1,309 matches
-
13. Un exemplu clasic este conceptul convergenței uniforme. Cauchy a demonstrat că o serie convergentă de termeni, fiecare din ei continui, converge la o funcție continuă. În același timp, se cunoștea faptul că existau serii Fourier de funcții continue care convergeau la o funcție discontinuă. Printr-o examinare atentă a demonstrației lui Cauchy, eroarea a fost găsită și reparată prin schimbarea ipotezei teoremei cu "o serie convergentă în mod uniform". Mai recent, am avut un intens studiu referitor la ceea ce numim
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
unor astfel de ecuații cu două necunoscute care descriu proprietățile finale ale soluțiilor lor: , în care t devine foarte mare. El a arătat că fiecare astfel de pereche de funcții, când este reprezentată ca un punct în planul (x,y), converge fie la un punct singular (x0,y0), pentru care f(x0,y0) = 0 și g(x0,y0) = 0, fie la un ciclu-limită, o soluție {u(t),v(t)}, astfel încât u(t + T) = u(t), v(t + T) = v(t). El
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
externe a crestei iliace; - mai rar, la nivelul unghiului inferior al omoplatului. După formare fibrele se direcționează spre axilă sub forma unor fascicule musculare superioare (orizontale), mijlocii (oblice în sus și în afară) și inferioare (verticale). Toate cele trei fascicule converg și se inseră terminal, printrun tendon, la nivelul porțiunii supero-interne a humerusului. Raporturi: - în regiunea spatelui: cu pielea, mușchiul trapez, oblicul extern și cu mușchii planului următor ai spatelui; - în axilă: cu mușchiul marele rotund. Acțiunea: - când ia punct fix
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
aponevrotică, centrul tendinos prezintă o foliolă: anterioară, mică una anterioară, mare și una stângă. în porțiunea centrală se descrie orificiul esofagian și orificiul venei cave inferioare. 2. Componenta musculară are originea la nivelul circumferinței interioare a toracelui de unde fibrele musculare converg spre centrul tendinos. Fibrele se pot grupa în trei porțiuni: lombară, costală și sternală. Porțiunea lombară pornește de pe vertebrele lombare prin stâlpii musculari și de pe două perechi de arcade aponevrotice- ligamentele arcuate medial și lateral. Stâlpul drept al diafragmei se
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
proiectivă. Matematica lui Poncelet a reprezentat apogeul muncii începute de artiștii și arhitecții secolului al XV-lea, precum Filippo Brunelleschi și Leonardo da Vinci, care au descoperit cum să deseneze în mod realist - în perspectivă. Când într-o pictură „paralelele“ converg către punctul de fugă, observatorii sunt păcăliți să creadă că liniile nu se întâlnesc niciodată. Pătratele de pe podea devin trapezoidale într-o pictură; totul este puțin distorsionat, însă pare perfect normal pentru ochiul privitorului. Aceasta este proprietatea unui punct aflat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
rendant hommage à ces belles épaules, si connues du tout-Paris officiel, et qui étaient leș fermes colonnes de l'empire" [Zola, La Сurée, p.242]. Interpretată mitico-simbolic, Pariziana este o constelație de imagini generate de câteva scheme și prototipuri care converg într-o imagine fascinantă a femeii moderne 48. Pariziana preia trăsăturile mai multor mituri consacrate: ale Evei biblice, ale lui Narcis, ale lui Bonaparte, ale lui Don Juan, ale femeii fatale 49. Mecanismul mitizării prin recurgere la prototip se bazează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
vorbi, contopindu-se cu parizienii autohtoni. Femeile, în special, excelează în schimbarea identității, vestimentația sofisticată a secolului al XIX-lea ajutându-le în acest sens83. Identitatea Parizienei este sursa de confuzie și complexitate. Mai multe tipuri de opoziții și apropieri converg în delimitarea identității ei: femeia franceză/femeia străină, Pariziana/ provinciala, mondenă/alte clase sociale, Parizianul/Pariziana. Acestea ar putea constitui obiectul unor studii aparte, de aceea ne-am propus doar să sintetizăm anumite aspecte pertinente ale acestor opoziții care ar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
circumstanțele existenței, fie de lege, fie de tradiție 238. Calendarul monden este supraîncărcat cu evenimente. Înțelegem prin s c e n a reprezentarea dramatică în ficțiune [Lojkine; Jucan, p.23], mizanscena unui eveniment, construită că transgresare a ritualului în care converge eficientă narativa cu cea scenica [v. Lojkine, La scène de român. Méthode d'analyse, Armând Colin, Paris, 2002]239. Nicolae Panea menționează cu justețe că "orice cod social oficial ascunde o dinamică ondulatorie: pe de o parte, efortul oricărui sistem
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pentru analiza „servituții voluntare”. Imaginea de pe frontispiciul ediției princeps din 1651 a Leviathan-ului, observă Bredekamp (un excepțional de pătrunzător istoric al artelor), celebra vizualizare antropomorfică a ordinii politice, configurează un monarh gigantic, alcătuit din peste trei sute de mici supuși care converg către el, întorcându-ne spatele. (Dan Hatmanu a făcut un desen similar al lui Ceaușescu; poate nu vom ști niciodată dacă era subversiv, ironic sau doar slugarnic.) Aș mai adăuga în acest punct că „tiranofobii”, după Hobbes, erau cei ce
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de spectatori, filmul nu poate fi utilizat ca instrument de propagandă. Soluția „comercială” pentru a mări acest număr, introducerea de sex și violență, ca în filmele vestice, nu poate fi acceptată, căci ar oculta mesajul propagandistic comunist. Și atunci pozițiile converg către utilizarea, alături de filmul istoric de mare montare și de ecranizări, a filmului politic de actualitate, care să ia în piept poblemele reale și importante ale construcției socialismului. Acest tip de film se consideră că va aduce spectatori în România
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
distribuția lor precum și a vitaminelor. Principalele funcții ale ficatului se împart în trei categorii: funcții vasculare de stocare și filtrare a sângelui; funcții metabolice; funcții excretorii și secretorii. 9.1. Circulația hepatică Ramurile intrahepatice ale arterei hepatice și venei porte converg în capilare sinusoide, care se varsă în venele centro-lobulare (fig. 26), ce converg prin venele hepatice în vena cavă inferioară. In fiecare minut ~1100 ml de sânge trec prin vena portă spre sinusoidele hepatice și aproximativ ~350 ml trec prin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
categorii: funcții vasculare de stocare și filtrare a sângelui; funcții metabolice; funcții excretorii și secretorii. 9.1. Circulația hepatică Ramurile intrahepatice ale arterei hepatice și venei porte converg în capilare sinusoide, care se varsă în venele centro-lobulare (fig. 26), ce converg prin venele hepatice în vena cavă inferioară. In fiecare minut ~1100 ml de sânge trec prin vena portă spre sinusoidele hepatice și aproximativ ~350 ml trec prin artera hepatică către sinusoide, ajungându-se astfel la un total de 1450 ml
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
apar în zona radiată a cortexului renal, de unde primesc capetele tubilor contorți distali ai nefronilor. La intervale scurte se unesc între ele, crescând și în calibru, în așa fel încât vor forma piramidele renale. In zona medulară tubii fiecărei piramide converg pentru a se uni într un tub central, numit ductul Bellini sau ductul papilar care se deschide în vârful uneia dintre papilele renale iar conținutul este eliminat în calicele minore. Calicele mici sunt formațiuni cu aspect de cupă, care apar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
au admis că finalitatea vitală depășește limitele materiei și scapă înțelegerii umane. “Îndărătul Adevărului, Frumosului, Binelui, omenirea a simțit întotdeauna că există o realitate suverană, în care rezidă acest ideal, adică Dumnezeu, centrul și mintea misterioasă și inaccesibilă către care converge ordinea universală" scria chimistul Berthelot la 1866. Cu atât mai mult cei care studiau fenomenele vitale, indiferent în care din domeniile biologiei, ajungeau la aceeași concluzie atunci când își puneau întrebarea: care este cauza acestei finalități? cu alte cuvinte care este
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nu este decât un fel de încercare copilărească”. Prin urmare ființa viețuitoare are o evoluție care, repetând evoluția ascendenților, realizează creșterea și dezvoltarea. Singurul scop al evoluției, deci cauza finală, este reproducerea, funcția cea mai generală a vieții, către care converg toate funcțiile vitale. Privită sub acest aspect, evoluția individului cunoaște trei etape: - pregenitală - pregătește ființa prin creștere și dezvoltare pentru reproducere; - genitală - perioadă în care individul este apt și realizează actul reproducerii; - postgenitală - când celulele somatice, a căror rol nu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
acceptabilitate socială a unei comunicări politice sînt principii generale cu aceeași valoare la centru ca și la periferie. Dacă vedem că o primărie întrebuințează la prezentarea propriei imagini patru registre simbolice (politică, proximitate socială, competență, valori locale) care trebuie să conveargă spre o reprezentare legitimă a rolului său75, înseamnă că aceasta enunță o strategie a cărei logică este analoagă celei din campaniile naționale, din perspectiva principiilor de coerență și acceptabilitate. Vorbind despre comunicare, diferența esențială rezidă totuși în registrul secund, adică
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
o știm în condiția noastră divizată, și materia dispar. Numai că moartea eului individual înseamnă, de fapt, renașterea eului divin. În loc să piară, eul se exalta pe masura ce personalitățile individuale se unesc cu Inima Divină: Închipuiți-vă că sensul identității individuale va converge treptat într-o conștiința generală - că Omul, de exemplu, va înceta imperceptibil să se mai simtă Om și în cele din urmă va ajunge în acea epoca triumfătoare și teribilă când va recunoaște că existența lui este cea a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
articol din „Punct”, poetul propunea drept nume pentru noua direcție, pe care voia s-o traseze, termenul „sintetism”. Rezumată lapidar în titlul revistei, ideea de sinteză era formulată explicit în articolul Glasuri: „Poezia, plastica, drama și mai ales arhitectura, toate converg într-un acord abstract pe același drum arcuit ca o coardă: sinteza.” Termenul e arborat programatic și în articolul-manifest din primul număr al revistei „Integral”: „Sintetizăm voința vieții din totdeauna, de pretutindeni, și eforturile tuturor experiențelor moderne.” Situându-se în raport cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
nu exista în manualele școlare de istorie publicate la începutul secolului al XIX-lea. Ceea ce avea să devină istoria neamului românesc se prezenta sub forma unor istorii provinciale, prezentând destinele istorice ale Țării Românești, Moldovei sau Ardealului, fără ca acestea să conveargă înspre o singură relatare unitară. În această tradiție provincială este conceput manualul scris de F. Aaron (1839), al cărui titlu, Manual de istoria principatului României, poate amăgi cu ușurință cititorul neavizat. În fapt, pentru F. Aaron, "România" înseamnă Țara Românească
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Heliade Rădulescu, 1861, p. 75). Odată cu întemeierea statului de către Radu Negru, românii se constituie în "State pure române, autonome și independente, de aquì înainte începe România pură, cu conservația othodoxiei" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 81), ale căror trasee istorice vor converge înspre direcția fuzionării din 1859 într-un singur stat pur românesc. Prin această mitoistorie, Heliade arată "quŏ firul [statalității românești] nu se taie" (p. 69). Unitatea. Cele mai substanțiale revizii de hermeneutică istorică survenite în această a doua generație de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
între două concepții ale noțiunii de dinastie: i) o înțelegere strictu sensu, de familie de suverani ai cărei membri se succed neîntrerupt la conducerea statului; ii) o accepțiune mai puțin strictă, de dinastie simbolică. Vom urmări cum cele două concepții converg înspre configurarea ideii de "dinastie națională" românească. Prima cărămidă a construcției dinastice a fost așezată de B.P. Hasdeu. În fruntea avangardei gândirii romantice, Hașdeu elaborează un "splendid edificiu imaginar" (Boia, 1997, p. 139) a cărui concluzie probează rădăcinile dacice ale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prim paradox este complicat mai departe de faptul că, deși este formulat mai curând ca rechizitoriu (ridicând capete de acuzare, judecând, apoi solicitând condamnarea regimului comunist), limbajul utilizat abundă în licențe poetice, formulări metaforice și alte extravaganțe expresive, toate acestea convergând înspre imprecizie conceptuală și inflație semantică. De exemplu, una din piesele de rezistență ale armăturii conceptuale a Raportului este noțiunea de genocid utilizată pentru a descrie atentatul criminal al regimului comunist de distrugere a "fondului biologic al națiunii" (Raport, 2006
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care va fi revizuit și finalmente înlocuit de cel latin doar în 1862. Doar după acest jalon cronologic poate fi consfințită "biruința" finală și ireversibilă a limbii române asupra slavonismului. 2 Momentul desăvârșirii etnogenezei românilor variază sălbatic, însă majoritatea opiniilor converg înspre a vedea procesul ca încheiat după depunerea "adstratului" slav peste sinteza deja formată între "substratul" geto-dac și "stratul" roman. Spre exemplu, F. Constantiniu (2011, p. 59) situează temporal definitivarea etnogenezei românilor în secolele VIII-IX. Mai precaut, V. Georgescu (1991
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în alb pentru a fi completat de parlament. De asemenea, în timpul procesului regele a dorit insistent să se apere, însă Oliver Cromwell, Lordul Protector, a refuzat orice discuție și negociere. De data aceasta, atât istoria oficială cât și scrierile apocrife converg spre un punct comun: societatea secolului al XVIIlea nu era pregătită să asiste la execuția unei persoane considerate a fi de esență divină. Deși un tiran, prin condamnarea la moarte, regele Carol întâiul a devenit un martir. Din punct de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Spania, un prim ministru, Richelieu, care deținea aproape toate mecanismele puterii și le mânuia după bunul său plac, o epocă barocă în care cultul eroului - Mazarin era fascinat de genialitatea cardinalului Richelieu - reprezenta idealul de atins, toate aceste circumstanțe au convers spre hotărârea definitivă a lui Mazarin de a pleca în Franța. Chiar el declara:„m-am atașat instinctiv de geniul său“. Trebuia doar să aștepte circumstanțele favorabile care i-ar fi permis să se mute de la Roma, fără a da
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]