2,265 matches
-
UE (la început nu se numea așa și era mult mai mică) au conceput această construcție îndrăzneață și fără precedent ei s-au gândit la întreaga Europă. Or, Europa se întinde de la Atlantic la Nistru. Europa până la Urali este un construct teoretic, o simplă afirmație a unui geograf, pentru că Europa reală este cea istorică și politică. Zona slavă de est aici sunt incluse Rusia, Ucraina și, parțial, Bielorusia n-a fost niciodată considerată că aparținând Europei istorice și politice; erau, ca
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
mici roboți care vorbesc, se bucură, se Întristează, moțăie, dorm, visează, sesizează obstacole sau pericole - În fine - dau impresia că sunt ființe vii, inteligente, prietenoase. Oricât de multă inteligență (artificială!) am „turna” În aceste obiecte, ele rămân, până la urmă, niște constructe care fac prea mult (pentru copil), În dauna a ceea ce ar trebui să facă un copil (din ele!). De bună seamă, toate acestea ne impresionează, cer mult efort și ingeniozitate din partea celor care le concep, dar nu răspund unor cerințe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
repede și mai profund ceea ce știința sau tehnica i-au pus la dispoziție. Dar cum și acestea din urmă cunosc dezvoltări mai lente sau mai bruște, tot la fel și impactul lor asupra personalității tinerilor au fost variate. Pe lângă ineditul constructelor puse la dispoziție și care, unele dintre ele - s-o spunem direct - „picau” pe un orizont de așteptare demult format, fiind tematizări ale imaginarului ficțional mai vechi sau mai nou (telefonul mobil, calculatorul, internetul, combinațiile media-digitale de tot felul etc.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
fapt este explicabil, pe de o parte, prin permisivitatea și receptivitatea tinerilor față de ceea ce este nou, iar, pe de altă parte, datorită coextensivității imaginative și identificării care se realizează Între tânăr și „puterea” (efectivă sau simbolică) a „mașinii”. Apariția unui construct nou afectează Într-un fel stabilitatea intrapsihică, panoplia abilităților și comportamentelor țesute În jurul caracteristicilor purtate de acel instrument. Aparatul clasic de fotografiat, de pildă, presupunea formarea unor abilități de manevrare, de calcul, de focalizare, de Încadrare, de temporizare etc. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de fapt. Tăria unui om o vezi atunci când este aruncat (de circumstanțe, de alții sau de sine) pe povârnișuri, și mai puțin când este cocoțat pe culmi. Să nu uităm că și ideea de slăbiciune este o reprezentare relativă, un construct ce se poate modifica. Nu Întotdeauna a fi puternic este un lucru bun, iar a fi slab e ceva rău. O spune chiar Mântuitorul: Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
un subiect să intre Într-un raport normal cu altcineva. Suntem foarte mirați de faptul că o astfel de valoare comportamentală a fost trecută cu vederea de acest cadru teoretic. Poate și din cauza complexității acestei conduite, poate datorită „miopiei” unor constructe teoretice care nu „văd” decât realități convenabile (ușor de descris și de descifrat), dar poate și datorită unor cauze „ideologice”, pentru că, vezi doamne, știința nu se ocupă de chestiunile „obscure” (ca să nu zic „obscurantiste”). În schimb, literatura creștină a abordat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
la scară istorică se pot decripta anumite „Înțelesuri” ale macroevenimentelor. Ne interesează să depistăm resursele timpului discursiv, cel de acum și de aici, care ne macină, ne irosește, ne dilată sau ne contractă memoria și care poate dobândi semnificație În funcție de constructele valorificate (cuvinte, acte motorii, impresii, trăiri, regăsiri, tăceri etc.) sau de indici suplimentari, cum ar fi succesivitatea, accelerarea, temporizarea, dozarea pauzelor. Dacă timpul cronic este unidirecțional - trecut, prezent, viitor -, cel discursiv se poate replia pe mai multe axe. Spațiul odihnitor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
se transmit mesaje specifice, ni se semnifică niște valori, ni se sugerează traiecte de acțiune etc. prin felul cum este dimensionat universul discursiv respectiv de către actantul principal, preotul care vorbește În fața enoriașilor. O astfel de ipostază este ea Însăși un construct deschis, la ea având acces mai multe categorii de receptori cu grade de cultură, motivații și expectanțe diferite. Pastorala scrisă și prezentată de un ierarh este o altă ipostază a discursivității religioase care va „afecta” alte niveluri psihocomportamentale sau straturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
trăsăturilor ereditare ale unui individ sau ale unei populații”18. O altă școală de gândire s-a dezvoltat simultan În cadrul unui grup de intelectuali germani ce erau interesați de definirea problemelor curente ale societății În care trăiau În parametrii unor constructe rasiale. Unii dintre reprezentanții de notorietate ai acestui grup, care au avut un impact major și asupra dezvoltării conceptelor eugenice În România, au fost Alfred Ploetz, Ernst Rudin și Friz Lenz. Ei considerau că soluția pentru problemele sociale era separarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
mai bun În școlile de elită, dar și ca o formă de control social al săracilor 25. Chiar dacă unii sociologi (dintre care exemplul cel mai cunoscut este Max Webber) au afirmat În numeroase ocazii că identitatea de clasă e un construct cultural și social, numeroși intelectuali și practicanți de profesii cu un nivel superior de educație și-au Însușit noua perspectivă, ce suprapunea superioritatea intelectuală, transmisă ereditar, cu identitatea de clasă. Concluzia că indivizii cu cea mai bună Înzestrare intelectuală ereditară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
în inima unei capitale imperiale multiculturale, eruditul principe va fi remarcat clivajele și ciocnirile dintre civilizații, pe care, de altfel le explorează cu nedisimulat interes, valorificând un repertoriu bogat de tăieturi și șlefuiri ale fațetelor imagologice, de la observația directă la constructul legendar. Astfel, cititorul este purtat prin relieful mai multor registre de viață și de mentalitate, de la Nastratin Hogea la revoltele ienicerilor, din Fanarul cărturăresc în intrigile de palat, de la originea bacșișului la medicina populară albaneză. Prezentarea nu poate fi sfârșită
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Să ne gândim la lecția plină de generozitate intelectuală pe care studentul filolog ieșean a primit-o încă din primul semestru de studii, îndreptate, prin Elvira Sorohan, spre fenomenul culturii, care înglobează traseul insondabil al unor înclinări stilistice "abisale", în constructul numit de Lucian Blaga "mioritic", spre literatura vechilor cronicari, spre construcția aparent inexpugnabilă a primului roman cantemirian și spre mustoasa țesătură "eroicomică" a Țiganiadei lui Ion Budai-Deleanu. Doamna Elvira Sorohan ne-a făcut, cu o strictețe pe care o dă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
propriu în plină expunere a modelului politic: pe lângă toate prerogativele sale enunțate mai sus deja, el este numit de Platon „pictorul constituțiilor - politeiw=n zwgra/foj”, reiterând astfel, la nivelul relației cu supușii săi, relația lui Platon cu propriul său construct. Faptul că, în aceste două relații, primatul enunțat mai sus este fundamental este subliniat de o a treia relație, de același tip, între simplul autor al unei acțiuni oarecare și omul care, în general, prin replica sa la acțiunea celui
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
acestea cad sub ceea ce adunăm sub codul - „teoria științei”) sau reducția ontologică (ea conservă din lucru exclusiv statutul de ființare al lucrului, sub rezerva unei anume intenționalități, e adevărat). Reducția erotică, lui Alcibiade, îi este străină. E, cred, deja un construct cristic așezat sub semnul unei fenomenologii a donației în clipa în care fenomenologia devine, în chip esențial, una a întrebării, a cererii de răspuns, răspuns redus, iar nu sedus. Și asta pentru că „orice răspuns pe care mi l-aș da
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
caracteristic imago-exemplarității. Platon apelează la mitoimagine din rațiuni de eficiență persuasivă. În acest sens, mitul se dovedește a fi „organul” indispensabil oricărei gândiri care urmărește să acceadă la esențe. De aceea pentru Platon, mitul nu ține de imaginar (înțeles în calitate de construct ficțional), ci de imaginal (definit drept construct ontologic). Textele platoniciene justifică această apreciere în condițiile în care ele conțin în diverse ocurențe argumente potrivit cărora la intelect participă și facultățile de cunoaștere ale sufletului irațional. Mitul este locul unde Ființa
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
rațiuni de eficiență persuasivă. În acest sens, mitul se dovedește a fi „organul” indispensabil oricărei gândiri care urmărește să acceadă la esențe. De aceea pentru Platon, mitul nu ține de imaginar (înțeles în calitate de construct ficțional), ci de imaginal (definit drept construct ontologic). Textele platoniciene justifică această apreciere în condițiile în care ele conțin în diverse ocurențe argumente potrivit cărora la intelect participă și facultățile de cunoaștere ale sufletului irațional. Mitul este locul unde Ființa devine accesibilă ca „acțiune”. Platon se servește
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
versurile 889-912) nu ni se pare întâmplător: este un spațiu al centrului sacru, un locus amoenus unde i-a plăcut, se pare să oprească pentru o clipă "roata vremei" și să dureze pentru viitorime o imaginară Sarmisegetuza. Că e un construct "de cugetări" nu ne îndoim: nu avem informații ca poetul să fi văzut cetatea dacilor de la Grădiștea Muncelului. A văzut Cetatea Sucevei și Cetatea Neamțului, dar nici una dintre ele nu sunt ridicate pe "stâncării", între prăpăstii cu creste de piatră
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
la post-colonialism. Post-structuralismul este o metodă de analiză textuală și culturală care percepe cultura ca parte integrală a operelor investigate, orice semnificație manifestându-se sub forma unui fenomen cultural. Presupunând că "sinele", ca unitate singulară și coerentă, ar fi un construct ficțional, poststructuralismul susține ideea că individul s-ar constitui prin intermediul unor serii de tensiuni și cunoștiințe conflictuale, care ar ține de influențe ale genului, clasei, rasei, etniei, profesiei etc., ceea ce ar impune punerea la lucru a percepției propriei persoane în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
aplicării deconstrucțiilor, a întrebuințării aproprierii și a implicării participării active a receptorului. Teoria devine, pentru majoritatea artiștilor, un act de justificare a practicii, punând problema responsabilității receptării istorice, instituționale și publice. Aproape fiecare gest artistic este susținut de exercitarea unor constructe teoretice care condiționează receptarea și medierea post-estetică a semnificațiilor lucrării de artă. Tranziția problematică de la întrebarea "ce este arta?", exersată în scrierile estetice, la întrebarea "ce se întâmplă cu arta?", care a dus la expansiunea scrierilor teoretice, ar putea fi
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
culturale și, implicit, sociale, constituie una dintre cele mai frecventate surse de inspirație pentru acțiunile artistice motivate politic desfășurate până în zilele noastre. Din aceeași perspectivă a motivării politice se poate spune că teoria post-estetică a studiilor vizuale contemporane reprezintă un construct situațional care se realizează prin eforturile colaborative ale unor comunități de teoreticieni orientați spre reflecția socială și analiza critică culturală. Unul dintre acești teoreticieni, capul de serie al Internaționalei Situaționiste, Guy Debord, afirma într-un articol din 1961 despre angajarea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
percepției (propuși de Gombrich ori Arnheim) prin explicația in-formală în termenii dezvăluirilor ideologice (făcute de teoreticienii marxiști, psihanaliști ori feminiști). În condițiile exercitării sociale a controlului, Bryson invocă necesitatea realizării unor studii cu privire la modul în care "puterea se folosește de constructul social al vederii" și la modul în care puterea încă își "deghizează și ascunde operațiile în vizualitate, în miturile formei pure, ale percepției pure și ale vederii universale culturale"223. La rândul său, preluând acest argument dezvoltat de Bryson și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
pentru generațiile viitoare. Relațiile statului cu individul constituie sursa identității sociale a individului, sistemul de valori din cadrul societății, jalonează scopurile existenței individuale și sociale, modelează așteptările indivizilor, psihologia socială. De exemplu, ca rezultat al istoriei, din psihologia americană fac parte constructe sociale precum self-made man, „visul american”, „țara tuturor posibilităților”, the best, „cucerirea spațiului”, în vreme ce din psihologia rușilor fac parte constructe precum „invazia”, „apărarea împotriva dușmanilor”, „suferința și persecuția”, „mama Rusie”, „brutalitatea”. O formă de manifestare a statului în viața cotidiană
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
existenței individuale și sociale, modelează așteptările indivizilor, psihologia socială. De exemplu, ca rezultat al istoriei, din psihologia americană fac parte constructe sociale precum self-made man, „visul american”, „țara tuturor posibilităților”, the best, „cucerirea spațiului”, în vreme ce din psihologia rușilor fac parte constructe precum „invazia”, „apărarea împotriva dușmanilor”, „suferința și persecuția”, „mama Rusie”, „brutalitatea”. O formă de manifestare a statului în viața cotidiană o reprezintă instituțiile. Printre acestea, școala asigură socializarea individului în cultura respectivă. Culturile prezintă diferențe în ceea ce privește specificul interacțiunii didactice. La
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mecanicii - francezi, amanții - elvețieni, poliția - germană și totul e organizat de italieni. III. STILURI CULTURALE DE COMUNICARE Între cultură și comunicare există relații și condiționări complexe. Cultura este un set de patternuri care organizează viața socială și un ansamblu ce constructe cognitive, în baza cărora membrii unei comunități tranzacționează semnificații în procesul comunicării. Ca ansamblu al modurilor de viață, al credințelor, mentalităților și valorilor unei societăți, cultura modelează toate formele de comunicare dintre membrii comunității; în același timp, formele specifice de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sunt solicitările la secvențe complete de acte, cum sunt ritualurile; prin semnificații înțelegem concepte de bază și premise despre a fi, a acționa, a relaționa, a simți, a locui, recunoscute de oameni ca parte a vieții lor cotidiene. Fiind un construct complex, [cercetarea] discursul[ui] cultural își ândreaptă atenția spre resursele specifice pe care le folosesc oamenii pentru a construi semnificații, explicitând sistemul expresiv din care fac parte aceste resurse (Carbaugh, Wolf, 2000, p. 24). Stilurile culturale de comunicare sunt locul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]