4,590 matches
-
E., funcțiile de șef al sectorului juridic, director (al Direcției consulare și șef al Consiliului juridic) și de consilier al ministrului, iar în serviciul exterior pe acelea de ambasador la Haga, însărcinat cu afaceri la Nicosia, Roma și La Valetta; consul general la San Marino; membru al Curții Permanente de Arbitraj de la Haga și cadru didactic universitar din 1950, ca preparator, asistent, profesor (de Drept Roman, Drept internațional și Drept comunitar) și decan (în două rânduri); timp de 12 ani, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și care nu au altă activitate decât să caute comori, îndeosebi comoara lui Boabdil; la Fès, sunt atât de numeroși acești kannazin, încât țin adunări cu caracter regulat, iar în vremea când trăiam în acel oraș, își aleseseră chiar un consul care să se ocupe de litigiile pe care le aveau mereu cu proprietarii clădirilor cărora le zdruncinau temeliile prin săpături. Kannazin-ii sunt convinși că bogățiile abandonate de prinții din vremurile vechi au fost vrăjite ca să nu mai fie găsite; de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mâncare fusese în tinerețe amantul lui Tiberius și prieten intim al lui Caligula și al lui Nero și că ascensiunea sa incredibilă se datora favorurilor a doi împărați și, mai ales, ale tatălui său, care fusese ales de două ori consul și o dată cenzor. Aulus Vitellius, omul de o lăcomie nemăsurată, știuse să se apere prin donații infame nu doar către Nero, dar și către unii senatori importanți de la Roma. Când Galba îi oferise postul de guvernator în acea provincie, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu glas inexpresiv. Toți te cunosc, ești iubit de legiunile din toată Germania Inferior. Eu nu. Eu nu provin dintr-o familie ilustră, ca tine. Tatăl tău a fost prietenul apropiat al lui Julius Caesar, a fost de trei ori consul și cenzor. Tu ai fost prieten cu trei împărați: Tiberius, Claudius și Nero - Valens ridică mâna ca pentru a face un jurământ. Tu ești omul căruia zeii îi vor încredința conducerea Imperiului. Nu doar conducerea provinciei ăsteia îndepărtate, ci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
teribila înfrângere a galilor din urmă cu trei sute de ani, nu aveau loc căsătorii sau sacrificii, nu se începeau acțiuni militare sau politice, Vitellius își luă titlul de pontifex maximus, organiză alegeri pentru zece ani și se numi pe sine consul pe viață. Gestul lui, ce trăda disprețul față de vechile tradiții romane, fu interpretat ca un semn funest. În acele zile, mesagerii îl înștiințară pe Vitellius că legiunile din provinciile africane - Aegyptus, Syria, Judaea - îl aleseseră împărat pe Vespasianus la calendele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Eu... Încercă să ridice glasul, dar fu copleșit de strigătele entuziaste ale soldaților, care se adunaseră în jurul lui Antonius. — Tu ești cu noi! îi strigă Cornelius. Pricepi? Trebuie să fii de partea noastră. Avem nevoie de numele tău. Ai fost consul... Asta dă demnitate taberei noastre, a răzvrătiților. Înconjurat de soldați, avându-i alături pe Arrius Varus și Errius Sartorius, Antonius ridică iar brațul, cerând să se facă liniște. — Îi vom trimite mesaje lui Aponius Saturninus, curajosul guvernator al Maesiei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vitellieni ieșiră ducând însemnele, gata să le predea. Soldații îi urmau cu privirile în pământ, în insultele învingătorilor. Apăru și Caecina; lanțurile de la mâini și de la picioare străluceau în lumina soarelui. Mândru și disprețuitor, striga în gura mare că era consul. Fu adus în fața lui Antonius. Acesta nu se dădu jos de pe cal; cu mâna stângă își apăsa umărul rănit, care îl durea îngrozior. Caecina se uită în sus, spre generalul flavienilor, și-i spuse trufaș că peste puțină vreme Flavius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmă noi recunoaștem autoritatea care trebuie să conducă Imperiul. Vitellius al vostru e un despot care distruge Imperiul, se poartă ca și cum n-ar fi război, ca și cum Vespasianus și noi am fi fum... Știm că a împărțit funcții, că a numit consuli pentru mulți ani, că acordă cetățenia romană străinilor, îi scutește pe mulți de plata tributurilor, face daruri publice și individuale pentru a-i ține pe soldați de partea lui... Poate că pentru el nu există viitor, poate uită că, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius furios. Eu nu uit că ai venit aici ca ambasador. Numai Vitellius îi ucide pe ambasadori, care sunt sacri până și pentru cele mai sălbatice triburi barbare. Îi făcu un semn lui Arrius Varus, arătând spre Crulpus. — Dă-i consulului Vinicius Crulpus o escortă până la Perusia. Să i se dea o casă și cele de trebuință pentru a trăi. Se întoarse spre Allius Cerpicus. — Mâine sunt calendele lui decembrie. După sărbătoarea Saturnaliilor, vom fi la porțile Romei. Mai e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
omorau pe cei care încercau să le țină piept și îi urmăreau pe cei care voiau să fugă. Îi uciseră pe ofițerii și soldații din cohortele și milițiile urbane, prost comandați de înspăimântatul Flavius Sabinus, care fu repede înconjurat, împreună cu consulul Quintius Atticus. Nici unul dintre ei nu era înarmat. Alți vitellieni străbăteau coridoarele, în căutarea lui Domitianus, fiul lui Vespasianus, ca să-l omoare. Se opriră, plini de respect, doar în fața preoților zeiței Isis, care ieșeau din templu doi câte doi, înveșmântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în fața lui Vitellius și îl aclamară ca învingător. Mulți îi insultau pe cei doi prizonieri. Unii ridicară săbiile, gata să-i ucidă. Vitellius rămase tăcut, cu mâinile în șolduri, uitându-se cum soldații îi omorau pe prefectul Romei și pe consul, cărora apoi le tăiară capetele. Vitellius făcu semn ca trupurile celor doi să fie duse de acolo. Urcă treptele ce duceau la palat și intră în sala principală. Îi dictă libertului Asiaticus un mesaj pentru Antonius Primus, în care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tăiară capetele. Vitellius făcu semn ca trupurile celor doi să fie duse de acolo. Urcă treptele ce duceau la palat și intră în sala principală. Îi dictă libertului Asiaticus un mesaj pentru Antonius Primus, în care îi oferea funcția de consul, bani și pe fiica sa de soție. În schimb, îi cerea să-l trădeze pe Vespasianus și să i se alăture lui. Citi zâmbind scrisoarea, pe care o încredință repede unui mesager. 42 Mesagerul strâmbă din buze când îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
evalueze forțele flavienilor. Ceea ce văzu îl sperie. Toată trufia lui dispăru deodată. — Nu ai nimic altceva de spus? repetă pe un ton servil. — Oare Vitellius crede că am venit tocmai din Pannonia ca să capăt o nevastă, bani și funcția de consul? De asta crede că au murit soldații mei? Pentru asta am luptat? Pentru asta am îndurat atâtea greutăți și atâta oboseală? Antonius lovi cu pumnul în masa ce fusese așezată în fața cortului. Mesagerul tresări. În spatele lui Antonius, Arrius Varus, Errius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru a-i îngădui preotului să înceapă ceremonia. Ferculum (pl. fercula): lectică. Poate transporta orice, în special statuile zeilor. Galba: Servius Sulpicius Galba, născut în anul 3 î.Hr. într-o familie nobilă și bogată, a fost pretor, legat al Aquitaniei, consul, legat al Germaniei Superior, proconsul al Africii și guvernator al Hispaniei Citerior în vremea lui Nero. A fost ales împărat de legiunile sale în anul 68 d.Hr. Galea: în general, acoperământ pentru cap; în timp însă se va identifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
anul 9 d.Hr., într-o familie de țărani; tatăl său încasa birurile. Vespasianus a urmat cariera de soldat, a devenit tribun în Tracia, chestor în Creta și la Cyrene, legat al Legiunii a doua Augusta în Germania și Britannia, consul (în anul 51 d.Hr.) și proconsul în Africa. A căzut în dizgrație deoarece, atunci când Nero cânta, el adormea imediat; a fost trimis să înăbușe revolta din Judaea. Vexillatio: gruparea provizorie, într-un singur corp militar, a mai multor mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
propriei vieți. Iubirile sale, în special cea cu Ester (un alt centru al textului), sunt ratări pe drumul către Luminare. Există ceva în afara voinței, un drum care necesită la fel de multă abnegație precum o viață „normală“ o cere. Vă amintiți chinurile Consulului din Sub vulcan? Scrisorile sale, de dragoste, din cârciumă, niciodată trimise? Personajul lui Ioan Lăcustă își anticipează actele ratate sau, de ce nu?, și le provoacă (diferența nu este prea mare)... „Am fost pus, fără să-mi dau seama, ani mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dintre părțile contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, legislația acestei ultime părți se va aplica persoanelor angajate pentru necesități de încărcare, descărcare, reparații sau pază la bordul vasului. Articolul 6 1. Dispozițiile prezenței convenții nu se aplică reprezentanților diplomatici și consulilor de carieră, personalului tehnic și administrativ al misiunilor și consulatelor conduse de către un consul de carieră, membrilor personalului de serviciu al misiunilor diplomatice și consulatelor, precum și persoanelor angajate în exclusivitate, cu titlu particular, în slujba reprezentanților diplomatici, a consulilor de
DECRET Nr. 215 din 26 iunie 1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106660_a_107989]
-
aplica persoanelor angajate pentru necesități de încărcare, descărcare, reparații sau pază la bordul vasului. Articolul 6 1. Dispozițiile prezenței convenții nu se aplică reprezentanților diplomatici și consulilor de carieră, personalului tehnic și administrativ al misiunilor și consulatelor conduse de către un consul de carieră, membrilor personalului de serviciu al misiunilor diplomatice și consulatelor, precum și persoanelor angajate în exclusivitate, cu titlu particular, în slujba reprezentanților diplomatici, a consulilor de carieră și a membrilor consulatelor conduse de un consul de carieră, în măsura în care aceste persoane
DECRET Nr. 215 din 26 iunie 1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106660_a_107989]
-
și consulilor de carieră, personalului tehnic și administrativ al misiunilor și consulatelor conduse de către un consul de carieră, membrilor personalului de serviciu al misiunilor diplomatice și consulatelor, precum și persoanelor angajate în exclusivitate, cu titlu particular, în slujba reprezentanților diplomatici, a consulilor de carieră și a membrilor consulatelor conduse de un consul de carieră, în măsura în care aceste persoane cad sub incidența Convenției de la Viena privitoare la relațiile diplomatice și Convenției de la Viena cu privire la relațiile consulare. 2. Dispozițiile paragrafului 1 al art. 5 se
DECRET Nr. 215 din 26 iunie 1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106660_a_107989]
-
și consulatelor conduse de către un consul de carieră, membrilor personalului de serviciu al misiunilor diplomatice și consulatelor, precum și persoanelor angajate în exclusivitate, cu titlu particular, în slujba reprezentanților diplomatici, a consulilor de carieră și a membrilor consulatelor conduse de un consul de carieră, în măsura în care aceste persoane cad sub incidența Convenției de la Viena privitoare la relațiile diplomatice și Convenției de la Viena cu privire la relațiile consulare. 2. Dispozițiile paragrafului 1 al art. 5 se vor aplica angajaților guvernamentali, alții decît cei vizați la paragraful
DECRET Nr. 215 din 26 iunie 1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106660_a_107989]
-
săracii de ei, uitându-se pe furiș în lături dacă nu cumva, în loc de os primesc un șut, fix în locul de unde începe coada. Uite de exemplu, un pupincurist, atât de eficient în demersul său încât a fost cadorisit cu postul de consul la Consulatul României de la Barcelona, care răspunde la numele de Ioan T. Morar, (apropo, cred că a ați observat că toți morarii în general sunt înclinați spre pupincurism, fie că-i cheamă Ioan T. Morar sau Radu Moraru), a început
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și la Educație, și la Economie și la Ministerul Muncii etc, etc... Deci iată, cum acel netrebnic de Lasange pune în pericol România, deconspirând modul de folosire a măgarilor pe acest minunat pământ al României. Deci, trage-i tot așa dom’ consul de Barcelona, poate atragi mai mult privirea marinarului care după cum se știe are capacitatea extraordinară să se uite cu un ochi continuu la Boc ca să nu-i calce dispozițiile, iar cu celălalt ochi, la cine vrea mușchii lui. Dacă te
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Nu se auzi mișcarea gazdei, dar se aprinse undeva un filament. Un bec îngust, cât o lumânare, prins cu o clapă metalică de coperta unui caiet care zăcea la piciorul mesei. O lumină firavă, cât să se întrezărească mutra de consul roman a recepționerului. Perfect ras și parcă prea palid... — Că tot veni vorba... până la urmă ai s-o pățești, musiu, cu epistolele alea de ziarist independent. Petiționar pentru binele omenirii! Nici chestia cu numele dumitale n-am înțeles-o... de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să dai foc: cenușă, praf, aer, țircus. Ca și cum ar fiadevărat, oho, dacă toți toate totul chiar ar exista, dacă dacă dacă. scamatorul, paiața, masca, mimul. Cinicul, glumețul arogant, înghițitorul de săbii și dezastre, impasibil, cu marele lui cap ras, de consul roman. Dacă ar exista, dacă dacă dacă, dacă el și ei ar exista, acum, când îi vede, îi revede, îi visează, fără chef, ca de obicei, ca totdeauna, oricând nicicând. Plictis piruete pandalii, nu? Iată primul: electricianul căzut de pe stâlp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întoarce din drum, pare decis să provoace o întâmplare adevărată. Înainte de a împinge poarta metalică, își scoate din buzunar batista mare, albă. Își șterge fața transpirată. Ridică mătasea albă, de sub dreptunghiul scamatorului apare, împrospătat, chipul neted și ferm. Cap de consul roman, chelie perfectă, parcă ar fi ras în cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect, într-adevăr: portarul n-avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]