1,422 matches
-
aceasta până la moarte. De altfel, așa cred că e întotdeauna, un secret trebuie să izbucnească o dată. Și după ce te-ai ascuns ani de zile, ai luat toate măsurile să nu bănuiască nimeni nimic, te-ai torturat fără să cauți nici o consolare în afară, ai acoperit neobosit cu noi văluri negre, deodată, fără rost, în locul cel mai nepotrivit, faci confidența totală. Așa de mari și de misterioase transformări se petrec în noi. Ioana a profitat de o vorbă inofensivă de a mea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă puteam retrage în mine, pentru a nu mi se mai părea că ceea ce-mi este mai intim a fost invadat de un străin. Și avea dreptate să găsească atâtea pericole în muzică, căci în muzică îmi găsisem singurele consolări. În despărțirea noastră, Ioana, prin muzică, se simțea mai aproape de mine și dacă din întîmplare (căci ocolea) îi apărea vreo temă, cum ți-ar ieși o ființă încîntătoare pe neașteptate, o floare într-un loc pus-tiu, atunci, uitând toate urile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trădarea și avea nevoie de explicații. Îndeplinise tot ce-și închipuise că-i poate liniști dorințele și nu izbutise nimic, ceea ce cu mine se făcuse fără să-și pună nici o întrebare. Ioana credea că, spunîndu-mi aceasta, gelozia mea avea câteva consolări. E drept că găseam și unele satisfacții, dar o dată cu ele veneau și alte gînduri: însemna că pentru a se potoli întrebuințase toate practicele imaginabile ale amorului, trecuse peste orișice repulsie, prelungise cât mai mult îmbrățișările; și apoi nu este de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
zic că e oribil să provoc astfel de destăinuiri, dar nu mai contează în clipa aceea nici o judecată, silit în voia curiozității nebune de a afla cât mai multe. Ioana nu e în stare să mintă. Așteaptă mai mult o consolare din partea mea. O fată atât de inteligentă și totuși în voia tuturor capriciilor și durerilor mele, ca și cum ar trebui să le epuizăm pe toate ca să putem fi fericiți odată! Dar eu nu descopăr nici o ameliorare. Combin la nesfârșit, întrucît a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă consoleze și să se consoleze spunând că, dacă îi fusese profanat corpul - și ca să mă vindec trebuia să renunț a mai salva ceva din el - în schimb sufletul rămăsese întreg, tot al meu. Vad că aceasta poate fi o consolare de valoare și că e umilitor ca eu, care am pretenția că duc o viață strict intelectuală, păstrez prejudecăți. E drept că joacă și corpul un rol mare, căci îți place să-ți mângâi iubita, s-o privești, s-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru un menaj fericit. Eu cu Ioana din pricina asta nu ne-am înțeles: n-am tăinuit nimic și ni s-au părut monstruoase împăcările hipocrite ale celorlalți. În momentul marilor neliniști ești ridicol, căci ceri deslușiri oricui asupra vieții sau consolări abia deghizate și mânuiești conversația așa ca să ai un răspuns convenabil. Asta nu împiedecă să-ți vezi ridicolul chiar atunci, să știi precis că nu poți să afli nimic de folos și că faci numai mărturisiri compromițătoare pentru amorul propriu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să mă sinucid!" Vocea mea a sunat așa de sincer, încît l-am impresionat. I-am făcut mărturisirea, cu toate că știam bine că nu către el se potrivește să meargă mărturisirile. Dar fusesem descoperit pe neașteptate, și sunt clipe când ceri consolare din partea oricui și-ți sunt binefăcătoare cuvintele cele mai neînsemnate. Oricât de caraghios ar fi, cuvintele convenționale pe care ți le spun străinii când îți moare cineva drag sunt binecuvântate, și nu este numai o farsă faptul de a primi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ce susțin este o pregătire ca să pot suporta și noul adevăr? Căci în loc să mă întristez că toată povestea cu Ioana, dîndu-se unui om din ciudă împotriva mea, s-a schimbat în a preface pe Ioana în cocotă, găsesc argumente de consolare. Numai dacă aceste argumente nu demonstrează o crispare în plus, când numai din exasperare susții ceva invers decât ceea ce te interesează. Dar este adevărat ce a spus Ioana? Căci de la chipul ei chinuit, cu ochii în vag, nu pot desprinde
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să spun, nu mai țin minte", "am vrut să mă răzbun pe tine", "mă gândeam la ceva fără importanță", și dacă aș fi acceptat unul dintre aceste motive, toate la un loc contra-zicîndu-se, adăugau neliniști. Se poate să scot o consolare, fiindcă ea însăși nu mai ține minte ce voise să spună; sau se poate că ea întîrzie de a mă liniști spunîndu-mi adevărul neînsemnat dintr-un instinct al ei, deseori verificat, de a se opune oricărei voințe străine ce o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de toate capriciile lui, să-i intri în toate voile, să te mândrești că-ți aparține? Dar de câte ori ai vreo supărare, nu o împarți cu el, te retragi în locuri ascunse, ca să reflectezi, te îndrepți la străini, ca să ceri o consolare, iubita mea Ioana e numai o păpușă? - O să te vindecăm, Ioana, vom face tot ce va fi posibil ca să tevindecăm. - Ce bun ești! Tu ești un sfînt! Și, fără să mă aștept, îmi sărută mâna. Știu că lauda ei nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sunt atât de supărat! Are curajul, umilul Hacik, să se jeluiască, poate pentru că accen tul meu arată că am răbdare să-l ascult puțin sau pentru că el vrea să ne încurajeze pe noi. Omul, în egoismul lui, își găsește o consolare că se mai găsesc și alții în aceeași situație, sau chiar mai rău. - Dar ce-ai pățit, Hacik? - Câte n-am pățit! Este atât de amuzant spunând aceasta, încît îmi vine să râd. Deseori nu ne interesează o durere adevărată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
era întunecat, dar, din locul în care se afla și unde răzbătea o lumină aprinsă în vestibulul din spate, distingea clar silueta asimetrică a lui Dave 2. Când murise, intestinele lui Dan se goliseră și, dacă asta poate fi o consolare, avusese parte și de unul dintre orgasmele lui mici și insignifiante - drăguț, nu-i așa? Așa cum am spus, medicul legist era un idiot lipsit de capacitate deductivă, dar, ca să fim cinstiți, ce ar fi putut deduce din asemenea dovezi ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Asta este, așadar, asta este, nu trebuie să-mi mai fac probleme din cauza lipsei de pătrundere a minții mele, căci cei de sus s-au îndurat de neștiința mea și mi-au înfățișat totul în această priveliște demoniacă, oferită drept consolare înaintea morții... pentru că asta trebuie să fie moartea, desigur, așa arată, în slăbiciunea provocată de pierderea sângelui am ajuns să o pot vedea, cu toate că nu cred cu adevărat nimic din ceea ce se întâmplă. Iar în mijlocul acestui iad în miniatură, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întorc. Poate poți tu să aranjezi chestia asta. M-am ridicat în picioare. În mod normal, ar fi trebuit s-o sărut pe Ella de bun găsit și să schimb cu ea câteva vorbe. Trebuie să se facă schimb de consolări. La urma urmei și eu i-o trăsesem o dată pe scări, cu niște ani în urmă, când Alec leșinase; Alec știre? Puțin probabil, pentru că nici chiar Ella nu mai știe. Istoria s-a rescris și evenimentul nu a mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o dragoste nenorocită, deoarece maică-sa a furat câteva cămăși de-ale tatei și a fost zburată imediat. — Cine ți-a mai topit inima pe urmă? Rafinându-mă, m-am îndrăgostit lulea de băiatul bancherului, eu aveam nouă ani, el, consolarea mea, două zeci și doi. La patruzeci și cinci de ani de atunci, acest domn își aducea încă aminte de vizita lui, cu toată familia, la noi, într-o duminică. Eram la țară, unde se reuniseră vreo douăzeci de prieteni
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
frumos, iar ultimul aleargă foarte repede. De altfel, sunt mari acum, mâine-poimâine vor avea copiii lor și nu este exclus ca vreuna din progenituri să aibă darul de care ei nu s-au bucurat. Ori - așa cum încerc adesea o vagă consolare - mai bine că nu l-au avut. Fiindcă eu nu am cunoscut altceva. Toată viața am copiat cărți despre eroi și despre sfinți, despre cavaleri rătăcitori și despre ierburi de leac, despre mersul planetelor și despre vise, despre împărați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a interzis să întreprind altceva în afara ordinelor. În aria mea de jurisdicție. În propria mea arie de jurisdicție! Pufni pe nas, înfuriat de propria-i neputință, ceea ce îi făcu pe cei doi subalterni să se încrunte și ei. Însă numaidecât consolarea își făcu apariția în mintea lui: dar dacă ultimele zvonuri pe care le-am auzit nu sunt numai niște simple zvonuri atunci problemele mele sunt ca și rezolvate. Dacă Federația se va angaja împotriva Independenților atunci lucrurile devin clare. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
un pământ străin, departe, foarte departe de țară. În textul: Matei Caragiale, Papadima face sublinieri de mare sensibilitate: autorul Crailor de curtea veche “blând și sfios, singuratic, pe care viața-l lovise dur și își găsise supremul refugiu și suprema consolare în arta sa”...“Marele lui teme favorite erau Bucureștii și pisicile”...“A iubit frenetic viața”...și a fost cronicarul “ultimelor străluciri și abjecțiuni ale levantinismului la noi”... În adevăr, cine poate uita triunghiul Pașadia (mort în desfrâu!), Panatazi (plecat peste
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Sibelius și Berzelius și dracelius și lacelius... Ore-n șir așteptând să plece Adriana și să-nceapă dis tracția, până când în cele din urmă am plecat eu, umilit și furios, și-așa a mai trecut un an. Sin gura mea consolare, dar și aceea foarte slabă, era că într-o carte pe care-o citeam pe-atunci, „Geniul și zeița“, Aldous Huxley povestea că el fusese băiat mare până la 26 de ani! Iată că se putea și mai rău. Dar eu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
martor detașat, care judeca lucrurile cu un dispreț ascuns. Sufletul său nobil era sterp, lucid și mândru, nutrind pentru lumea sentimentelor o compătimire intelectuală. Condiția umană, spunea el, conditio rerum humanarum, era mediocră și fără speranță. Nu căută cuvinte de consolare. Spuse că greutățile vieții îl învățaseră știința scrisului. — Pentru că acesta este scopul durerii: să zidească experiențe. Văzu că Împăratul era cu gândul în altă parte și se enervă. Zise, trufaș, că se inspira din faptele și cuvintele altora pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era conștient că îi punea note mari domnul profesor Pietreanu pentru încurajare, plus că nu se putea compara cu Doina. Lui Ion îi moare tatăl chiar atunci în iarnă. Bănuia că îl va trece la matematică ca un semn de consolare i se va muia inima și măcar în ceasul al 12-lea vor rezolva acest diferend. Când și când mai chiuleau la câte o materie; mergeau la Gavri vreo 3-4 colegi iar seara de multe ori se întâlneau în oraș
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
copilul adorat. Pentru moment, nu avea a se teme pentru siguranța puiului de Om. Se îndreptă către lupul înțelept, care aștepta înfrigurat. Se ridică înspre chipul lui desfigurat, atingîndu-i cu dragoste necuprinsă cicatricile adînci, șoptindu-i apoi tandre cuvinte de consolare și iubire. Lupino aștepta indicațiile căpeteniei, încrezător în judecata acestuia. Oricare i-ar fi fost decizia, avea să i se supună. Știa asta, la fel de bine, și Arus. N-aș fi demn de respectul haitei mele dacă mi-aș pune mintea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mare lucru în absența lui - sau, cel puțin, nu aveam suficient de lucru ca să-mi ocup toată ziua. — Jackson nu vine la birou, m-am lamentat către Mara peste zidul despărțitor. Ea a cârmit din nasul pistruiat în semn de consolare. știa că, în ultima vreme, mă simțisem prea puțin provocată. — Claire, sunt Vivian Grant, a zis o voce de femeie aprigă, în cel de-al doilea mesaj. La auzul numelui, m-am îndreptat în scaun. — Tocmai am vorbit cu Randall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tău le-a băgat în oasele oamenilor, cît despre militanți care să conducă ostilitățile, toată speranța stă într-un fir de păr. Pe de altă parte, despre o lovitură de stat, nu cred că poate fi vorba. Doar printr-o consolare mincinoasă ne putem imagina că ea a început în Malta, fiind organizată pe sub masă de Gorbaciov și Bush. Dar și aici se ivește o problemă. Toată lumea uită, Geniule, că tu ți-ai construit propriul sistem, că de fapt tu nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de la masă, își aranjează pe umăr geanta închipuindu-și că tocmai a scăpat de o mare povară. Vasăzică, toți sînt o apă și un pămînt, dom’ Colonel, zice Poștașul în loc de la revedere. Nu uita s-o iei ca pe o consolare, n-ai nimic de pierdut, îl sfătuiește Bătrînul, închizînd ușa în urma sa, lăsînd să i se ivească pe față o umbră de neliniște. — Ascultă Delfinașule, ce ți se pare că ne-a adus bun Revoluția? se trezi Roja să întrebe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]