2,395 matches
-
am parte... și bătrânul începu iar pomelnicul. - Va să zică barabule ai furat dar cartofe nu ! - Nu, întări cu hotărâre moșul, clipind din ochi. Își făcuse socoteala că, în actele oficiale, cuvântul „barabule” nu poate fi întrebuințat. VACA Sunător ca sticla, grâul copt e plin de lăcuste care sfârâie zorite în timp ce, alături, păpușoaiele tac. într-un trifoi clocotește prepelița iar ciocârlia cântă în slava cerului. Soarele de după-amiază luminează peste asfințit cu o lumină blândă deasupra spicelor plecate. Vâjâind, trec doi corbi prin
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de ploi acide și furtuni. Dar ce să vezi, a ieșit măria sa Verde Împărat, la braț cu Împărăteasa, să-și scalde privirea în grădina lor fragedă, să vadă plantele cum respiră și cum se ridică din leagănul seminței spre maturitatea coaptă. Papagalul Kea - Iarăși ne-a murit o oaie! - strigă mâhnit fermierul din Nouă Zeelandă, când deschise ușa la casa lor micuță. - Dar ce s-a întâmplat, tătucule? - întrebă unul dintre băieți. - Nu-mi dau seama nici eu ce le atacă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
joacă atunci când mergeam la câmp cu căruța bunicului. Când am mai crescut și bănuiam că s-au copt lubenițele, mergeam la câmp singuri, pe jos, deoarece bunicul nu ne lua, spunând că mai trebuie sa așteptăm până vor fi bine coapte. Cum pofta și Aghiuță ne îmboldea să nu îl credem, mergeam acolo în lipsa lui. Nu ne pricepeam să recunoaștem care sunt cele coapte, iar Costică și mai puțin, așa că i-am cerut un cuțit și am început să facem țăncușe
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
secol mai târziu decât era normal din punct de vedere etiologic și apoi a dispărut În chip la fel de misterios, spre regretul Desdemonei; un caz grav de Zona Zoster, care i-a făcut coastele și spatele de culoarea și textura căpșunelor coapte și care o Înțepau ca niște ghimpi; nouăsprezece răceli; o săptămână de pneumonie „ambulantă“ pur figurativă; ulcer; cataracte psihosomatice care Îi Încețoșau privirea la aniversările morții soțului ei și pe care și le Înlătura singură prin plâns; și o contractură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mele și dispărea din nou, lasându-mă să mă clatin, Încerc să-mi mențin echilibrul. Totul era umed acolo jos. De la mine sau de la ea, nu știu. Îmi lăsam capul pe pieptul ei, sub tricoul suflecat. Subsuorile Îi miroseau a fructe coapte prea tare. Părul Îi era foarte rar acolo. ― Norocoaso i-aș fi spus În timpul zilei. Nici măcar nu trebuie să te razi. Dar Calliope cea din timpul nopții nu făcea decât să mângâie părul sau să-l guste. Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pentru el nimic nu are mai mult preț - în afara banilor, bineînțeles - decât ce-i bălăngăne între picioare. Și nu e prima oară când încearcă cu josnicii de felul acesta să vadă dacă are înclinații spre bărbați mai tineri, ori mai copți, păroși sau chei, eventual spre alte femei, poate chiar copii... Da, copii! Atâta simț al demnității și onoarei are Gallus, încât i-a pus până și pe prietenii fiilor lor... Herius și Aeserinus! Își astupă panicată gura cu mâna. A
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a lungul canalelor, Însă astea erau drumuri mai lungi. Dar oricum ai fi luat-o, tot trebuia să treci peste un pod ca să ajungi. Aveai de ales Între trei poduri. Pe unul dintre ele era o femeie care vindea castane coapte. Era cald cât stăteai lângă focul ei pe cărbuni și apoi aveai castanele calde În buzunar. Spitalul era foarte vechi și foarte frumos - intrai printr-o poartă, traversai o curte și apoi ieșeai pe altă poartă. De obicei din curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
al nostru. Și, cine credeți voi că va face lucrul acesta? Nimeni altul decât Soarele cel dătător de lumină și căldură. Iar, dacă nu ar fi așa de cald, înțelegeți, firește, că n-ar mai fi nici gutui ori pere coapte, nici grâul, porumbul și alte plante n-ar mai fi în stare să hrănească oamenii și animalele. Toamna, copii, e anotimpul bogăției. Ea dăruiește oamenilor rod bun, răsplătindu-le, astfel, truda. După cules, munca în câmp nu se oprește defel
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de ieri, nici cu cea de alaltăieri, nici cu cele de dinainte. Parcă o mână nevăzută și năzdrăvană ar fi răspândit în toată ograda parfumuri dintre cele mai felurite și mai frumoase. Cum ieși din casă, te întâmpină mirosul merelor coapte și al perelor cu obraji îmbujorați care, de pe crengile lor, parcă îți zâmbesc pline de voioșie. Dacă o iei prin grădinița din fața casei, vei face cu siguranță, cunoștință cu aroma pufoaselor gutui. Prunii și zarzării - aflați ceva mai încolo - își
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
De toamnă Elena Marin Alexe Coboară iar toamna pe ulița mea Cu pasul ușor legănat Prin palme ascunde comoară de stea Din zare de cer adunat În aer miresmele fac hore mari Sărută și cer și pământ Iar merele coapte-și plec fruntea spre zari Și vezi o livadă plângând E-un haos plăcut amalgam de culori Și vântul colindă voios Când raze de soare tiptil cad pe flori El fața-și ascunde milos Sub vișin pe bancă m-așez
De toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83229_a_84554]
-
o amintire - toată lumea era la treierat În prima zi de seceriș, lucru care nu se petrecuse cu foarte mult timp În urmă și urma să se Întâmple din nou curând. Și În acel lan treieram Înaintând printre valuri de spice coapte. Înaintam ca un Întreg, pentru că eram una cu lanul, eram una cu spicele, așa-mi amintesc eu. Și iată-ne din nou - Întregul sat, căpetenia noastră, familia mea și fețele Îmbătrânite și dragi ale fetelor cu care bătusem orezul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ele. Le iau pe toate, rosti bătrânul primele vorbe din noaptea aceea lungă și ele căzură ca niște bile de sticlă pe mozaicul unei catedrale. Rămăseseră astfel împietriți tot restul nopții. Doi morți priveghind o mireasă. Dimineața mâncară tăcuți castane coapte și, din boluri albe de faianță, orez fiert în lapte, cu miere și scorțișoară. Apoi încărcară mecanismele mișcătoare într-un cărucior, la care se înhămă Bătrânul. Pe Vanghele îl lăsă, urmărindu-l cu privirea, sub smochinul uscat din fața hanului. Capitolul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dintr-un spic de orz sălbatic. — Te gândești încă la recolta ta? îl întrebă Sebastianus. Scoțându-și spicul dintre dinți și arătând cu el înspre lanul de grâu, Vitalius preciză: — Da, dar cel al tatălui meu e, fără îndoială, mai copt decât ăsta: se culege la sfârșitul lui iunie. Pe cel de aici nu o să-l culeagă mai devreme de patruzeci de zile. Metronius făcu cu ochiul spre alanul ce stătea întins în iarbă cu mâinile sub cap: — Maliban al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
i se supune fără alte rezistențe inutile. Citise asta în ochii acelui ofițer roman pe care îl cunoscuse în Sapaudia. Două cuvinte cu episcopul, câteva promisiuni, câteva asigurări, și cetatea întreagă ar fi căzut în mâinile sale ca un fruct copt: în sfârșit, un premiu demn de ostenelile îndurate până atunci de războinicii săi. Aceștia ar fi putut fi, de această dată, primii care să se facă stăpâni pe aurăria din altare și pe comorile predate cu mâini tremurătoare de oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ele. Le iau pe toate, rosti bătrânul primele vorbe din noaptea aceea lungă și ele căzură ca niște bile de sticlă pe mozaicul unei catedrale. Rămăseseră astfel împietriți tot restul nopții. Doi morți priveghind o mireasă. Dimineața mâncară tăcuți castane coapte și, din boluri albe de faianță, orez fiert în lapte, cu miere și scorțișoară. Apoi încărcară mecanismele mișcătoare într-un cărucior, la care se înhămă Bătrânul. Pe Vanghele îl lăsă, urmărindu-l cu privirea, sub smochinul uscat din fața hanului. Capitolul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acestea. Vorbind din punct de vedere profesional, adică din singurul punct de vedere din care mi-a plăcut vreodată să vorbesc (și, spre a-mi diminua și mai mult meritul, vorbesc neîncetat în nouă limbi străine, dintre care patru moarte coapte) - deci vorbind strict profesional, repet, sunt un om care cunoaște o fericire extatică. Niciodată înainte n-am fost așa. Sau poate că o singură dată, la paisprezece ani, când am scris o povestire în care toți eroii aveau cicatrici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
alții sperau ca masa de prânz să compeseze renunțarea la imposibila cafea. Masa de prânz, o altă tragedie...! În loc de pâine li se distribuiră turtoi un fel de tărâțe amestecate cu incerte impurități, necopt suficient, iar coaja turtoiului care era oarecum coaptă nu putea fi consumata având un miros neidentificat Întrucât deținuții la Liber ce pregăteau mâncarea Închisorii ungeau tăvile cu vaselină industrială iar uleiul natural Îl doseau pentru a-l consuma ori Îl schimbau pentru câteva țigări - totuși, unii mai flămânzi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai Înțelegător, cel mai european-dus În lume-Înțelept-neprovincial-mintal diversificat-inteligent-tînăr-la-suflet dintre vechii refugiați și cu adevărat interesat de fenomenele noi. Oare nu se sforțase puțin ca să merite această considerație? Nu se pusese la bătaie, nu jucase jocul, nu jucase pe refugiatul bătrân copt? Dacă da, atunci era jignit de sine. Și, da, așa era. Dacă auzea lucruri pe care nu dorea să le audă, era o paralelă - În autobuz văzuse lucruri pe care nu dorise să le vadă. Dar nu se dusese el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-i acesta? A fost un om, zicea Fundoianu, Se poate gaza un om și prin indiferență, Prin uitare, că doar omenească este uitarea, Doar moarte își face cu mult respect datoria. Zăludă Copiii nu se fac peste noapte, nici fructele coapte, nu știi, zăludă, cu cine ești rudă, rupe-mi o pleoapă, am să te pot recunoaște, fiul tatălui tău, hău din hău, cu cât ești mai modest,treci la rest, de ce să iubești moartea dacă, romană, sarmată, n-ai înțeles
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în timp, o corijare ce trebuia aplicată vieții sale pentru a putea merge mai departe, îi era dat să retrăiască vârsta la care suferise din dragoste pentru prima oară și pe care acum o putea rescrie cu mintea mult mai coaptă și cu sufletul mai călit de experiențele prin care trecuse. Niciun băiat din școală nu era așa de dezvoltat fizic ca el. Erau vreo doi sau trei care foloseau o lamă și un aparat de ras, dar nimeni nu-l
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ce ridicol! Cu mahalalele astea care se extind, constați că din cîmp răsare un oraș peste noapte! Așa că nu mai e de mirare nici apariția masivă a președinților. — Tot un mucos ai rămas! — Păi cred și eu, În comparație cu nasul tău copt... al meu e Încă verde. — Ce-ți mai place să ai ultimul cuvînt! Își prinse nasul Între degete și și-l suflă. I se Învinețise... ori de frig, ori de la băutură și apoi o secreție, ceva ce semăna cu mierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
voi doi. Da, așa cred că stau lucrurile... Și dacă nu știu ce mijloace folosea, Într-adevăr n-are nici o importanță. — Dar despre ce afacere era vorba? — Șantaj. — Șantaj ? Vocea slabă și buzele țuguiate Îți lăsau impresia că morfolește un fruct foarte copt... pentru că pînă și șantajul se conserva În sirop dulce... GÎndindu-mă mai bine, și cuvîntul „șantaj” Îmi sugera tot un fruct mic dintr-un copac oarecare. — Ai de gînd să mă lași să-mi continui cercetările și pe mai departe? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o dovadă Împotriva mea? Nu sînt cîtuși de puțin o amatoare. Uită-te aici și-o să vezi ce vreau să spun. Își duse deodată ambele mîini la cap și-și Îndepărtă părul de parcă ar fi curățat de coajă o piersică coaptă. Avea cu totul altă Înfățișare acum. Mă lovi tare cu peruca peste braț și Începu să-și scarpine părul tuns scurt. Barmanul, care privea acum În jos spre chiuvetă, părea din profil foarte lat În spate și musculos. Poate din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
iar am început să-i povestesc și să-mi lipesc obrajii de el. A mai trecut o vreme, au venit câteva ierni peste el, câteva primăveri peste mine și într-o noapte de-nceput de vară, când cireșele erau aproape coapte, a fost trăsnit, în plină furtună. Mi-aduc și acum aminte dimineața aceea rece și sticloasă când umblam desculț și tremurând în jurul lui, neștiind ce să fac și cum să-l mângâi, și pe bunicu’ cu securea în mâna . „Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aproape zilnic. Cred că pur și simplu, profitând de singurătate, plânsul meu cenzurat atâția ani din lipsă de intimitate cu mine însămi și-a dat drumul. Bocesc senin pe toți cei pierduți, în sfârșit. Simt cum abia acum sunt destul de coaptă și de singură să îmi dau drumul valurilor largi de lacrimi care scaldă draguri și spală tristeți. Tocmai citisem mult și cu sens, se închega ceva și când colo, fișierul cu titlul structura cărții nu mă mai lăsa deloc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]