8,613 matches
-
În timp ce se Îndrepta spre biroul redactorului-șef, Christina se aștepta la tot ce e mai rău - iar așteptările-sale aveau să se dovedească, În bună măsură, Îndreptățite, deși nu În sensul prevăzut de ea. Naggie ținea În mînă o carte cu coperte roșii spre mov, pe care, după intrarea În birou a Christinei, o așeză pe masă și o deschise la capitolul dedicat celor șase mijloace de a obține orgasmul. Ia citește aici, spuse Naggie, și-i arătă cu degetul paragraful care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
labiile și clitorisul“, ultimele din acel paragraf. Limba Îi Înțepenise În gură, Încît nu reușea să spună nimic. Naggie o văzu Înroșindu-se toată, pe urmă roșeața obrajilor viră cumva spre violet, o culoare care semăna foarte mult cu a copertelor acelei cărți. Mai tîrziu, Christina Îi va mărturisi că simțise un mare gol În abdomen, Însoțit de o senzație de slăbiciune - și se temuse că va leșina. Ceea ce, din fericire nu se Întîmplă. Atunci cînd simțea că urmează să leșine
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care victima o citea În momentul atacului Îi rămăsese În poală, bineînțeles cu filele Înecate În sînge, iar pe degetul băgat Între filele ei se vedea un inel gros, din aur. Din păcate, titlul cărții nu putea fi citit, căci coperta fusese de asemenea acoperită de jetul de sînge care țîșnise, cel mai probabil, din artera aortă, scurgîndu-se apoi pe piept, În poala rochiei și de acolo pe picioare. Cealaltă mînă atîrna inertă pe lîngă fotoliu, În timp ce capul rămăsese Întors nefiresc
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Tehnium, mare curaj îți mai trebuie să stai cu ditamai antena pe casă, i se pare. — Ei, ce să-i faci, pasiunile îl aleg pe om, nu omul își alege pasiunile, intervine Monte Cristo, amintindu-și de Cartea radioamatorului, cu coperțile violete și groasă cît o cărămidă. — Chestie de adaptare, îmbinare și combinare a schemelor pe care ți le dau ei, pentru că dacă le reproduci sec după indicațiile lor nu ajungi nicăieri, e nevoie și de puțină imaginație dacă vrei să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în mișcare, să facă primul pas, convins că după aceea nu va mai putea să dea înapoi și va fi obligat să meargă pînă la capăt, indiferent cît l-ar fi costat. Începu prin a-și cumpăra un registru cu coperți tari pe care îl purta tot timpul asupra lui fie la subraț, fie alături de celelalte caiete în geanta cu care mergea la Universitate. În pauze, între două cursuri, prin cafenele, la metrou își făcu un obicei din a urmări gesturi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să tacă și se repezi să închidă ușa la loc. Se cunoșteau de undeva? Se mai întîlniseră înainte? N-avea nici o importanță, deși trăsăturile chipului Delfinei îi aduceau aminte vag de una din fețele schițate de el în registrul cu coperți tari. Tunsă băiețește, cu cîteva șuvițe de păr crescute mai lungi în dosul urechilor. Nu simți nevoia să-i ceară nici o explicație, de la bun început parcă simțise despre ce era vorba. De la început fusese sigur că la rîndul lui, este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care mi l-a dat fără să-mi spună un cuvințel despre ce se află Înăuntru. Ambalajul lucios, cu irizări ultramarine și steluțe aurii, e desfăcut de Antoniu, cu febrilitate. În sfârșit, mâinile scot la iveală o carte groasă, cu coperte vișinii. Ochii asiatici ai lui Kawabata se dilată, a uimire, devenind două ferestre deschise. -Știi tu, ce carte țin În mâinile mele păcătoase? Nu te holba așa la mine, măr viermănos, lichea puturoasă, necredinciosule. Aici sunt ,, Psalmii,,. De aproape douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pentru totdeauna! șPsalmul 29ț.,, Antoniu citește cu voce tare, limpede, rar, ca și când s-ar teme că ele, cuvintele se pot pierde până ajung la urechile lui Kawabata. Și-a propus ca, În fiecare zi să-i citească din tomul cu coperte vișinii, fragmente din Psalmi, pentru frumusețea tulburătoare și magnifică a textelor, dar și din dorința de a-l aduce pe ,,calea cea dreaptă,, pe acest păgân netot, care și-a frunzărit viața, așa cum o fi frunzărit cele două-trei cărți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de aristocrată, nepunându-mi ,,ce-uri,, vulgare. S-a uitat cu silă la zacusca noastră, iar pe cei mici i-a privit cu o uitătură rea, apoi a Început să citească ostentativ o revistă de literatură care-l avea pe copertă pe Vargas Llosa Într-o fotografie celebră În care râdea cu gura până la urechi. Ar fi vrut să mă provoace, să discutăm despre ultimul lui roman ,,Elogiu mamei vitrege,, , dar eram mult prea obosită, ca să Încep o asemenea discuție. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și trei cocoșei de aur, moștenite de la bunicii paterni, chiar sub fereastra colonelului de securitate, care-ți era vecin. Primăvara, când au săpat pământul ca să sădească flori le-au găsit Îngropate Într-o cutie de pantofi. Biblia purta pe ultima copertă inițialele tale scrise mărunt cu un creion și ai făcut trei ani de pușcărie Într-o celulă igrasioasă, bătut sistematic de anchetatori. Ai fost eliberat la o amnistiere nesperată, dar n-ai mai putut să revii la facultate. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un licăr de speranță pe care nu l-a mai trăit de o veșnicie. Privește În gol, ostenit și fericit și de-odată Își aduce aminte că n-a mai deschis ,,Psalmii,,. De la dispariția Plăcințicăi, a uitat de cartea cu coperte vișinii. Încet, pe dibuite, de-acolo de unde și-a ascuns caietul, scoate tomul, Îl așează pe genunchi și Începe să citească: Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Dumnezeu În sfântul Său locaș! Lăudați-L În Întinderea puterii Lui! Lăudați-L În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai Împărțit cu el mâncarea, adică și Antoniu arată spre sine , n-ai plecat pe furiș după o vreme, lăsând un bilet? n-ați vorbit amândoi despre soare și despre Uniunea Europeană? Nu-ți mai aduci aminte de Psalmi, cartea cu coperțile vișinii din care citeam amândoi? -Nu știu despre ce ghetou vorbiți, nu cunosc nici un Antoniu, Înafară de cel din piesa lui Shakespeare, care o iubea pe Cleopatra, și n-am văzut În viața mea o carte cu coperți vișinii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cartea cu coperțile vișinii din care citeam amândoi? -Nu știu despre ce ghetou vorbiți, nu cunosc nici un Antoniu, Înafară de cel din piesa lui Shakespeare, care o iubea pe Cleopatra, și n-am văzut În viața mea o carte cu coperți vișinii În care să fie tipăriți Psalmii. Cât despre numele de Plăcințica, ce să mai spun? Mi se pare caraghios, cum caraghios mi se pare să insistați. Peste o oră, trebuie să duc materialul la redacție, mă concediază dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
precizie cauza morții. Acum, el poate să afirme, că nu sunt semne vizibile de violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată. Spectatorii ies din cinematograf, comentând gălăgios, filmul pe care tocmai l-au văzut, și călcând peste ele, până când se vor face una cu zăpada moale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
printre hârtiile pe care le-a lăsat În urmă când a dispărut În Africa. Am reușit să fac rost de un exemplar luna trecută, din Paris. Un adevărat trouvaille. Foarte inspirat. Aparent, Karp călătorea des În Franța. Se uită la copertă: Les Stupra, scria cu litere ornamentale. — Mulți oameni nu vor să accepte faptul că idolul lor mult iubit a fost cel care a scris aceste sonete. De aceea, cartea a fost surghiunită pe rafturile cele mai ascunse ale librăriilor. Poftiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nici măcar Blei. Și vreo femeie, nici atât. Totuși, poezia Încearcă măcar să Înfățiseze lucrurile dintr-o perspectivă mai puțin militantă. Obscur et froncé: asta e ceea ce numim un „loc retras“, nu-i așa? Karp zăbovi asupra sugestiei, apoi adăugă, bătând darabana pe copertă: — Atăta timp cât fraternité ne servește ca model pentru o societate dreaptă, mă tem că va trebui să ne mulțumim cu așa ceva. Scoțându-și spatula, puse cartea la loc. Haideți să ne Încheiem vizita În muzeu. Capitolul opt Întorcându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mare ca mine și obișnuia să-și ascundă jurnalul sub pernă. Când a devenit suspicioasă, a schimbat ascunzătoarea. Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, reușeam să dau peste el - de obicei, sub puloverele din sertar sau sub saltea. Coperta jurnalului era stacojie, decorată cu un fluture albastru strălucitor, spectaculos, și era Încuiat cu o inimioară plată, roz, care atârna de un inel de metal, pe care trebuia să-l apeși printr-o despicătură. Nu mi-a trebuit mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-i era dor de tatăl nostru; odată a desenat chiar și-un copac cu numele lui ascuns printre frunze. Dar, cel mai des, scria despre „K“ sau „G“sau „A“ - băieți de la școală, care-i plăceau. Și la sfârșit, pe coperta din spate Își notase diferite date În fața cărora a desenat niște punctulețe roșii. Mi-a luat câțiva ani să-mi dau seama că era felul ei de a-și aminti când Îi venea ciclul. — De ce n-o lăsai să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
superior. Era Mâinile sus!, de Leo Heller. Surprinzător de grațios, frunzări cartea, o scutură, apoi o lăsă să cadă, de data aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe care le-am putut salva. Încetul cu Încetul mi-am dat seama că existau metode pentru a Înfrunta dezastrul. Adunând paginile imprimate de pe jos, mi-am dat seama că nu scăpase nici o carte neatinsă. Fiecare interior fusese rupt din coperte și sfâșiat. Am adunat paginile „Eterului Tulburat“ și le-am așezat Într-un loc. Apoi am colectat paginile intacte ale restului de cărți și le-am aranjat Într-un teanc ordonat pe birou. Gândindu-mă la ce să fac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sunt, totuși, niște țâțe cât capul meu) la reuniuni cu dansuri populare. În această vară, va activa în calitate de consilier pe probleme de lucru manual în tabăra de zi a Centrului Comunității Evreiești. Am văzut-o citind o carte broșată, cu copertă verzuie, intitulată Portret al artistului la tinerețe. S-ar zice că la aceste câteva lucruri se rezumă tot ce știu eu despre ea, la care se adaugă, desigur, mărimea și mirosul sutienului și chiloților ei. Ce ani tulburi! Și oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o adresă, Casa Școlii, Great Birchington-on-Sea, care merita ținută minte. Clarion putea trimite acolo un om care să-l intervieveze pe administratorul școlii. Acolo se putea ascunde un subiect bun. Ghidul părea să fi fost cumpărat la mâna a doua. Coperta era foarte uzată și pe pagina de gardă a cărții era lipită eticheta unui librar de pe Charing Cross Road. Reveni la Belgrad. Acolo era o planșă cu o hartă, care se desprinsese, dar nu era numerotată ca filă. Mabel examină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În ce mă privește, valorați patru lire pe săptămână. Dr. Czinner spuse gânditor, fără mânie: — N-am de gând să vă spun nimic. Ea făcu un gest cu mâna. — Mi-ați spus deja destule. E aici, bătu cu mâna În copertele ghidului. Ați fost profesor asociat la Great Birchington-on-Sea. Vom afla amănuntele de la directorul școlii de acolo. Capul lui căzu. — Și apoi, spuse ea, mai este și harta. Și aceste desene. Le-am pus una peste alta. Se așteptă la unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse Încet: — O să ningă. Trenul se târa, intrând În Nürnberg, și locomotivele uriașe, care se aliniau de ambele părți, reflectau imaginea umedă și metalică a cerului. — Nu, spuse el, nu puteți face nimic care să mă afecteze. Ea bătu În copertele ghidului Baedeker și el remarcă, nu fără o undă de umor: — Păstrați-l ca un suvenir al Întâlnirii noastre. Mabel se convinse atunci că temerile ei erau justificate - Îi scăpa - și-l țintui furioasă din priviri. Dacă l-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și spuse cu voioșie: — Fac o mică antologie. Dr. Czinner repetă mecanic: — Antologie? — Da, spuse domnul Opie, o antologie spirituală pentru laici, ceva care să ia locul manualelor romano-catolice de contemplație În biserica anglicană. Mâna lui subțire și albă mângâie coperta din piele Întoarsă a carnetului său de notițe. — Dar ambiția mea e mai mare. Cărțile romano-catolice sunt... cum să spun eu?... prea exclusiv religioase. Vreau ca a mea să se potrivească tuturor circumstanțelor vieții de fiecare zi. Jucați crichet? Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]