5,191 matches
-
O să mă mut în zilele următoare ,nu prea am avut timp să-mi aduc bagajele,îi răspunde ,mințind cu dezinvoltură. Peste „secretele ” din film, putea trece oarecum ușor ,era numai un rol ,însă secretele din viață,începeau deja să-l copleșească. Nu o mai iubea deloc pe Irina și totuși, în puținul de conștiință care -i mai rămăsese,ceva se zdruncina fantastic. Nu putea s-o părăsească,știa că suferea enorm,se întorcea în fiecare seară ,dar nu se mai culca
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
scurtă călătorie prin țară ce urmase nunții, Renée revenise la casa părintească, deși fusese achiziționat un apartament semimobilat în care avea să locuiască doar partenerul - așa îi propusese - până la definitivarea mobilării și decorării. El tărăgănase lucrul. O inhibiție generală îl copleșea - asta fiind o latură comportamentală definitorie. Renée se mirase, dar nu intervenise. Și nici nu întrebase nimic. Cu stoicism parcursese lunile care urmaseră ceremoniei nupțiale. Aparent, nu i se întâmplase nimic, exceptând constatarea că partenerul nu-i era decât partener
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
ochii liberi nu putem observa decât 5000 de stele. Dar galaxia noastră, numită și Calea Lactee, numără peste o sută de miliarde de stele. Și câte galaxii mai există încă ! Astronomii afirmă că sunt miliarde de galaxii. În zilele noastre, oamenii copleșiți de preocupările și grijile zilnice, luați de curentul haosului și neantului, uită să mai privească cerul. Poate, și pentru că verticalitatea cere de multe ori osteneli peste puterile ființei umane. Oamenii sunt obișnuiți să trăiască mai mult pe orizontală, aceasta și
UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384124_a_385453]
-
neantului, uită să mai privească cerul. Poate, și pentru că verticalitatea cere de multe ori osteneli peste puterile ființei umane. Oamenii sunt obișnuiți să trăiască mai mult pe orizontală, aceasta și datorită comodității, trăsătură caracteristică modernității. Trăim în secolul informațiilor. Informația copleșește, timpul aleargă, ..., iar prezentul apasă. Și astăzi, din fericire, mai sunt oameni care reușesc să țină mintea trează și privirea spre cer și aceasta datorită în mare parte profesiei lor, care cere o anumită vocație. Printre aceștia se numără și
UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384124_a_385453]
-
dintre ele ar fi condiții de viață, existând apă în stare lichidă„. „Și pe Terra , știi, au fost descoperite particule radioactive de origine necunoscută!„ „Da! Am citit și eu...„ Apoi trece la alte aspecte spectaculoase , care mă fascinează. Gândurile mă copleșesc... și Curcubeie țâșnesc din râuri doruri, ivite-n bucuria de-a fi prin Stele zboruri! * Se ridică să plece. „Și universul liric??„ „Mâine, doar e sâmbătă! Pa-a...„ „ Îl redactezi singur și vii să-l corectăm?„ „Da, redactez eu!„ Și
UNIVERSUL... LA DREPT VORBIND de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383511_a_384840]
-
mereu/ pag. 21) În zbor, s-ar contopi cu cerul, ar declina cu norii/...ar dezbrăca speranța/ în stropii de ploaie/... dansând sub lună/cu picior de izvor. (Zbor/pag.23). Dacina Dan este într-o perpetuă căutare a eului copleșit de iubire, frumos și speranță, deși uneori, plouă cu singurătate. Utilizează principiul disonanței în creație (lirismul ei fiind prins între trăiri contradictorii). O singurătate pe care mi-o explic, cunoscând autoarea, prin dorul de locul copilăriei. Nostalgii, uneori revoltă interioară
POETA DACINA DAN, CU INIMA PE-O FRUNZĂ DE VIE de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382956_a_384285]
-
încă durerea pentru BASARABIE, Țară râvnită, Țară sfârtecată... Prin Editura Mușatinia din Roman, Boris s-a dovedit prolific în creații, bucurându-se de noi apariții și ecouri pe măsură. Volumul de poeme „Postume vii”, ce îmi fusese dedicat, m-a copleșit. Un dar unic, un dar de suflet așa cum și Boris pentru noi toți a fost un dar ceresc. Cum aș putea uita grija de care m-am bucurat în urma unui infarct? Îi simțeam tristețea și ne trimiteam câte un semn
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
girul politicului și mai puțin al oamenilor de cultură autentici? - La o întrebare asemănătoare am răspuns și profesorului și etnologului Gheorghe Țigău din Piatra Neamț, un om admirabil, prin niște ,,catrene ale înțelepciunii” pe care îngăduiți-mi să le repet: Sânt copleșit de un amarnic gând Că-n țara mea ne vor robí stăpânii Și parc-aud pe Dante cuvântând: ,,Lăsați orice speranță”, voi, românii. În lumea noastră, cum se știe, Atât de plină de năduf Sunt nulități ce stau în puf
CONVORBIRI: PETRUŞ ANDREI, CULTUL PENTRU MUNCĂ ȘI VALORILE NEAMULUI ROMÂNESC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383013_a_384342]
-
cu atâția patroni, bărbați relativ bine și acum, cu Umflatul? Simțea că va vomita, dacă va fi silită să urce în patul lui. A-ncercat să-l descurajeze, dar Buhăianu nu era omul care să renunțe așa de ușor. A copleșit-o cu oferte și cadouri substanțiale: șefă de local, mașină, apartament, bijuterii. Părinții și cunoscuții o îndemnau să nu refuze, mai ales că la orizont nu apărea nicio soluție salvatoare. Era vulnerabilă și Buhăianu știa că va ceda. A făcut
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
X), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017. Timpul se scurgea cu repeziciune. Alma era prinsă de întâlnirile cu prietenele. Rutina zilnică o ajuta, să uite de cealaltă existență. Seara, în singurătatea budoarului, amintirile o copleșeau și i se făcea dor de conac, de viața de acolo. Încerca, să ascundă stările de melancolie și schimbările de reacții, în fața părinților. Stăteau la masă. Alma ciugulea din farfurie. Sorbi delicat din ceai. -Scumpa mea, ce se întâmplă? Sunt
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
se șterse delicat cu șervetul, în colțul gurii, lady Catherine. Citește mai mult Timpul se scurgea cu repeziciune. Alma era prinsă de întâlnirile cu prietenele. Rutina zilnică o ajuta, să uite de cealaltă existență.Seara, în singurătatea budoarului, amintirile o copleșeau și i se făcea dor de conac, de viața de acolo.Încerca, să ascundă stările de melancolie și schimbările de reacții, în fața părinților.Stăteau la masă. Alma ciugulea din farfurie. Sorbi delicat din ceai.-Scumpa mea, ce se întâmplă? Sunt
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
era serios și sentimentele o răvășeau. Copiii aveau personalități puternice. Total diferiți. Să nu mai vorbim de tatăl lor, lord M.Joseph. Dificil de înțeles sau de citit caracterul lui. Fascinant într-un mod aparte. Nu dorea, să se lase copleșită de multitudinea întâmplărilor. Se succedau cu rapiditate. Era sigură că poate face față împrejurărilor. Repetițiile mergeau satisfăcător, făcând abstracție de toanele lui Beth. Dansa destul de bine, dacă avea chef să fie maleabilă la părerile Almei. Citește mai mult Se petrecea
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
era serios și sentimentele o răvășeau. Copiii aveau personalități puternice. Total diferiți. Să nu mai vorbim de tatăl lor, lord M.Joseph. Dificil de înțeles sau de citit caracterul lui. Fascinant într-un mod aparte.Nu dorea, să se lase copleșită de multitudinea întâmplărilor. Se succedau cu rapiditate. Era sigură că poate face față împrejurărilor.Repetițiile mergeau satisfăcător, făcând abstracție de toanele lui Beth. Dansa destul de bine, dacă avea chef să fie maleabilă la părerile Almei.... XXI. MY LORD (3), de
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
cei mai mari cărturari, teologi, ierarhi și ctitori de cuget, spiritualitate și simțire românească al veacului nostru, cu o largă deschidere și recunoaștere internațională!... Spicuind doar fragmente și frânturi din impresiile și sentimentele de fiască recunoștință și prețuire, ce-mi copleșesc mintea și inima în aceste momente, m-am dus cu gândul la slujba înmormântării acestui mare ierarh, teolog și cărturar al Bisericii noastre Românești, promotor și apărător al valorilor culturii și spiritualității noastre, totodată și a ecumenismului celui adevărat, promovat
Pro memoria: Nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)… [Corola-blog/BlogPost/92425_a_93717]
-
care provoacă păcatul. Cuvintele nu mai formează un obiect de reflexie pentru cel care le pronunță. Ele nu se mai interpun între om și Dumnezeu, ci prin ele omul se adresează lui Dumnezeu Care este de față. Prezența lui Dumnezeu copleșește totul”. Prin urmare, trecând noi prin gama aceasta de stări sufletești, la ce ajungem? Cu ce ne alegem? Ce roade culegem? Liniște aducătoare de bucurie și reconfortare sufletească, împăcare cu Dumnezeu și cu sine. Minunea rugăciunii nu constă atât în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
să și poți, să știi și să înțelegi. Dar până când toate vor ajunge să meargă bine, firesc, normal, fiecare dintre noi se confruntă cu lipsurile, nevoile și necazurile firești ale vieții cotidiene. Iar zilele trec, amintirile se adună, grijile te copleșesc, și viața merge mai departe, în același ritm amețitor căruia te lupți să-i faci față zi de zi de zi. Valentin UBAN Din Revista Pompierilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93345_a_94637]
-
ai școlii profesionale. Am stat atunci la taclale și, sub impulsul unor păhărele de tărie, fostul meu coleg și-a descărcat sufletul. Divorțase de ceva timp. Dar cum așa?... m-am arătat nespus de mirat. Păi, s-a lăsat el copleșit de amintiri, ai cunoscut-o pe nevastă-mea, nu? După ’89 i s-a oferit un contract avantajos în Austria. Măi, i-am spus, avem toate cele trebuincioase aici, la ce să te mai duci? Murise între timp și maică
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
la domnul Arsu. Și așa l-am pierdut pe vajnicul nostru învățător. Am rămas cu domnul Arsu până la sfârșitul anului... Deseori îl întâlneam pe “domnul” Dode pe șosea, fluierând și cu mâinile la spate, probabil cu “treburile importante” care îl copleșeau. - Trăiți, dom’ Dode! - Salut, flăcăi! Mai jucați, mă, “un ban pe păr”? Sau... o “bătută” pe redută? Ai? Și râdea zgomotos. Noi nu răspundeam... Deși...ne plăcuseră teribil jocurile inventate de el. Referință Bibliografică: DOMNUL DODE / Năstase Marin : Confluențe Literare
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
în final am conturat și țărmurile Mării Negre, când am revenit de unde am plecat, adică la Constanța. În acel moment conturul continentului Europa a înflorit pe tablă, cu petale halucinante. - V-a plăcut călătoria? Ne-a șoptit „ghidul” care ne-a copleșit cu atâtea informații. Eram muți. Nu știu ce au simțit colegii, dar sufletul meu plutea amețit de parfumul florii albe de pe tablă. Din acel moment cunoșteam Europa cu ochii închiși, cu toate țările și locurile sale importante. Când am dat bacalaureatul, la
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ci insuflată de Duh Sfânt, Ca cel ce crede să primească nădejde vie pe pământ. Ce mare har, ce bucurie, să știu că Domnu-a pregătit, O cale spre eliberare, că sunt prin Isus mântuit! De-aceea-n clipa tremurândă, când suferinți mă copleșesc, Tresalt sub mila și-ndurarea ce de la Tatăl le primesc. Cu forțe noi, șterg fața plânsă și ochii-n noapte-mi strălucesc, Exclam cu glas șoptit: "Rabuni! Atât de mult eu Te iubesc!" Și simt cum se coboară pacea și
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
Ciobanu, în care se apleacă asupra mitului Mioriței, pe care îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul ființei omenești, și după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te copleșește prin dimensiunea sa omenească, prin truda ... Citește mai mult O carte de poezie ca un amurg înflorit pe dinăuntruîntr-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Ciobanu, în care se apleacă asupra mitului Mioriței, pe care îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul ființei omenești, și după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te copleșește prin dimensiunea sa omenească, prin truda ... Abonare la articolele scrise de emilia Țuțuianu
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
de când dura acea tăcere deplină. Simțea În tâmple șuieratul surd al sângelui. Toate umorile se precipitau Înlăuntrul lui. Din când În când, i se părea că se găsește pe buza unei cascade uriașe care se prăvălea spre măruntaiele pământului. Era copleșit de bubuitul propriului său trup. Apoi, dindărătul ușii Închise, desluși un ușor târșâit. Oameni care se Înghesuiau Încercând să nu se facă auziți, Înăbușind cu mâna sunetul glasurilor, ca să nu Îl deranjeze. Dar ora era târzie și afară Îl așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și se opri, dându-i parcă de Înțeles că era Încă momentul cuvintelor. Priorul acceptă răgazul tacit ce i se oferea. La rândul său, făcu un pas Înapoi, adoptând o atitudine relaxată. În realitate, se blestema singur pentru că se lăsase copleșit de elanul cunoașterii, ducându-se acolo dezarmat și neînsoțit. Nimeni nu știa unde se afla, nimeni nu Îi putea veni În ajutor. Unica armă pe care o avea era daga păstrată În buzunarul secret, dar se Îndoia că celălalt avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pe hartă nu erau indicate doar hotarele geografice, ci și rutele maritime, traseul vânturilor și al curenților, detaliul coastelor cu locurile prielnice debarcării și stâncile primejdioase, numărul de zile necesare pentru Îndelungata călătorie și apoi cabotajul de-a lungul coastelor. Copleșit de curiozitate, uitase cu totul de adversarul său. Se dădu Înapoi dintr-un salt, adoptând o postură defensivă. Dar Veniero renunțase la orice atitudine ostilă. Părea nerăbdător, În așteptarea unui răspuns. — Am totul În mână. Pe dumneata, secretul dumitale, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]