele. Or, fenomenele de acord nu sunt opționale, contextuale, limitate la anumite tipuri de nominale (prin contrast, prezența acordului dintre subiect și predicat nu depinde de tipul de subiect). (ii) Acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
apoi spre verb. Cliticul exprimă trăsăturile phi și cazul, iar o categorie vidă postverbală exprimă rolul tematic: (34) a. Je le vois [e]. b. *Je le vois Pierre. Această ipoteză nu este aplicabilă la limbile cu dublare, deoarece argumentul este complementul (iar argumentele sunt unice). Dacă argumentul ar fi pronumele clitic, nu este clar ce analiză am putea propune pentru complement. Poate aceea de apoziție. Se poate argumenta și că nominalul este cel care dublează cliticul, având în vedere că pronumele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
le vois [e]. b. *Je le vois Pierre. Această ipoteză nu este aplicabilă la limbile cu dublare, deoarece argumentul este complementul (iar argumentele sunt unice). Dacă argumentul ar fi pronumele clitic, nu este clar ce analiză am putea propune pentru complement. Poate aceea de apoziție. Se poate argumenta și că nominalul este cel care dublează cliticul, având în vedere că pronumele clitic trebuie să fie prezent în multe contexte în care nominalul poate lipsi. (ii) Jaeggli (1982, 1986) a susținut că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
elementul clitic absoarbe cazul, astfel încât verbul nu mai poate atribui caz nominalului coreferent. Prin urmare, este inserată prepoziția (gramaticalizată 171) pe, ca un mijloc de a atribui caz nominalului. Cliticul și nominalul dețin același rol tematic. (iv) În structurile cu complement direct antepus și cu dublare, cliticul marchează poziția noncanonică a complementului, care este antepus, fiind topicalizat. Poziția canonică este postverbală. Cliticul pronominal este inserat pentru a exprima cazul nominalului antepus, care este într-o poziție nespecifică și al cărui caz
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nominalului coreferent. Prin urmare, este inserată prepoziția (gramaticalizată 171) pe, ca un mijloc de a atribui caz nominalului. Cliticul și nominalul dețin același rol tematic. (iv) În structurile cu complement direct antepus și cu dublare, cliticul marchează poziția noncanonică a complementului, care este antepus, fiind topicalizat. Poziția canonică este postverbală. Cliticul pronominal este inserat pentru a exprima cazul nominalului antepus, care este într-o poziție nespecifică și al cărui caz nu este marcat prin prepoziția gramaticalizată pe (deoarece nu este +personal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
extins. Un argument ar fi similaritatea formală dintre clitic și determinant în limbile romanice, explicabilă prin originea lor comună: articolul definit și cliticul pronominal au la bază pronumele demonstrativ latinesc illum, illa. Analiza propusă ar capta și faptul că nominalul complement din structurile cu dublare este +specific. Trăsătura de specificitate se asociază adesea cu articolul definit, fără ca între ele să existe o suprapunere exactă (am văzut mai sus că un nominal articulat indefinit poate fi +specific în context). (vi) Conform lui
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
predicat nu depinde de tipul de subiect); (ii) acordul canonic este generalizat și servește la marcarea relației sintactice dintre argument și verbul-predicat, prin trăsăturile phi. Așadar, acordul nu servește la evidențierea unei caracteristici a argumentului nominal, cum ar fi specificitatea complementului direct. Cu alte cuvinte, acordul este un scop în sine, nu servește la identificarea unui anumit conținut semantic al nominalului implicat în relația de acord; (iii) toate celelalte situații de acord din română sunt marcate la nivel flexionar prin morfeme
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordului (dacă alte argumente, sintactice, ne-ar duce spre concluzia că cliticul marchează acordul). Pentru cliticele de dublare s-ar putea adopta altă ipoteză, aceea a grupului nominal extins, în care cliticul ar fi un determinant detașat din grupul nominal complement. Ultimul capitol completează informațiile oferite în celelalte capitole cu mai multe date din limba vorbită, obținute în urma monitorizării unor posturi de radio și de televiziune. Sunt prezentate și fenomene care reprezintă tendințe ale limbii, dar și fenomene de registru oral
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Antena 1, Antena 3, B1 TV, Europa FM, Kanal D, Kiss FM, Info Pro, N24 PLUS, Național TV, OTV, Prima TV, Pro TV, Radio București, Radio Guerrilla, Radio România Actualități, Realitatea TV, TVR1, TVR2, TVR Cultural. 1 SB = subiect, CD = complement direct. 2 D = dativ, ERG = ergativ, ABS = absolutiv, p.t. = participiu trecut, nom. = nominalizator, prez. = prezent. 3 În funcție de modelul adoptat, trăsăturile sunt valuate sau verificate. 4 Este impropriu să se utilizeze notațiile 1 pl., 2 pl., 3 pl., întrucât aceste persoane
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se poate presupune că GAcordO și GAcordPart reprezintă aceeași proiecție, din mai multe motive, printre care faptul că nu numai participiile verbelor tranzitive se acordă (vezi construcțiile cu acordul participiilor inacuzative) și că nu se acordă participiile tranzitive al căror complement nu a fost cliticizat (cf. Belletti, 2001). 16 Alte proiecții funcționale pot fi implicate între Acord și GN. 17 "The shape of the verb is constrained when the verb requires structure sharing between the INDEX value of one expression and
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]