5,839 matches
-
și de hering În sos tomat, ceapă, orez, cereale pentru micul dejun, banane, salată verde, cantalupi. Am Încercat de câteva ori s‑o Învăț cum să aleagă un pepene galben mirosindu‑l la codiță, dar, evident, ea n‑ar fi consimțit să facă un gest care nu cadra cu o exponentă a frumuseții și delicateții. Cumpăra pâine și cornuri, detergent pentru vase, bureți de sârmă pentru oale. Articole de băcănie În valoare de câteva sute de dolari erau ambalate În cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
audanas“ și i-au nimicit pentru că era o „bombă“ de diamante pe teritoriul lor? Nu cred că această garanție o să-i convingă pe yubani. Sunt izolați, dar nu sunt proști. Știu că duzini întregi de triburi au dispărut pentru că au consimțit să negocieze cu albii. Alte triburi, ca huanga, au devenit șlehte de „semi-cerșetori-semi-tâlhari“, care agonizează lent... Nu mai au nici mândrie, nici libertate, nici spirit de trib. Cei care nu umblă cu cerșitul prin împrejurimile Misiunilor au sfârșit ca mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
progresul. De ce? vorbea liniștit, fără să se înflăcăreze, dar în glasul lui era o forță ciudată, o pasiune care se lupta să iasă și mai la vedere deasupra calmului său aparent. De ce nu poate nimeni să oprească progresul? Până când vom consimți să ne distrugă? În numele cui trebuie să se admită ca toată porcăria asta pe care o aduceți cu dumneavoastră să aibă cale liberă.? Priviți afară: acum o săptămână, aici era o frumoasă porțiune de selvă, unde creșteau copaci și flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
va lua să defrișeze aceste selve, atunci când șoseaua le va deschide ușor un drum către mahon, cedru, balsa ori samán... — Ceea ce Naturii i-a luat un milion de ani să creeze va fi distrus în cursul vieții noastre. — Și vom consimți să ni se fure cea mai prețioasă dintre averile noastre: pământul pe care trăim? Este al nostru și cel care atentează împotriva lui și îl distruge atentează împotriva noastră. Ar trebui ca tăierea unui copac să fie un delict mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
obiectiv drept și a decide în favoarea lui) este infailibil și în acest sens este «voce a lui Dumnezeu». Nu este în mod necesar așa pentru conținutul indicației judecății morale a conștiinței situaționale cu privire la acțiunea/comportamentul concret; ea ar putea să consimtă sau cere ceea ce nu este corect, așadar, nu ar putea fi numită «vocea lui Dumnezeu» în acest sens”. 1.1.2.3 Loc de întâlnire cu ceilalți Am spus deja că interioritatea conștiinței este o interioritate de comuniune, dialog cu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
vocație directă din partea lui Isus. Ele l-au urmat în mod spontan, așa cum voiau să procedeze cei doi indivizi anonimi din Lc 9,57.61, atrase de cuvintele și de operele sale și de atitudinea sa față de femeie. Isus a consimțit dorinței lor, permițându-le să-l urmeze și să-i slujească și să devină ucenicele sale”. Același autor observă că despre femeile care îl urmau pe Isus evangheliile spun că „îi slujeau” (Mc 15,41), prezentând femeile ca pe niște
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Cam la jumătatea drumului ce duce de la gara Câmpina la satul Mislea (unde se află Închisoarea omonimă), uneia dintre studentele arestate (Sica) i se făcu rău. Și, pentru că toate fetele erau prea ostenite și slăbite, clătinându-se În picioare, gardienii consimt să dea o scurtă pauză de odihnă. În vremea asta o bătrânică localnică, putând să se apropie de grupul, bizar pentru dânsa, oferi câteva nuci proaspete. Apoi, mirându-se, o Întrebă pe Pazi astfel: „Ce făcurăți, maică, de vă puseră
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fizice și spirituale, tinerețea, sănătatea și chiar viața, pornind de la superba premisă că pentru Țară „nun quam satis”. Îmi place să cred că și părinții noștri Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească În lumea drepților, a Îngerilor! au consimțit la această soartă privilegiată, când ne-au văzut aruncați după gratii ca să jertfim câte ceva din sfânta noastră tinerețe pe altarul Patriei iubite. Și nu cred că ne-au acceptat calvarul cu resemnare, neavând cum să se opună, știind prea bine
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mărturisit: mă dorești, nu mă iubești...! Îmi dorești trupul, de parcă nu ai cunoscut deja la cursuri ce înseamnă un trup de femeie, dar te-ai gândit vreo clipă că eu îmi iubesc trupul, că mi-l respect și că nu consimt să-l las tăvălit doar de dragul plăcerii de moment? - Iartă-mă! am răspuns eu umil, sfredelind pământul cu privirea. Nu am gândit în felul acesta... Îmi pare sincer rău. Nu mi-am pus problema că fetele pot gândi și altfel
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o exercitare umilă și lucidă a propriei libertăți de fiu. Însă, și în acest caz, nu putem uita că vocea conștiinței - orice conștiință care este cu adevărat la înălțimea propriei libertăți și responsabilități - trebuie să fie modelată și trebuie să consimtă neîncetat să fie cernută și purificată pentru a fi autentică. Cât privește cei ce au ales să-și exercite propria libertate în ascultare, ca mijloc și expresie a comuniunii, trebuie să știe că până și opțiunile cele mai intime și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să-ți arăt odaia dumitale. Pe același coridor, moș Costache călăuzi pe Felix la o altă ușă deschisă de perete. - E gata, Marina? - Gata, gata, răspunse arțăgos o femeie mătăhăloasă, bătrână, îmbrăcată rău, ca o servitoare. Dumnealui este? Moș Costache consimți din cap. - Uite aici, luă femeia în primire pe Felix. Ăsta-i patul,cum nici la mama dumneatale n-ai avut. Într-adevăr, era un pat mare, cu tăbliile de lemn de nuc sfârșite în două suluri groase cu capete
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Călinescu - Aha, zise el afabil către Felix, dumneata erai aici? Cummerge? Nu ieși nicăieri, nu te duci în oraș? - Să-l luăm și pe el cu trăsura! strigă Otilia, care-și lepădasepălăria și mănușile. - Să-l luăm, firește, de ce nu? consimți Pascalopol cuamabilitate, dar puțin contrariat. Apoi adăugă: Crezi că dumnealui o să-i facă plăcere sa-și piardă vremea cu oameni de vârsta mea? Tinerii vor sa fie liberi. Felix găsi primejdios să ia o atitudine într-un fel sau într-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
i se păru tânărului mai stridentă. Fața palidă și suptă îi era pudrată prea tare, și în toată făptura se recunoștea o intenție de imprudență cu atât mai stângace, cu cât fizicul ei era lipsit de orice atracție feminină. Felix consimți cu capul. Atuncea Aurica îl conduse spre fundul grădinii, deschise o portiță din stânga și pășiră în curtea vecină, care era până la un punct asemănătoare cu cea de dincoace, cu deosebirea că tot pământul era împărțit în straturi de o exactitate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
e un fel de a vorbi, nici nu sunt căsătoriți. Și ce vrea? întrebă ea pe Marina. - A născut copilul, și acum încearcă din nou, poate orîndupleca pe bătrân. - Să vezi ce scandal are să fie! se bucură Otilia. MoșSimion nu consimte să dea fetei nici un fel de zestre, are fel de fel de gărgăuni în cap, iar Stănică, după ce a scos-o pe Olimpia din casă, nu vrea în ruptul capului să se cunune. Aș dori s-o vezi pe Olimpia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
absurdă a lui Simion, fără nici un temei, pe care o striga când era în toane rele, că bătrânul avea o casă a lui, nu prea mare, pe care Aglae voia să i-o dea Olimpiei ca zestre, dar Simion nu consimțea, nevrând să rămână fără nimic. Aglae îi confisca pensia și orice ban, chiar mica chirie pe care o scotea de pe casa lui. Astfel, s-ar fi părut că în rezistența bătrânului e un resentiment față de tutela Aglaei. Pascalopol interveni conciliant
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce formalitatea civilă fu îndeplinită (aceea religioasă fu respinsă ca prejudecată învechită), Stănică și Olimpia se năpustiră asupra casei căpătate drept dotă și vrură să intre în stăpânirea ei numaidecât. Casa era însă închiriată, și, cu drept cuvânt, chiriașul nu consimțise să se mute înainte de Sfântul Dumitru. Stănică devenise agresiv, îl amenință, îi găsi viții de executare a contractului, îi trimise somații în numele Aglaei, care, plictisită, se-nvoi cu chiriașul, plătindu-i o despăgubire, și acesta, în sfârșit, permise familiei Rațiu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
braț, îndreptîndu-se spre curte. Cel din urmă se arătă cucerit de gingășiile Otiliei, păstrând numai resturile unei supărări amuzate. - Otilia, spuse Felix în aceeași zi fetei, eu aș vrea săplec de aici. - Și eu cred că e vremea să plecăm, consimți Otilia. A doua zi se întorceau la București. VII Când, pe toamnă târziu, Felix, acum student în anul întîi la Medicină, se găsi întîmplător în casa Aglaei, Aurica nu uită să-l atragă în punctul ei de vedere. - Nu-mi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Tot ce căpătase, căpătase prin Otilia. Cu moș Costache, până la majorat, nu era chip de înțeles. Pipăi terenul în toate direcțiile. O slujbă ar fi putut căpăta, nici vorbă, dar renunțând la Universitate. Situație umilitoare, care îi repugna. Ar fi consimțit să dea lecțiuni particulare, însă mare lucru n-ar fi câștigat. Apoi Otilia îl ținea din scurt, îl întreba unde se duce, îi amintea mereu că un viitor strălucit îi așteaptă și că trebuie să muncească. O singură carte de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dificilă. Cel maibun lucru e să încercăm întîi prin bună învoială. În cazul cel mai rău, ce-a vrut fata? Să se mărite, de ochii lumii, să acopere probabil o greșeală... - Nu e adevărat! protestă Titi. - Odată "doamnă", fata o să consimtă ușor să divorțeze.O să-i spunem că părinții nu-și dau asentimentul și nu-i lasă avere. Cum Titi n-are nici o meserie, din ce-au să trăiască? - A spus colonelul, mărturisi Titi, că are să-mi găsească. - O să-ți găsească
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gunoi, precum și un cuțit, pe care forțîndu-l îl rupsese în două. Erau amândouă bucățile. Titi primi, în sfârșit, și o notificare că i se intentase acțiune de divorț din partea Anei. Cu greu Stănică putu să-l facă pe Titi să consimtă a da o declarație că se desparte de bunăvoie, pentru nepotrivire de caracter. Acum el voia să se judece, susținând între altele că nu se simte bine, că Ana i-a dat o boală. Lucrul era de domeniul fanteziei și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Uite, pun eu pe avocatul meu să se ocupe de chestiunea asta. Nu dai nici un ban. Îl plătesc cu anul. - Așa? se bucură moș Costache. G. Călinescu - Se-nțelege! Ei, ce zici, să-l pun sa înceapă demersurile? - Pune, pune! consimți Costache pe jumătate gură, privind iarăși în toate părțile. Deodată se făcu roșu la față. În pragul ușii dinspre intrarea principală, ușă puțin acoperită de soba înaltă, când stăteai la masă, înfipt în semiântuneric, ședea Stănică. Văzîndu-se descoperit, acesta înaintă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aducă cu sila înapoi, fiind minor. Totuși era încredințat că moș Costache n-ar fi făcut așa ceva, ba dimpotrivă, ar fi fost în stare să se bucure. Însă cu ce să trăiască până în iarnă? Poate că moș Costache ar fi consimțit să-i dea bani. Când își aduse aminte de poliță, văzu absurditatea ipotezei. Mai mult, o mândrie îl cuprinse și fu hotărât un moment să renunțe la ceilalți bani. Dar semnase totuși polița pentru o mie de lei, primiți sau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întorcea cam posomorât de la Universitate. Trecuse cu niște colegi pe Calea Victoriei, și acolo fusese prins deodată de Aurelia, care mergea la braț cu Titi. Era o nouă invenție a ei, spre a se măguli că iese cu un bărbat. Titi consimțea să se abată de la sedentaritatea lui obișnuită, fiind din nou în criză erotică și sperând o altă Ană, mai izbutită. Felix trebui să sufere, cu destulă repulsie, brațul domnișoarei, care își continuă mândră plimbarea între doi bărbați. Dar pe Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
toată voia, resemnat, pradă chemărilor Georgetei, care în clipa când adormi se numea Otilia. Moș Costache îl rugă, a doua zi de diminieață, să se ducă la Aglae, pentru a-i cere niște chei de la casa din strada Știrbeyvodă. Felix consimți cu părere de rău. - Ce vrea cu cheile? N-are chei? întrebă Aglae, agresiv, ca și când Felix ar fi fost vinovat cu ceva. Acesta ridică din umeri. Privi cu neplăcere așezarea în cerc a tuturor celor de față, căci se aflau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
casele astea, precum voia să vândă tot. Acest imobil vechi îl cumpărase chiar de la Simion, cu mulți ani înainte, când acesta avusese nevoie de bani spre a plăti unele datorii ajunse la scadență. Aglae nădăjduia că, cel puțin, dacă a consimțit la această vânzare, casele îi vor fi lăsate tot ei, pentru Aurica sau Titi. Cererea cheilor (avea un inel cu dublete de chei ruginite, uitat prin pod) o iritase. Costache le cerea fiindcă chiriașii pierduse multe chei și n-ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]