1,399 matches
-
regulat la spital, unde împinge "cărucioare încărcate cu cărți [...] la căpătâiul soldaților, uneori mai bărbați decât ar fi cazul", "răniți care, prin vorbe, cel puțin, încep să-și arate interesul pentru trupul meu desigur, deoarece duc lipsă de orice altă consolare". În plus, începând din iulie 1915, soldaților li se permite teoretic, cel puțin să plece în permisii de patru până la zece zile odată la patru luni. Perioadele acestea de odihnă se pot prelungi, bineînțeles, atunci când este vorba de răni grave
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
morbid. Și, lucru inedit, acesta nu este condamnat, cum se întâmpla cu flirtul perioadei Belle Époque, ci, dimpotrivă, este proslăvit. El se înfățișează ca o ultimă rămășită de speranță, ca un ultim suflu de viață pentru soldatul muribund. O altă consolare a ostașului, un alt tip de flirt permis în timpul Primului Război Mondial este cel întreținut cu "nașa" sa, cu "zâna sa bună", care, de acasă, se gândește fără încetare la el. Aceste "nașe" din timpul războiului sunt considerate "o instituție încântătoare" chiar
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
așa, trebuia să bat cu ciocanul încât, la o vreme, de la coada lui mi-am făcut răni în palme. Începuse să mi curgă și sânge. Maistrul, aspru și fără de sentimente omenești, în loc să-mi adreseze niște cuvinte de îmbărbătare și de consolare, să mă menajeze cât de cât, să-mi acorde protecție - și poate o anumită înțelegere pentru tânărul de lângă el, care eram eu, ucenicul, - nu numai că a repetat înjurăturile, dar mi-a și spus: - Ce crezi că ești la măta
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
început să facem o curte asiduă Alianței Nord-Atlantice, dar aceasta, în mod firesc, punea condiții. În 1997, când toți ne așteptam ca la Summit-ul de la Madrid să fim primiți în NATO, ne-am ales doar cu o vizită de consolare a lui Bill Clinton, care ne-a mângâiat pe creștet, dar nu ne-a promis nimic clar. Ne-a asigurat, însă, că "mergem pe drumul cel bun", dar drumul acesta ducea spre războiul Alianței cu Iugoslavia din pricina provinciei Kosovo. Așa
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
să se mai schimbe. E cel mai răbdător și cele mai drag din amici; nu ne întoarce spatele în greutăți și dureri; ne întâmpină întotdeauna cu aceeași bună grație, desfătându-ne și mustrându-ne de tineri, acordându-ne întărire și consolare în anii maturi.” Samuel Smiles 286. „O carte e o voce vie și nu spirit care umblă pe fața pământului. Continuă să fie gândirea vie a unei persoane despărțite de noi în spațiu și în timp. Oamenii trec, monumentele se
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
țărănci vânjoase, plămădită din nisip și var, ducând la greu și rezistentă la devastările nașterilor repetate. "Aș vrea să intru în călugărie...", spuse timidă Nel. "O să ai viitorul asigurat. Cu o diplomă, o să devii ușor superioara unei mănăstiri." Singura ei consolare rămăsese duminica. Silvia venea cu Hector, care învățase drumul spre liceu și trăgea de lesă silind-o să alerge cu el. Înainte chiar ca Nel să fi deschis ușa secretariatului, el sărea, nebun de bucurie, și trebuia să-l ții
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trecut anii... E timpul să ne gândim la altceva? Tot la cărțile tăcute din rafturi, tăcute precum peștii tăcuți din oceane. Soarele se lasă sub linia orizontului, amurgul se întinde cu aripi uriașe. La ce să ne mai gândim? Pentru consolare, poate la chipul vestalei pe care citești virtutea fără de care întreținerea focului sacru nu este posibilă, la chipul unei bacante pe care înfloresc zorile voluptății, pe cel al zânei din mitologia populară românească unde se întrevăd profunzimile dragostei adevărate. Toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
printr un hol întortocheat, excesiv de călduros și de întunecat. Toate ideile din univers mă colindă, care mai de care mai viclene, care mai de care mai ispititoare - doar unele, încearcă cu succes altele fără... o neputincioasă, o nestatornică și înveninată consolare cu mine însumi și împăcare cu Dumnezeu. Am reușit... Am ajuns din nou în fața unei uși... Parcă sunt în țara Ușilor Termopan de pe planeta Holurilor Labirint! ). Etajul I, corpul ,,G'', camera 7unde locuisem la prima internare, învățate în urmă cu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
care a fost supusă familia mea ca urmare celor două refugii și apoi greutățile peste care am trecut pentru a ne reface viața, ne-au marcat mult timp. Dar faptul că am rămas cu toții împreună, a fost cea mai mare consolare pentru noi. Dacă prin munca părinților, dar și a noastră a copiilor am putut reface partea materială și să avem în continuare o viață normală, partea neconsolată a rămas cea sufletească. Trauma prin care am trecut nici timpul nu l-
AM TRECUT PRIN DOUA REFUGII. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Alexandrina Comandaşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1678]
-
vizitez. Este vorba de Baconsky, Noica și Gellu Naum. În schimb nu regret că nu am rămas la Paris în 1988. Nu m-aș fi integrat acolo. Poate chiar mai puțin decât aici. Totuși aici am limba care-mi oferă consolările dicteului automat, ale insolitului venind de-a dreptul din subconștient. Poezia creată în limba franceză ar fi fost prea gândită, extrasă prea de la suprafață, straturile adânci ale subconștientului rămânând în limba română. A.B. Care este situația traducerilor? Este cunoscută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din Est a tulburat conștiința acelor diplomați care sunt academicienii suedezi? Totuși, lui Soljenițîn i-au dat premiul...” 1. Astfel formulată, nici nu ar fi putut primi vreun răspuns: pentru că Eliade nu a ajuns niciodată să candideze pentru premiul Nobel. Consolarea pentru Strindberg e poate expresia cea mai cuprinzătoare a atitudinii sale față de reversul unei respingeri incomplete. Eliade nu pierde, ca atâți alții, șansa acestui premiu; pentru fiecare există o fereastră virtuală de la care, consolator, ar putea privi torțele aprinse ale
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
iunie 1974 Dragă Stig, Acum câteva zile am primit scrisoarea dvs. din 24 mai**. Christinel și cu mine suntem întristați aflând dimensiunea profundă a neliniștii dvs. Ce e de făcut? Ce se poate face? Nu îndrăznesc să vă propun nici o consolare; sper totuși că lucrul, călătoriile, întâlnirile de la Budapesta vă vor reda gustul vieții. Împotriva destinului (cel puțin aceasta esteconvingerea mea) nu există decât o singură replică posibilă: să continui! Vom fi la Paris (4 Place Charles Dullin, Paris 18e) din
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
arhiva sa se află un plic în care inițial fuseseră adunate fișe despre Max Müller,pentru o conferință la Åbo (i.e. Turku), dar pentru decembrie 1971. LXIXtc "LXIX" 1. Este vorba de moartea soției sale, Gunnel. Vezi și scrisoarea de consolare din partea lui Dumézil, cf. Addendum II, în volumul de față. LXXItc "LXXI" 1. Eliade primise studiul lui Wikander „Jehova-Jova. En Stagneliusstudie”, publicat în Lychnos. Lärdomshistoriska samfundets årsbok, Stockholm, 1975-1976, pp. 58-67, cel dintâi din seria celor patru dedicate poetului suedez
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
paralizată de schimbări atât de substanțiale și spectaculare. Nu, nu „oamenii cinstiți, harnici și dotați cu conștiință umană și civică” ajung la frâiele puterii, după ce, „odată la un secol se face dreptate!”, ci... ceea ce se vede! Și, spre slaba noastră consolare, putem să adăugăm că oarecum la fel s-au Întâmplat lucrurile și În țări ceva mai „avansate” din punct de vedere economic și cultural, cum a fost cazul Franței după surparea uriașului și rigidului imperiu feudal și care a avut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să-și păstreze existența, În timp ce țări cândva puternice, ca Ungaria sau Polonia (fără a mai vorbi de statele balcanice), s-au prăbușit, Înghițite de puteri și mai mari, și au dispărut pentru un timp de pe scena istoriei. Este, desigur, o consolare, dar care nu poate șterge cu totul amintirea frustrantă a unui rol secundar interpretat prea multă vreme. S-a adăugat, ca un handicap suplimentar, și sistemul nefericit al succesiunii la tron (mai bine zis, lipsa unui adevărat sistem). Nu era
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ea. Am zâmbit în semn de scuză. A comanda ceva de băut constituise un lucru atât de natural încât nici nu mă gândisem ce importanță avea. Fusese involuntar. - Îmi pare rău... - De ce trebuie să bei? întrebă ea. - Votca mea de consolare? - Cum de-am știut că vei spune un rahat ca ăsta? Însă nu era pic de ranchiună în vocea ei, și încă ne țineam de mâini în semiobscuritatea restaurantului. - Chiar vrei să fii aici săptămâna asta? întrebă Jayne. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Se strecura în casele oamenilor pentru că vroia să mănânce copiii... Străzile pustii alunecau pe lângă noi și nimeni din mașină nu scotea un cuvânt. Robby privea luna care îi șoptea ceva, în timp ce Sarah îngâna ceva ca pentru sine, un fel de consolare. Am remarcat un copac uriaș de eucalipt care părea să fi explodat din interiorul trotuarului. L-am întrebat pe scriitor: De ce apare - de ce devine manifest - pe Elsinore Lane? Voi răspunde la întrebarea asta cu o altă întrebare: de ce bântuie Patrick
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Midland County. Numai scriitorul l-a văzut dispărând în noua sa lume. Jayne nu-mi înțelegea absența fricii sau a furiei. Disperarea mea o numea „exersată.“ Resentimentul ei față de abandonul meu a dus - aproape imediat - la separarea noastră. Singura noastră consolare: nimic mai rău nu ni se putea întâmpla. Nu vroiam explicații pentru că acestea nu făceau decât să-mi evidențieze eșecul (iubirea ta n-a fost decât o mască, măsura minciunilor tale, adultul iresponsabil la ananghie, toate ascunzișurile tale, atracția sexuală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și înfruntă materia - și Moartea! -, dar opune, el, o fărâmă infimă și „mizerabilă” de materie temporar „animată”, o „realitate altei realități”, opune și învinge, în sensul dominării firmamentului copleșitor de galaxii materiale ce se curbează deasupra noastră. E singura nostră consolare sau, cum o spune Nietzsche, acest „vitalist extravagant” și prinț al gândirii moderne, e „voința noastră de putere”, capacitatea omului de a fi prin Creație. Existența văzută în forma ei esențială, ca Creație, și iată, o spune tot el, vagabondul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
privirea, în weekendurile prelungite din luna mai, pe zeii morți și pe fecioarele căzute în lume pe Afrodita, pe Apollo, pe Hercule și pe tutti quanti. Acești adormiți au primit frumusețea ca pe un certificat de deces, e ultima lor consolare. Atunci când o divinitate a pierdut în lupta ei pentru viață, când a predat armele unui nou venit, ea s-a dus să se culce la muzeu, cu sânii ei de alabastru, cu nasul ei drept, purtând undeva la cingătoare ori
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vechiul cult al purificării. Cine mai calcă azi pe aici? Opt din zece vizitatori sunt creștini, mi se spune. Memoria creștină, care stă la pândă în deșertul tătarilor, persistă vie în pietrele și bucățelele de papirus risipite pe aici. O consolare: în mod cert, aceste pietre au văzut trecând evrei botezați cărora numele lui Isus nu le era necunoscut. Cum, până în secolul al IV-lea, nu există niciun vestigiu de care să se poată prevala, în afara unuia sau a două resturi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
n-am prea făcut. Judecățile mele nu sunt parte a unei campanii ori a unui program. Ele nu vin din opțiunea pentru o direcție, pentru vreo generație sau pentru vreo școală. Partea bună (dacă mi-e îngăduită o astfel de consolare) e că n-am prejudecăți, nu dau "bonusuri" pentru orientare sau apartenență. Tot ce-mi pretind e o "dare de seamă" corectă (în opinia mea, se-nțelege) asupra unor cărți sau autori. Se mai întâmplă, desigur, ca judecățile mele să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
control, ca într-un insectar, pe scriitori...! Credeți că a premeditat cineva acest lucru? Dacă le-a folosit și securiștilor e o dovadă în plus că a fost un criteriu eficient, un criteriu operațional. Principiul "generaționist" e, firește, unul de consolare, bun când nu există altul mai abilitat, mai potrivit pentru descrierea fenomenului și pentru ordonarea lui. Și nu cred că exista. Din cauza monotoniei, uniformității ideologiei literare, în postbelic nu mai există, de fapt, școli și orientări literare. Singura posibilitate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
într-un poem al său. De curând am citit un eseu splendid al lui Virgil Nemoianu, despre "grădina filozofică" a omului, a fiecăruia, acel spațiu "fortificat" unde aduni cele necesare pentru viața spiritului, "un loc al odihnei, al speranței, al consolării și, în cel mai fericit caz, al protecției împotriva necazurilor și amenințărilor epocii noastre". (în volumul Postmodernismul și identitățile culturale. Conflicte și coexistență, Editura "Universității Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012). Avem fiecare grădina noastră naturală și cea intelectuală, pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spus președintele Științei Bacău. Dinamo București - Știința Bacău 3:1 (17, 19, -21, 17) Voleibalistele de la Știința Bacău au pierdut în această după-amiază derby-ul pe care l-a disputat la București, cu Dinamo Romprest. Echipa băcăuană rămâne doar cu palida consolare că a izbutit să-și adjudece un set și speră să se revanșeze în turneele de Final Four. Conform antrenorului principal Florin Grapă, băcăuancele au greșit mai mult decât de obicei la serviciu și le-a lipsit acel “zvâc” pe
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]