1,156 matches
-
statele membre să intre În conflict, simpla ei existență face ca ideea unei asemenea posibilități să fie absurdă. Războiul este un preț prea mare pentru avantajele politice sau teritoriale obținute: această lecție a fost Înțeleasă de Învingători Încă de la prima conflagrație mondială, deși a mai trebuit un război mondial ca să le fie limpede și Învinșilor. Dar numai fiindcă un al treilea război În Europa ar fi fost catastrofal și poate chiar fatal nu Înseamnă că era imposibil, cel puțin În primii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
percepe taxe și nu se poate război. Cum am văzut, i-a luat foarte mult timp să se doteze cu o flotă militară minimă, ca să nu mai vorbim de o politică străină. În prima jumătate de secol de după a doua conflagrație mondială, acest lucru nu a fost un handicap: toți europenii detestau ideea unui alt război; apărarea Împotriva unicului inamic posibil a fost subcontractată peste Atlantic. Dar după 11 septembrie 2001 s-a văzut limpede că rețeta postnațională pentru un viitor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poate, o realizare chiar mai mare decât creația colectivă și reușită a unei Uniuni transnaționale. Aceasta din urmă, dacă ne gândim bine, s-a aflat pe varii agende europene cu mult Înainte de al doilea război mondial, iar dezastrul semănat de conflagrație nu a făcut decât să-i netezească drumul. Dar resurecția Germaniei, a Poloniei și a Franței, ca să nu mai vorbim de Ungaria sau Lituania, era mult mai puțin probabilă. și mai greu de anticipat (de fapt, inimaginabilă cu doar câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au făcut să răsune graiul românesc pe pămîntul Americii și a contribuit la dezvoltarea relațiilor bilaterale. Politica externă a SUA față de Europa, în măsura în care ele aveau o directivă specială în această privință, era dominată în perioada care a premers primei mari conflagrații a secolului de testamentul politic al lui George Washington care recomanda urmașilor să nu participe la alianțe pe bătrînul continent și, în genere, să nu se lase angajați direct în politica europeană. Primul război mondial a surprins raporturile româno-americane într-
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și Uniunii Sovietice de împărțire a Europei est-centrale și de sud în "sfere de influență"103, ceea ce nu a împiedicat SUA să urmărească cu interes actul de la 23 August 1944, care a avut consecințe considerabile, politico-diplomatice și militare, asupra terminării conflagrației mondiale. În anii 1944-1945, România a participat la războiul antihitlerist, fiind a patra forță militară a Națiunilor Unite. Raporturile româno-americane în perioada următoare victoriei insurecției din August 1944 au fost dominate de două chestiuni. Prima a avut în vedere semnarea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Melidon, 1874, p. 130). Sfârșitul României, apocalipsa românismului, vin prin alterarea spiritualității ortodoxe, prin coruperea purității etnice, și se desăvârșește prin înstrăinarea pământului strămoșesc românesc. Sub biciul evenimentelor succedate pe scena geopolitică a Europei, care au constituit amorsa pentru prima conflagrație mondială, discursul naționalist și-a accelerat evoluția pe calea patetizării sale graduale. Din mijlocul unui cazan de fierbere, care erau societatea și cultura românească în anii neutralității (1914- 1916), Barbu Ștefănescu Delavrancea clocotea oratoric despre necesitatea fatală de a intra
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]