8,403 matches
-
și formula compozițională a liricii: una autobiografică, exprimând o subiectivitate feminină asumată („despre rândurile acestea/ oricum se va spune/ le-a scris o femeie”), visătoare și duios-maternă, iar cealaltă, exterioară, concentrată pe real și concret. De aici, pendularea poemelor între consemnarea interiorității și descripția cu trăsături de peisaj transfigurat, dar și corespondența regnurilor sub semnul fecundității, nostalgia comunicării cu natura și conștiința unei rupturi dureroase: „Să fii un inocent navetist/ să nu-ți părăsești condiția/ tiparul genetic/[...] Să petreci aniversările frunzelor
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
accentelor de dinamism, către întunecarea vitalismului inițial. Se regăsesc filoane, formule și modalități comune poeziei românești din epocă, ecouri din Bacovia, Blaga, Barbu. Nu originalitatea e prima însușire, ci preocuparea vădită pentru perfecțiunea formală. Este o poezie de notație, de consemnare a unei stări, de meditație subtilă, ferită de retorism. Eleganța versificației atestă îndelunga șlefuire. Sunt utilizate cu grație formele poetice fixe, O. fiind un virtuoz al catrenului și un meșteșugar al terținei; el cultivă puritatea formală și tradiția madrigalescă. Pe
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
din fire. Primind o scrisoare de la contele care o invită la moșie, femeia fuge iar, însă nenorocirea face să aibă un accident stupid în oraș, poate autoprovocat, în care își pierde viața. Narațiunea suscită interes, pe de o parte prin consemnarea reacțiilor unui copil precoce, isteț și cam afurisit, pe de altă parte, prin abilitatea compoziției, prin iscusința naratoarei de a provoca suspansuri și de a soluționa imprevizibil situații încordate, ca și prin relevanța detaliilor realiste. A doua parte a cărții
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
reprezintădecât o pregătire pentru moarte. Ce se întâmplă în limitele ei- fapte, evenimente - nu este deloc important. Numele însă are puterea magică de a desemna și de a ține locul sufletului. El spune tot ceea ce este demn să fie reținut. Consemnarea sa este deci suficientă. Din această cauză, egipteanul mileniului IV-III nu se raporta la practica istorică a timpului său ca la o activitate încă rudimentară, neevoluată, ci ca la singura practică posibilă. Ea era tot ceea ce era necesar. Nu ne
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
utilizeze tehnici cognitive în situații neanalizate, de unul singur, fără ajutorul terapeutului. Evoluția modelului lui Beck Incepând cu primele studii asupra depresiei, atât modelul teoretic cât și cel terapeutic s-au extins puternic în domeniul sănătății mentale. Totuși, pornind de la consemnarea existenței unor repondenți parțiali și a recăderilor, autorii au încercat, din ce în ce mai mult, să definească elementele structurale care să explice aceste constatări. Astfel, unii autori aparținând curentului cognitivist au dezvoltat în special modele axate pe explorarea și modificarea schemelor, adică a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
surprinde cu discernământ „cheia” unor montări și „coeficientul de creativitate” investit într-un spectacol. Comentator exact și prob, cu percepții de finețe, criticul, căruia nu i-ar fi stricat mai mult aplomb, nu lasă impresia că ar avea vreun parti-pris. Consemnările sale inspiră încredere prin echilibrul și decența argumentării, ca și prin franchețea atitudinii. Tranșant, dar politicos, calm (în aparență) și numai câteodată ironic, impulsivul bine temperat nu face din cronicile lui un show de teribilisme, nici nu se pierde în
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
nu îl împiedică să exploateze, discret, pitorescul unor figuri și al unor scrieri. Un cronicar temeinic și judicios, de o netăgăduită probitate, se arată a fi P. în Confidențe la arlechin (1985) și Dintele vremii (2003), care reflectă evoluția de la consemnarea riguroasă a unor „întâmplări scenice” la comentariul de argumentație complexă, întotdeauna logic, măsurat, vădind un ochi sigur în detectarea valorii netrucate. Criticul discută pertinent spectacolele susținute de teatrele din Moldova în intervalele 1974-1982 și 1985-2001, fără să se aprindă în
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
edit., Iași, 1991. Repere bibliografice: Al. I. Friduș, Viziuni complementare, CRC, 1985, 32; Cristina Dumitrescu, „Confidențe la arlechin”, RL, 1985, 39; Dumitru Chirilă, „Confidențe la arlechin”, F, 1986, 1; Carmen Mihalache Popa, „Confidențe la arlechin”, ATN, 1987, 3; Ion Toboșaru, Consemnări, III, București, 1987, 171-174; Florin Faifer, Criticul în împărăția fișelor, DL, 1996, 23; Ștefan Oprea, Chipuri și măști, Iași, 1996, 190-192; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 312-313; Florin Faifer, Constantin Paiu - seriozitate și franchețe, CL, 2003, 2. F.F.
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
alcătuise o echipă împreună cu Mioara Lujanschi, Călin Andrei Mihăilescu, Ariadna Ștefănescu și Rodica Zafiu, cu care pornise în expediția de descifrare a enigmei „Caragialiei” (o parte din cercetările lor au apărut în „Revista de istorie și teorie literară”, 1992-1993). Întâia consemnare editorială a acestor căutări ale lui P. este lucrarea Comediile lui I. L. Caragiale (1996), inclusă într-o colecție coordonată de Paul Cornea și destinată școlii. Depășind strictul interes și nivel didactic, exegetul reconstituie „destinul pieziș” al scriitorului, stăruie, pe urmele
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
anume conjunctură”, iar „apariția sa nu e singulară, ipostaza literară este întregită de manifestări în psihologie, sociologie, politologie, filosofie, lingvistică și semiotică”. Definitorie pentru modalitatea narativă comportamentistă - scrie criticul - este cultivarea onticului conjugată cu suprimarea psihicului. Evitarea analizei psihologice, în favoarea consemnării unui „proces-verbal”, are ca scop restituirea fidelă a evenimentelor, fără incursiunea în universul propriu eului fiecărui personaj. Depersonalizarea artei în scopul obținerii unei relații mai subtile între nivelul semnificat și nivelul semnificant este evidentă. Și în alte incursiuni critice - Desenul
PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
Mitul Atlantidei, reluat în romanul Luntrea sublimă (1961), va sta la baza unor studii viitoare despre vizitele extratereștrilor. Prozele din Povestiri ciudate (1967) s-ar putea înscrie în seria celor cu final neașteptat. Astfel, un împătimit de teoria paleoastronautică, descoperind consemnări ale prezenței astronavelor în texte vedice sau în poemul lui Etana, are până la urmă privilegiul de a vedea un OZN (Dacă totuși noaptea). În Oglinzi paralele un pictor își schimbă identitatea, luând actele unui mort. După ce își suportă noua identitate
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
lui M. pot fi considerate ca o „piesă de teatru” de mari dimensiuni, în care tema căutării neobosite a adevărului iese victorioasă din jocul istoriei. Autorul mizează pe firescul observației „caracterelor”, fără a-și aroga totuși „vanitatea” de moralist, pe consemnarea cu naturalețe a substanțialului „material didactic” reprezentat de faptele de viață cotidiană, ce se definesc de la sine prin ridicolul lor organic. Depășește determinările strict temporale din succesiunea situațiilor (fatalmente supuse tiparului ideologic), fiind interesat în principal de surprinderea, sub aspectul
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
cu biografia proprie, Într-o casă străină aduce în prim-plan, în forma unui bildungsroman, drumul existenței lui Matei Alexandru, mereu înconjurat de fauna luxuriantă a meschinilor, ariviștilor și dezechilibraților mintal. O singură noapte eternă îl revelează încă o dată, dincolo de consemnarea amorurilor și a traiului boem dus de protagonistul Ștefan Dumitrescu, pe iscusitul narator-păpușar care își manevrează personajele astfel încât acestea să îi ilustreze teoriile: zădărnicia frumuseții feminine, înstrăinarea produsă de modificarea sentimentelor, despărțirea ca formă supremă de tandrețe, finalitatea iubirii care
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
postume, din Cartea a patra (1974) trecutul e retrăit într-o lungă perindare de secvențe și reflecții. Câteva cicluri, Lirica veche sau Momente lirice, Carnet de război, Poeme simple, adună mai tot ce nu fusese editat, cele mai multe fiind simple notații, consemnări poetice ale unor întâmplări și stări. Cum pentru M. rememorarea este o retrăire, asemănătoare „cu muzica și cu poezia”, Cartea mea de aduceri aminte (1972), de asemenea postumă, vine să completeze cu mijloacele prozei, dar tot în registru liric, preocuparea
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
social al epocii” de cetățeanul simplu, de pe stradă. Sub ochiul lui atent și pătrunzător, tarele societății apar în toată urâțenia lor, după cum insul social este dezgolit de veșminte și măști, iar râsul devine astfel, voluntar sau involuntar, un mijloc de consemnare activă, de protest. La fel sunt urmărite și scăderile vieții literare: veleitarismul (aici se află sursa ranchiunei lui C. Al. Ionescu-Caion, detractorul de mai târziu), exagerările moderniștilor (nici Caragiale nu este scutit de îngroșări, mai ales când săgețile lui vor
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
de pildă, neizbutind În majoritatea lor să cuprindă și să adâncească sensurile mereu valabile ale Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, ideile mărețe mereu legate de realitatea noastră, de pașii pe care-i facem Înainte spre Socialism rămân depășite, reduse la consemnarea În fugă a unei aniversări ca și cum n-ar fi vorba despre cea mai dragă sărbătoare a clasei muncitoare din lumea Întreagă. (Ă). Poetul trebuie Încă odată să-și revizuiască nu numai mijloacele de expresie ci Însăși gândirea sa poetică, felul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
explicație și chiar o anumită justificare a tăcerii acesteia: s-a așteptat publicarea integrală a tezelor (Ă). Dacă pentru mulți dintre clasici tezele Îndeplinesc această operă de clarificare, de luminare a adevăratei lor personalități, pentru alții Înseamnă primul act de consemnare În cadrul unei istorii literare, În acest sens, materialul adus de Broșura I, pentru clasa XI În special, este deosebit de prețios. Se vorbește aici pentru prima dată așa cum se cuvine nu numai despre Gherea - pe care manualele burgheze abia-l pomeneau
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). Înfățișând realitatea În mod unilateral, numai sub aspect pozitiv, o denaturăm În chip metafizic. De pe o asemenea poziție, poetul nu poate obține decât o imagine superficială a vieții. (Ă). Nu e de ajuns Însă - cum am mai accentuat - simpla consemnare a existenței greutăților și contradicțiilor, pentru a se putea vorbi de imaginea complexă a realității. În poezia lui Vasile Iosif, Spre altă viață, din volumul Altfel de cântec, unde ni se vorbește de constituirea unei gospodării colective, chiaburii nu sunt
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Rusty Regan, avea să doarmă somnul de veci. Atmosfera lugubră, de scepticism amar, total necaracteristică literaturii „enigmistice”, marchează o răsturnare profundă a modului de a vedea ecuația căutare-adevăr. De regulă, romanul polițist clasic se încheie pe un ton de exuberantă consemnare a triumfului, de jubilație în fața victoriei luminii asupra întunericului. Niciodată, însă, autorul de romane polițiste nu subminează, cu un negativism atât de radical, construind un anticlimax de o violență amuțitoare, construcția de bază a cărții. Or, Raymond Chandler n-a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
au legătură nici cu cazul investigat, nici cu personajul - Vivian - căruia i se adresează. Sunt simple repere din Bildungsroman-ul întors, derulat sub ochii cititorului în timpul celor cinci zile ploioase. Nu e un roman al inițierii, al maturizării senine, ci consemnarea acomodării resemnate la trista morală a lumii descompuse. Marlowe repetă frecvent că „nu-i pasă” de părerea celorlalți, că nu este intimidat de înjurături și agresiuni fizice. Insistența asupra invulnerabilității e, însă, o marcă a vulnerabilității. Dar este și o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acuzatoare; 2. presiuni morale pentru a constrânge anchetații să declare ceea ce li se impunea; 3. falsificarea unor declarații date de cei anchetați și folosirea unor scrisori plastografiate pentru a obține recunoașterea unor fapte; 4. redactarea unor declarații în lipsa anchetaților sau consemnarea unor răspunsuri ireale, pe care anchetații erau constrânși să le semneze 1. Comunizarea țării impunea prezența unui puternic aparat represiv, creat la 30 august 1948 prin transformarea Direcției Generale a Siguranței Statului în Direcția Generală a Securității Poporului (Securitatea). Ea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în urma „presiunilor morale și fizice” exercitate asupra sa, a fost forțat să semneze ceea ce i s-a pus în față. Ce se întâmpla în celule și în sala de anchetă cu acești oameni nu este foarte greu de imaginat. Conform consemnărilor oficiale, Nicolae Cobîlaș, de pildă, a stat în anchetă cincisprezece ore pentru un interogatoriu transcris în doar patru pagini. Ca urmare directă a faptului că anchetatorii scriau procesele-verbale, limbajul uzitat este unul tipic comunist: documentele abundă în referiri la „ajutor
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
explicat judecătorului că nici un agresor nu l-a bătut, în calitate de deținut, pe motive personale, ci toți au acționat în calitate de securiști, pentru motive politice și religioase. Subtil, Petrescu i-a făcut semn grefierului să nu noteze. Fiindu-i refuzat accesul la consemnarea grefierului, Maxim a refuzat să mai răspundă la întrebări. Dumitru Neagu a refuzat și el să declare ceva, iar Obreja a tăcut, dar a observat că grefierul scria totuși. Vaman și următorul martor nu au mai fost chemați 1. Octavian
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ocuparea țării de către sovietici). Obiectivitatea Îl obligă pe autor să folosească un stil impersonal, care să excludă exclamațiile, interjecțiile, opiniile prea personale, epitetele etc. Pluralul politeții este specific mai ales stilului științific. În altă ordine de idei, obiectivitatea Înseamnă și consemnarea opiniilor nefavorabile, a unor aspecte negative etc. De pildă, colaborând cu articole la Dicționarul scriitorilor români, am constatat că mulți voiau să-și șteargă din palmares opere nereprezentative sau puternic marcate ideologic. Alții nu doreau să se menționeze la „Referințe
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
periodicelor din anul 1922, grupate pe specialități și însoțite de o hartă a răspândirii lor și un grafic (întocmite de Perpessicius), o statistică a cărților românești și străine apărute în România, cu un indice alfabetic al autorilor cuprinși în bibliografie, consemnări de apariții editoriale din diferite domenii, cu scurte recenzii semnate de Emanoil Bucuța, Octav Onicescu și Perpessicius. Mai sunt publicate premiile Academiei Române și ale altor foruri și societăți culturale, statistici ale bibliotecilor românești din străinătate și ale cărților românești aflate
BULETINUL CARŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285934_a_287263]