1,710 matches
-
despicată și nici nu sunt fixate pe doimea credinței. Scriptura spune: Nimeni nu cunoaște pe Tatăl decât Fiul și căruia Fiul îi va descoperi (Mt. 11, 27; Lc. 10, 22). Și, iarăși, necurate sunt de asemenea toate animalele câte au copita despicată, dar nu rumegă. Animalele acestea arată pe eretici; ei merg în numele Tatălui și al Fiului, dar nu sunt în stare să disece claritatea precisă a cuvintelor Domnului și să le prezinte frumusețea lor interioară, iar în ce privește faptele de dreptate
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în general, nu în amănunțime; dacă se și ocupă. Despre unii ca aceștia zice Domnul: Pentru ce Îmi spuneți: Doamne, Doamne și nu faceți cele ce vă spun? (Lc. 6, 46). Da, cu totul necurați sunt cei care n-au copita despicată și nu rumegă! Teognis spune: Voi, o, megarenilor, nu sunteți nici în al treilea rând, nici în al patrulea, Nici în al doisprezecelea, nici în cuvânt, nici la număr<footnote Notă Pr. D. Fecioru: Versurile nu aparțin lui Teognis
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de războinici și de zei, strigăte de luptă, de amenințare și de spaimă, de chemare, de încurajare și de îndemn, de biruință sau de deznădejde, sau de furie oarbă, sau țipăte, urlete, gemete. Pământul însuși geme sub povara pașilor, a copitelor și a carelor, a trupurilor grele care cad. E o zarvă uriașă și cumplită de arme și de care ce se izbesc, de tropăit și nechezat de cai, de zăngănit 53 de armuri, de vâjâitul și de șuierul săgeților. Se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri, așa cum boii calcă, mugind, spicele de grâu pe arie, la treieriș. Printre scenele de luptă de lângă Troia, nu puține sunt scene de fugă, fugă după cineva la care vrei să ajungi sau fugă de cineva de care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de războinici și de zei, strigăte de luptă, de amenințare și de spaimă, de chemare, de încurajare și de îndemn, de biruință sau de deznădejde, sau de furie oarbă, sau țipăte, urlete, gemete. Pământul însuși geme sub povara pașilor, a copitelor și a carelor, a trupurilor grele care cad. E o zarvă uriașă și cumplită de arme și de care ce se izbesc, de tropăit și nechezat de cai, de zăngănit de armuri, de vâjâitul și de șuierul săgeților. Se aud
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri, așa cum boii calcă, mugind, spicele de grâu pe arie, la treieriș. Printre scenele de luptă de lângă Troia, nu puține sunt scene de fugă, fugă după cineva la care vrei să ajungi sau fugă de cineva de care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
stupid, de exemplu, a fost tăierea pînzei tabloului lui... Rockeby Venus de către o militantă (probabil iresponsabilă), Mary Richardson, în 1914. La fel de stupid, dar de mare efect, a fost gestul sinucigaș al tinerei Emily Wilding Davison care s-a aruncat în copitele calului lui George V în timpul cursei de galop de la Epsom în ziua de 4 iunie 1913 (Derby Day) și a murit la spital. Mișcarea s-a bucurat de simpatia unui filosof ca John Stuart Mill și a unor literați ca
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
numele plantei poate fi format în limba romînă de la calce (foarte apropiată de majoritatea variantelor prezentate mai sus), care ar fi urmașul lat. calx, calcem, „călcîi, picior de om și de ani male“ (un informator descria frunzele plantei ca asemănîndu-se copitelor de cal), derivat cu sufixul -d/ză (ca în bucază, căcărează, călbază, spetează). La observația corectă a lui D. Loșonți că de la calce +/-ză ar fi rezultat *călceză sau mai degrabă calcează (ca în căcărează, spetează), Frățilă recunoaște că, între
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în chip minunat Șesul Prutului... e o priveliște măreață, măi Fanachi, dar de o măreție posomorâtă, melancolică, aproape tristă, această, vale blestemată, plină de morminte, care amintesc de eroii moldoveni din vremea veche. Pământul din Lunca Prutului era frământat de copitele cailor, ce foiau mai tot timpul anului, călăriți de războinici aprigi. E ceva blând, duios și resemnat în curgerea acestei ape domoale, ale cărei valuri arareori le vezi Anuca, fata pădurarului răzvrătite. Ea întrupează parcă, sufletul poporului nostru. Prutul e
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se grămădea în inima fetei lui. „Pitpalac... pitpalac!“, o prepeliță îi frânse gândurile, ieșind dintr-un ogor, rămase o clipă pe mijlocul drumeagului, și dispăru într-un hățiș, de unde mai dădu glas: „pitpalac... pitpalac“ Din nou liniște... doar tropot de copite, rar, cadențat... Sub apăsarea grea a tăcerii, doar frunzele foșnesc. Prin minte, iar îi trecură imagini de la horă... După o cotitură, un iepure roșcat, dintr-un salt trecu drumeagul și se afundă într-un desiș de cătină. Se însera... La
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Simte că nu mai doarme... doar somnul îi mai încătușa simțurile; ca prin vis se întreba, ce se petrece afară... Se trezi de-abinelea într-o horhăială, învălmășită; schelălăieli gâtuite ale lui Pârvu, iar Sultan în grajd, necheza și lovea cu copitele podelele, tropotind zgomotos. Câinele parcă turbase. A schimbat lătratul lui gros într-o schelălăială ca o implorare... parcă ar fi cerut ajutor. Fata înspăimântată se repezi afară. Doi lupi mari îl împresurară pe Pârvu; unul se năpusti și-l mursecă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ochi până la falca de jos. Pârvu rămase prăbușit, sfâșiat în bucăți pe zăpada bătătorită și însângerată. Când Anuca se dezmetici, cei doi lupi, mari cât niște viței, cu Pârvu în colți fugeau spre lizieră. Sultan necheza disperat și lovea cu copitele în podele. Anuca alergă la grajd... ușa era deschisă... Din întuneric apăru un cap enorm, și, două puncte arzând gălbui o străpunse. În ușa grajdului, tot mai limpede se deslușea a fi silueta unui animal mare, cenușiu. În ciuda fricii ei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întortocheată, în valea pârâuașului, care răcorea setea oilor, păscute de ciobanii locului. Băieții, călări, se întreceau și cântau din frunză, pentru a le mai trece pustiul de urât. Păsările susurau zgobii în întinderea neclintită a văzduhului, iarba foșnea alene, printre copitele cailor, iar pădurea chema viețuitoarele să-și primească tainul zilnic. Dintre râpele Podului de Lut, o închipuire de suflet omenesc se apropia de cei doi băieți: Ce arătare o fi și asta? întrebă Vasilică, care era cel mai tânăr dintre
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
amintiri, căci au descoperit timpul. Iată pe scurt ce m-a învățat Mexicul, unde totul e excesiv ca la vulcani: și singurătatea, și lava. Fără pasiune această țară ar fi tristă. Și parcă aud pe plajă cum scrâșnește nisipul sub copitele cailor opriți brusc, în aplauzele mulțimii, la spectacolele de charros. Întrucât în întîmpinarea Afroditei se grăbesc aici nu sculptorii, ci tinerii cu sombrero, foarte mândri de costumele lor, călcând plini de importanță și urmați de o orchestră de mariachis. O
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se încolonase pentru a începe urcușul și soldații văzuseră cum apa creștea, izbindu-se de stânci. Cineva strigă că apa umplea canalul, acoperind drumul în spatele lor. Își îndemnară caii să se grăbească, dar Rhenus, tot mai mare, acoperea pământul de sub copitele lor și îneca ariergarda. Iar noi, cei care ajunseserăm sus, vedeam dedesubt oamenii și caii cu apa până la piept, gleznele lor cedau, iar ei erau înghițiți de vâltoare. Doar trei ne-am salvat, agățându-ne de stânci. Apoi fluviul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu-mi îngăduie să-l duc la Roma... Dragul lui Incitatus părea să fi înțeles - dacă nu că micul său cavaler pleca, măcar că era cuprins de o mare durere, și continua să-l urmărească cu ochii săi umezi. — Incitatus are copite și glezne subțiri. O călătorie lungă n-ar fi bună pentru el. Ți-ai da seama de asta la sosirea la Roma... În schimb, e un minunat cal de paradă; aici va fi în fruntea tuturor. — O să vin să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să mărșăluim împotriva Romei cu legiunile ar fi fost un joc. În glasul lui se ghiceau părerea de rău, mânia și, dincolo de ele, îngrijorarea. Gajus asculta în tăcere. Călărea fără probleme, dar nu voise să-i dea armăsarului aceluia cu copite puternice numele dragului său mannulus, aflat atât de departe. Totuși, se obișnuise repede cu ritmul neobosit și cadențat al acelei crupe late și călărise pe toată durata călătoriei, asemenea tatălui său. Ajungând la ultima mansio, au văzut că în întâmpinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o simțea. Ennia Nevius Sertorius Macro era un călăreț puternic, care nu simțea oboseala. Oamenii lui spuneau că, în ciuda celor tria nomina, avea probabil sânge barbar. Alegea animale rezistente și puternice ca și el, care să nu aibă probleme cu copitele sau cu frâiele, să nu se sperie de umbrele întunericului, fiindcă îi plăcea să călărească ore în șir în nopțile cu lună, la lumina slabă a torțelor, asemenea barbarilor sciți. Lăsând-o la Villa Jovis pe tânăra lui soție, Ennia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și numele adresate, cu ani în urmă, îndrăgitului mannulus pe care îl lăsase pe malul fluviului Rhenus. — Haide... Incitatus. Repetă, aplecându-se lângă urechea calului: — Incitatus! Calul răspunse imediat, încordându-și ritmic mușchii puternici. Odată cu pavajul străzii care aluneca pe sub copitele calului, dispărea și trecutul. Senzația era amețitoare. De o parte și de alta a străzii, lumea se oprea și saluta. Pe promontoriul aflat în mijlocul golfului se afla, singură pe o stâncă, la capătul unui urcuș în serpentine, vila - una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mari de deasupra mării. Apoi văzu că sub porticul păzit de pretorienii veniți pe neașteptate la Misenum aștepta, ținut de hățuri, calul preferat al lui Sertorius Macro; era neliniștit, mușca zăbala și lovea din când în când în pământ cu copitele lui mari. În timp ce Gajus privea calul care, fără să știe, aștepta moartea împăratului, din cameră se auzi un amestec de plânsete și strigăte; se întoarse. Deodată explodă glasul grosolan, violent al lui Sertorius Macro: „Sigilează camerele imperiale, pune paznici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bătălii faimoase, traficuri, procese, studii de drept, discuții tainice, îndelungate. Bărbați mândri, tradiționaliști și independenți, cu o înaltă conștiință de sine. Și care se urau între ei. La vremea lui, Tiberius declarase cinic că răzvrătirile senatorilor semănau cu loviturile de copită date în gol de un măgar căzut în mijlocul drumului. „Sunt foarte periculoase dacă stai aproape. Însă nu trebuie să te miști - măgarul nu se va ridica.“ Și se retrăsese la Capri. Tânărul Împărat stătea însă la Roma și îi asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
riscul ca vreunul să vorbească. Un soldat i-l aduse Împăratului pe Incitatus, nervos din cauza întunericului - dar el se liniști când îl mângâie pe gât. Imediat, germanii îl înconjurară, călare pe caii lor lați în spate, cu greabănul înalt și copite grele, ce veneau din câmpiile de dincolo de Danuvius. În mijlocul lor, Împăratul trecu fluviul peste podul cel nou cu patru arce mari, ce unea centrul Romei cu grandiosul Circus Vaticanus, și se gândi cu amară autoironie că, după ianugurare, trecea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cale de ieșire mincinoasă folosită mai târziu de numeroase guverne aflate în dificultate - că aveau să se reducă impozitele. Mulțimea se unduia; în piață dădură năvală mai multe escadroane, care își croiră drum prin gloata ce se ferea din calea copitelor cailor. În spatele călăreților veneau cohortele pretoriene care mai înainte fuseseră blocate. Din înaltul Capitolium-ului, senatorii asediați văzură că, asemenea mării, mulțimea se retrăgea, revărsându-se pe străduțe. Cavaleria o împinse spre Suburra. — Am reușit, spuse Valerius Asiaticus - și slobozi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mi s-a părut mie și eu nu fac acum decât să am niște păreri; dar a fost aici, ia să văd, că trebuie să-i fi rămas urma Întipărită În țărână; te uiți și vezi o urmă proaspătă de copită nedespicată, tăiată precis În praful gros de lângă fântână, nu o dată, ci de mai multe ori; nu e doar o iluzie și Începe să te furnice neașteptat o frică străină; un fior te străbate din tălpi până-n creștet, simți cum părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]