13,536 matches
-
sunt, în mod evident, politice: excluderea din partid în 1950 și ancheta de la Securitate din 1958, un rechizitoriu al ideilor sale cuprinse într-un jurnal dintr-un caiet pierdut. Chiril Merișor nu era un renegat și nici un disident, era un comunist fidel, dar un singular (nu și un singuratic) care credea că-și poate permite să gândească totul pe cont propriu, din moment ce alegerea sa, ca om al stângii, nu suferea nici o modificare, în principiu, deși motivația putea fi alta: Ce a
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
două ori în apa aceluiași fluviu" (p. 129, în ediția a doua, 1979, din care voi cita și în continuare). Chiril Merișor se definește deci ca un comunist heraclitean (un exemplar ciudat, sortit primul pieirii, în folosul salvării speciei de comunist tipic); nu era, cum s-ar fi cuvenit, un comunist inflexibil, dogmatic. Era un comunist moderat, modest, cu o fire mult prea slabă, fără instinct de conservare, într-un regim comunist puternic, în expansiune - un stângist naiv rătăcit într-un
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
a doua, 1979, din care voi cita și în continuare). Chiril Merișor se definește deci ca un comunist heraclitean (un exemplar ciudat, sortit primul pieirii, în folosul salvării speciei de comunist tipic); nu era, cum s-ar fi cuvenit, un comunist inflexibil, dogmatic. Era un comunist moderat, modest, cu o fire mult prea slabă, fără instinct de conservare, într-un regim comunist puternic, în expansiune - un stângist naiv rătăcit într-un regim sever de extremă stângă. De ce se lasă atunci atât
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
voi cita și în continuare). Chiril Merișor se definește deci ca un comunist heraclitean (un exemplar ciudat, sortit primul pieirii, în folosul salvării speciei de comunist tipic); nu era, cum s-ar fi cuvenit, un comunist inflexibil, dogmatic. Era un comunist moderat, modest, cu o fire mult prea slabă, fără instinct de conservare, într-un regim comunist puternic, în expansiune - un stângist naiv rătăcit într-un regim sever de extremă stângă. De ce se lasă atunci atât de ușor înfrânt? Răspunsul e
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
bilețel, nu e greu de tradus. Aurică, unul dintre prietenii săi din "Galerie", a intuit foarte bine motivația sinuciderii lui Chiril Merișor: "de scârbă, sufletul lui nobil și cinstit n-a suportat" (p. 480). Mai putem citi astăzi romane cu comuniști? - se vor întreba cei mai tineri. Depinde cum sunt scrise, cum sunt formulate problemele și cum sunt rezolvate dramele. Constantin }oiu nu pune accentul pe faptul că Merișor e comunist, ci pe generalitatea că e un om sub vremuri, un
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
cel mai mult: un regim al totalei libertăți, cum a învățat dintr-o propagandă înșelătoare. Cum și-a pierdut părinții de timpuriu, Chiril Merișor a fost crescut de un muncitor ilegalist, un fel de troțkist nedeclarat, în orice caz un comunist inteligent, specie rară și periculoasă în care se înscrie și novicele. Ce e infam în schimbare Chiril va descoperi foarte curând, pe propria piele, într-un mod dureros, care îl conduce spre statutul unui exclus (și în sens propriu, și
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
pe câteva zeci de pagini (p. 439-478), este, fără îndoială, extrem de interesantă, ca un document (e adevărat, literaturizat) de interogatoriu la Securitate. Ce i se poate reproșa ar fi faptul că dezbaterea e prea intelectualizată, între un securist și un comunist, inteligenți și foarte emancipați. Dar, dacă nu ar fi așa, discuția nu ar mai fi interesantă și astăzi, căci caricaturi voluntare sau involuntare ale dogmatismului (deci caricaturi ale unei caricaturi - ceea ce e prea mult și imposibil de suportat) avem destule
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
inițiale, a începuturilor. Un autor își descoperea astfel perfecta împlinire teatrală. Vocea spectacolului și vocea textului se confundă aici. Și, uimiți, noi le ascultam. Dincolo de zidurile fortificate, într-o veche sală de liceu, Jean Pierre Vincent pune în scenă Tăcerea comuniștilor, reluînd astfel proiectul extraordinar realizat la Torino anul trecut de către Luca Ronconi. E vorba de un schimb de scrisori între vechi comuniști care-și amintesc programele și proiectele cărora li s-au consacrat, crizele și rătăcirile acestui partid comunist unic
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
le ascultam. Dincolo de zidurile fortificate, într-o veche sală de liceu, Jean Pierre Vincent pune în scenă Tăcerea comuniștilor, reluînd astfel proiectul extraordinar realizat la Torino anul trecut de către Luca Ronconi. E vorba de un schimb de scrisori între vechi comuniști care-și amintesc programele și proiectele cărora li s-au consacrat, crizele și rătăcirile acestui partid comunist unic în Europa, Partidul Comunist italian. în spectacolul lui Vincent, ceea ce captiva era mai întîi spațiul: o masă lungă cu o mașină de
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
nazistă începe, el pactizează considerînd că se poate colabora cu noua putere în numele dorinței explicite de a continua să facă teatru, de a-și satisface vocația pe de o parte iar pe de alta a speranței, des auzită și la comuniști, aceea de a face o critică din interior. Dar mașina politică se adeverește a fi mult mai puternică și actorul sfîrșește prin a-i deveni prizonierul docil. în versiunea propusă aici de scriitorul Tom Lanoye și pusă în scenă de
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
face o critică din interior. Dar mașina politică se adeverește a fi mult mai puternică și actorul sfîrșește prin a-i deveni prizonierul docil. în versiunea propusă aici de scriitorul Tom Lanoye și pusă în scenă de Guy Cassiers, militantul comunist care a fost exclus de către naziști revine în teatru, după război, ca nou responsabil politic ce-și exprimă exigențele estetice ca stăpînii de altădată. Ele rămîn aceleași, pentru a le satisface supunerea de rigoare. Și totul se termină în ceață
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
Mușat au întâmpinat în 1415 moaștele Sfântului Ioan din Trapezunt. Prima biserică s-a zidit în 1910, dar a dispărut la explozia depozitului de muniție din apropiere (10 mai 1918). A doua biserică, construită între 1923-1928, a fost dărâmată de comuniști. Actuala biserică s-a zidit ̀între 1994-1999 și a fost sfințită la 23 mai 1999. Castelul Cantacuzino Pogonat din Vlădiceni Cocoțat mai sus de Schitul Vlădiceni, încă mai rezistă timpului. Pe vremuri, două doamne Cantacuzino veneau la Iași cu
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
înger blond". Casa Elenei Micle, Str. Șt. O. Iosif, Nr. 18 Ștefan Micle nepot al Veronicăi avea gospodărie și vie ̀în „Piscul Socolei". Soții Gheorghe și Elena Micle, urmașii lui Ștefan, primesc în schimbul casei din Piscul Socolei, dărâmată de comuniști, casa din Șt. O. Iosif, nr. 18. Aici a copilărit cunoscutul actor Virgil Raiciu. Biserica Bucium, Str. Plopii fără soț Este ctitoria domnitorului Ioan Teodor Calimachi (1758-1761) român, de origine din Bucovina. Biserica este sfințită în 1762 de fratele său
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
cea referitoare la răul produs culturii de comunism nu doar în țările Estului, unde acesta deținea controlul absolut, ci și - lucru puțin cunoscut la noi - în Portugalia, "unde n-a călcat picior de soldat sovietic, dar au existat în schimb comuniști activi". Aceștia n-au pregetat a intoxica intelectualitatea, producînd numeroase victime, inclusiv din rîndul personalităților celor mai prestigioazse. Printre ele, José Régio, una dintre marile figuri ale culturii portugheze contemporane. "Acest poet de o mare puritate a avut neșansa de
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
i s-a tras din ura tenace cu care a fost urmărit, difamat și marginalizat de șefii locali de opinie". Cum am putea să nu ni-l amintim, într-un asemenea context, pe Lucian Blaga? Mai aflăm că aceiași literatori comuniști care stigmatizau scrierile lui Régio pe motiv că sînt "estetizante", "mistice", "reacționare" (ce sinistru ecou au pentru noi astfel de epitete!) au încercat și discreditarea lui Fernando Pessoa, însă uriașul succes al operei sale peste hotare le-a zădărnicit tentativa
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
mistice", "reacționare" (ce sinistru ecou au pentru noi astfel de epitete!) au încercat și discreditarea lui Fernando Pessoa, însă uriașul succes al operei sale peste hotare le-a zădărnicit tentativa. Cît privește viața politică a Portugaliei actuale de după 1975, cînd comuniștii au fost înlăturați de la putere, ea e caracterizată de un echilibru asigurat de alternanța la guvernare a două partide (cam ca în Statele Unite): unul se socotește de centru-dreapta, altul de centru-stînga, în fond fiind ambele de centru. în egală măsură
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
de reușită îmi luasem unele măsuri de precauție. }inând seama că volumul era intitulat Fragmente de Jurnal mi-am permis să omit două pagini, fără să le marchez prin blestematele croșete ș...ț. Aceste pasaje "incendiare" combăteau doctrina și liderii comuniști: "Trebuie să spun că fenomenul capital al secolului al XX-lea n-a fost - și mai ales nu va fi - revoluția proletariatului, așa cum o prevesteau marxiștii acum șaptezeci-optzeci de ani, ci descoperirea omului noneuropean și a universului său spiritual".13
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
participant direct la evenimente: poetul Ion Caraion: "Notez acest episod pentru că nu l-am auzit niciodată: noaptea de revelion 1944-1945. Caraion lucra la Scânteia tineretului. într-o mare sală, cu un bufet bine garnisit, erau adunați vreo sută de gazetari comuniști și membri ai partidului. Cu vreun sfert de ceas înainte de miezul nopții, apare Gheorghiu-Dej; e primit cu aplauze. Se sting luminile, iar când se reaprind, la 12 fix, Dej era suit pe scaun și urina bine dispus deasupra farfuriilor cu
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
personaj al istoriei, gura lumii, responsabilă de o serie de zvonuri, deformări, și colportări, bancuri și folclor, gura lumii aducătoare de confuzie și prostie, spaime, și speranțe, și aberații. O parte din aceste lucruri, ca și din descrierea ultimilor ani comuniști, o să pară probabil cunoscute cititorilor care au trăit evenimentele, iar riscul este acuza de déja-vu. Or, așa cum se dezvoltă în întregul lui, romanul nu se adresează strict acelora care își pot aminti ce au trăit în 1989, ci și altor
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
aplicat cu temei decît în privința a trei fenomene din secolul XX: holocaustul nazist, exterminarea armenilor în Turcia și a țiganilor din Europa, ceea ce înseamnă că crimele comunismului nu intră sub umbrela aceleiași categorii juridice. "Cu toată oroarea mea față de planificatorii comuniști (explicitată și explicată în numeroase cărți), recordmeni multi-multimilionari în cadavre, îmi interzic să clasez marile acțiuni ucigașe din URSS, din China populară și cele al khmerilor roșii din Cambodgia în seria genocidelor. Ele țin de o logică diferită, ele nu
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
a vinovăției: dacă un singur om (un rus, un basarabean, un român) a putut fi comunist, atunci toți oamenii (toți rușii, basarabenii sau românii) merită să fie disprețuiți. Paul Goma ne e antipatic pentru că ne urăște pe toți, ca români comuniști (sau ca urmași ai acelora), care i-am refuzat cândva dragostea și salvarea. El este exilatul absolut, pe care nu-l poate mulțumi nici o patrie și nici un om. Anticomunistul neînțeles a devenit un mizantrop incurabil. Proza lui Paul Goma izvorăște
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
politicii românești de după 1989, ci un ideolog comunist fanatic în anii '50, care, în articole publicate în "Scânteia", solicita surpimarea fizică a adversarilor regimului. Omul a avut micul său moment de glorie în momentul semnării "scrisorii celor 6" foști demnitari comuniști împotriva lui Nicolae Ceaușescu. Brucan și-a regăsit vocația de intrigant după 1989 (printre altele, în epocă, se lăuda cu faptul că el a decis executarea soților Ceaușescu în mascarada de proces de la Târgoviște, că lui i se datorează numirea
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
un executant desăvârșit al exigențelor narațiunii la nivelul mijlocului de secol XIX. Scrie în 1950 ca în 1850. Exagerând puțin, am putea spune că singura noutate (tematică, nu tehnică) pe care o înregistrează Cronică de familie față de Balzac e apariția comuniștilor, anticipați încă de pe la 1920 în istoria majoră a României, așa cum o percepe și o înfățișează Petru Dumitriu. Păcatul nu e anticiparea comunismului (orice mare scriitor se vrea cât de cât profet), ci justificarea lui perfidă, inculcarea subtilă a ideii că
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
de o mie opt sute de pagini, tipărite într-un prim tiraj de 35.100 de exemplare. Cartea va fi venerată ca un monument, timp de trei-patru ani, până în 1960, când Petru Dumitriu fuge în Occident, dezertând la inamicul ideologic al comuniștilor. "Cronica mică" este eclipsată și, într-un fel, anulată (prin absorbție) de "Cronica Mare", aceasta din urmă fiind transformată (de către presă, de partid, de școală), pentru scurtă vreme, într-o Biblie a istoriei naționale și într-un manual de realism
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
filme despre al Doilea Război Mondial avem din perspectiva învinșilor, a germanilor, în raport cu cele turnate despre victoria și eroismul aliaților, al rezistenței franceze, al Armatei Roșii eliberatoare, al luptelor de partizani, al revoluției de la 23 august 1944 pregătită asiduu de comuniștii dispensatori de manifeste, cum am fost lăsați s-o credem vreme de 50 de ani etc. Proiectul lui Clint Eastwood - despre primul său film am scris deja - mi se pare deosebit și din acest punct de vedere: pune față în
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]