2,406 matches
-
ceva nou și alta a crede că "filosofia" a "demonstrat" că culorile sunt realmente "nedeterminate" și "ambivalente""317 (s. a.). Și pentru teoriile literare situația s-a pus în termeni similari. Astfel, discursul literar, alături de cel filosofic, sunt considerate ca formând corpusul fundamental care poate oferi o viziune coerentă asupra lumii. Pentru Dominique Maingueneau, de pildă, chiar dacă cele două tipuri de discurs păstrează câte un nucleu particular, analiza lor productivă trebuie să înceapă prin surprinderea fondului lor comun. Mai mult decât atât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard conduce la o ruptură față de raționalismul occidental sau, dimpotrivă, este chiar o inflorescență a acestuia. Din perspectiva acestui cercetător, opera lui Baudrillard pare a fi un "simptom al modernității", iar concepția asupra simbolului i se pare că trădează respingerea corpusului social în ansamblu. Pentru alți critici, teoria schimbului simbolic reprezintă o concepție radicală asupra modernității sau se integrează în categoria "modernist-postmodernistă", arătând cum "marile povestiri" ale economiei politice, industrialismului și progresului pot fi deconstruite. Unul dintre aspectele interesante în legătură cu tema
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
proiectul nietzschean de transmutație a tuturor valorilor la "comutația" acestora, care echivalează, de fapt, cu nediferențierea și confuzia lor. Se poate observa, și prin această temă care intervine în analiza stadială a simulacrului, modalitatea în care teoria baudrillardiană se raliază corpusului ideatic al postmodernismului, în care problematica dizolvării valorilor și a granițelor conceptuale este de acum un loc comun. Stadiul fractal al simulacrului are efecte nu doar în planul lucrurilor, al socialului sau al politicului, ci și în planul profund al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de sens, enigma, secretul, scriitura poetică, și, în consecință, fragmentul, colajul, decupajul etc. Ceea ce este de remarcat la Baudrillard este faptul că el concentrează în cadrul aceluiași discurs atât partea teoretică a asumpțiilor sale, cât și aplicarea sa concret-practică; neavând un corpus de abordări dual, discursul său încearcă să transmită conținutul și prin intermediul formei, chiar dacă simultan forma primește explicări în conținut. David Harvey observă extrem de pertinent faptul că Jean Baudrillard, la fel ca Paul Virilio, se remarcă prin proiectul construirii unui paralelism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
efort de a reuni caracteristicile acestui fenomen cu cele ale teoriilor sociale, de fapt, a contopi postmodernismul cu postmodernitatea. Dincolo de afilierile periodice cu postmodernismul, urmate de anumite distanțări față de acest curent, credem că scrierile sale au intrat deja într-un corpus al postmodernismului, fiind considerate referințe pentru orice încercare viitoare de trasare a contururilor sale. Concluzii Filosofia postmodernă o filosofie autofagă? Demersul pe care l-am susținut până acum a încercat să cartografieze imaginea unei discursivități postmoderne complexe, diseminate într-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
În acest sens, putem spune că postmodernismul se bucură de un succès de scandale, care s-a făcut remarcat mai ales printr-o retorică a dezagregării și rupturii decât printr-o "etică" a muncii de construcție. Cu toate acestea, un corpus semnificativ de lucrări și teorii s-a conturat de-a lungul timpului, demonstrând că dincolo de agon-ul dezbaterii inițiale, curentul are o substanță demnă de a fi luată în atenție și cercetată. Din păcate pentru stadiul actual al cunoașterii sale adecvate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și de teoretizare. Mai mult decât atât, deși au trecut câteva decenii bune de când a cunoscut momentul de explozie ideatică, postmodernismul continuă să suscite interesul și astfel, la fel ca vechile tipuri de filosofii, începe să se solidifice într-un corpus din ce în ce mai închegat de idei și concepte. La fel ca Andreas Huyssen, cred că indiferent de ce parte a discuției ne situăm, cunoașterea premiselor postmodernismului devine o necesitate, din moment ce în sectoare importante ale culturii modificările la nivelul sensibilității, practicilor discursive, experiențelor și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
adică coerența antagonismelor). Paracelsus a extins similitudinea în medicină, punând în evidență influența "astrală" a mineralelor, a aerului în vindecarea rănilor, precum și a factorilor psihosociali (ens spirituale). Ca hermetist, el a pledat pentru medicul inițiat și inițiator; ca mag, considera corpus siderum ca "suflul lui Dumnezeu". Elvețianul împletea terapeutica medicală cu filosofia și cu deontologia medicală, revenite astăzi în reglarea complicatelor relații interprofesionale și interumane prezente în vindecarea maladiilor. "Tabloul hermetic este, așadar, complet la Paracelsus: nu numai microcosmosul uman este
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
scrise -, sculptorul s-a arătat extrem de parcimonios cu cuvintele și confesiunile despre arta lui -, aceste desene reflectă o preocupare permanentă, care închide opera în cercul solipsist, aproape monahal, al unei reflecții obsesive. Himerele nu doar constituie o bună parte din corpusul impresionant al operei paciuriene, ele chiar "bântuie" întreaga operă a lui Paciurea. Aceste eboșe au fost publicate în volumul coordonat de Dana Bercea, în ampla lucrare Repertoriul Graficii Românești din secolul al XX-lea343. Publicarea schițelor pentru diverse lucrări, cele mai multe dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
viață, iar sensul acesta ar fi apropiat de analiza stilului și a gustului pe care o face Bourdieu. N.J.G. Pounds oferă o definiție mai cuprinzătoare a culturii, apropiată însă de punctul de vedere al lui Bourdieu. Potrivit lui Pounds, cultura este "corpusul de idei ale unui popor despre sine și despre ceea ce îl înconjoară, împreună cu uneltele și artefactele prin intermediul cărora indivizii stabilesc legături între ei și cu lumea în care trăiesc 18". Astfel, cultura poate fi definită ca un concept extins și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
divină, ci și cu Rațiunea de Stat. Spre deosebire de Hobbes, care îl aservește pe individ Leviathanului (1651), în lucrarea sa Două studii asupra guvernării (1690), Locke cere statului să garanteze drepturile individuale. Aceasta va culmina în domeniul politic cu legea Habeas corpus și cu Declarația drepturilor omului. Umanismul va atinge desăvîrșirea filozofică odată cu secolul Luminilor și se va afirma din punct de vedere politic odată cu Revoluția franceză. Din acest moment, progresul Istoriei și propășirea omului se vor întrepătrunde și vor ființa în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
întregul social, societatea globală la diferite scări: locală, națională, regională, internațională. Părțile concurente sunt, în funcție de scara avută în vedere: statul (statele), partide și grupuri de presiune, organizații internaționale guvernamentale și nonguvernamentale, noile mișcări sociale (feminismul, ecologismul dar și fundamentalismele neototalitare), corpus-ul cetățenilor, masa indivizilor. Identificarea părților pune în evidență trei aspecte importante ale modelului: 1) ponderea noilor veniți la ocuparea poziției de parte politică: partidele ecologiste, mișcările feministe, dar și cele fundamentalist-neototalitare; 2) diferența calitativă dintre cetățeni, persoanele civic angajate
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și proceselor politice, ideologiilor și programelor, partidelor și oamenilor politici testând, astfel, normalitatea vieții politice dintr-o societate. Prin asumarea acestor instrumente conceptuale întemeiate pe educația civică și cultura politică, s-ar putea coagula, într-o perioadă determinată de timp, corpus-ul social al cetățenilor, esențial pentru practica democrației descentralizat-comunitare. Folosind aceste "instrumente de lucru", îmi propun estimarea politico-ideologică a unui posibil spațiu politic românesc. Mai întâi, însă, o succintă evaluare a unui generic eșichier politic. Din punctul meu de vedere
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
a acelui "One Mân" capătă implicații periculoase: Aceasta încurajează o viziune care pune o lume a simbolurilor și a abstracțiunilor în locul unei lumi a indivizilor concreți și a existenței istorice pe care Blake a explorat-o atât de magnific în corpusul operelor sale" (1981, p. 42). Motivul principal pentru care nu pot împărtăși poziția critică a lui Aers este acela că, în cazul lui Blake, odată ce viziunea atinge climaxul, determinațiile individuale sunt efasate, iar viața umană este percepută că unitate, nu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
viitoarea înfățișare politică a Europei cum au fost Congresul de la Viena din 1814, Tratatul de la Versailles din 1919 și summitul de la Yalta din 1945. Statelor membre ale Uniunii Europene li se cere să accepte în multe probleme acel acquis communautaire, corpusul de legi, tratate și directive asupra cărora au fost de acord întemeietorii săi; există o îndepărtare relativă de la luarea deciziilor politice prin consens spre votul cu majoritate calificată și, în consecință, un pas mai rapid al eurolegislației în toate domeniile
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
exprimare și al necesităților de interacțiune comunicativă, enunțurile iau forme infinite în interiorul cărora genurile discursive intervin ca factori determinanți. Fiecare gen discursiv devine o componentă a interacțiunii lingvistice, care se desfășoară într-un anumit cadru social. În prezent, lingvistica de corpus oferă mijloace teoretice și tehnice de studiere a spațiilor textului și discursului, transformînd în dualitate falsa antinomie dintre limbă și vorbire. Noua disciplină, derivată dintr-o metodă de investigație lingvistică, se bazează pe textele reale ca produse rezultate în comunicarea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
față de mizele argumentative ale unui obiect discursiv atît de empiric, atît de diversificat. Dincolo de această contingență aparentă, regularitățile semnificative pe care le vom examina vizează stabilirea existenței unor moduri de textualitate generică și specifică, fundamentale și recurente, deoarece examinarea unui corpus vast arată că acest tip de discurs este mai "restrictiv" decît s-ar crede și că autorul și editorul sînt mai puțin "inovatori" decît și-ar putea imagina chiar ei. Domeniul "comunicare, editare" ne furnizează contextul global în care se
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
trebuie remarcată o evoluție foarte profundă a teoriei lingvistice în domeniile enunțării, discursivității și pragmaticii (1982, p. 35). Ne propunem abordarea globală a diverselor practici de prefețe, epigrafe sau reclame. Totuși, principala noastră intenție nu a fost să constituim un corpus închis și exhaustiv. Am avut grijă să acoperim mai multe segmente de editare (Clasici, Literatură pentru Tineret, Literatură...) și să abordăm genuri paratextuale care țin atît de sfera restrînsă, cît și de cea diversificată a producției editoriale. Extraordinara eterogenitate a
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
cîteva dintre abaterile pe care lingvistica textuală este obligată să le accepte și, mai ales, cîteva dintre limitele pe care se presupune că ea și le fixează pentru a putea spune ceva despre un obiect care trece de la statutul de corpus (enunțul ca obiect empiric material) la cel de obiect teoretic (1989, p. 187). Ne înscriem în această perspectivă lingvistică și considerăm textul ca unitate de analiză, încercînd să stabilim relații între modurile de funcționare textuale și orientarea lor argumentativă în
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
textului aceluiași volum, dar care circulă întrucîtva liber, într-un spațiu fizic și social nelimitat din punct de vedere virtual (1987, p. 316). Astfel, epitextul editorial va acoperi trei genuri discursive ale paratextului editorial: publicitatea, catalogul, nota asupra ediției. Analiza corpusului constituit din textele publicitare va scoate în evidență diferite trăsături ale strategiilor comerciale editoriale; există legături între strategiile enunțiative și strategiile de "marketing" ale serviciilor de la edituri? Catalogul ne va permite să formulăm ipoteze despre discursul editorului, formă de paratextualitate
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
publicitare, Gallimard Jeunesse Această campanie publicitară este alcătuită din 13 apariții în Libération, în iarna 1987-1988. Sînt enunțuri monosau bipropoziționale care formează o unitate, o rețea a cărei textualitate se bazează pe un co-text vizual, alteori verbal. Să luăm din corpusul nostru cele treisprezece enunțuri propoziționale (ordinea numerotării de la 1 la 13 corespunde vîrstei publicului, format din copii și adolescenți, implicat în lectura cărților de la cei mai mici la cei mai mari). Indicăm, sub fiecare enunț, și titlurile cărților prezentate. (1
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
același timp, enunțarea se exhibă simptomatic ca un argument ce se îndreaptă în sens opus. [...] Ironia nu e lipsită de valoare argumentativă, ea le are pe toate (1981, p. 237). Acest citat marchează foarte clar principala funcție a ironiei. În ceea ce privește corpusul nostru, ea are trei consecințe. Mai întîi, ironia este un mijloc de a scăpa, prin asumare, de normele discursive proprii fiecărei instituții (reguli de necesitate: " Nu e posibil să faci X fără să faci Y"; reguli de calitate: " Nu e
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
În această îndelungată cercetare pe tema Unității am urmat doar două dintre itinerarele ce ni se propuneau. Pe de altă parte, am ales citatele și referințele dintr-un cerc restrîns de lucrări și de autori. Oricît de limitat pare, acest corpus permite, totuși, să acordăm, să distingem, fie numai să aprofundam anumite probleme ce impun mai mult decît simpla tratare a unei teme, principiile inventarierii analatice. E de la sine înțeles că afirmarea, într-un anumit moment al istoriei, a ideilor și
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sa, avem impresia unei prezențe mai mult anunțate decât investigate cu adevărat, percepem atmosfera crizei evocate de Nietzsche, pe care o respiră și Heidegger și care condiționează pathosul modului său de a filozofa, dar nu observăm încă referirea precisă la corpusul textelor și fragmentelor nietzscheene. Am văzut în ce mod receptarea operei lui Nietzsche a contribuit la caracterizarea climatului epocii, marcate de nihilism, relativism, deziluzie și Kulturpessimismus. Problemele deschise în perioada "post-Nietzsche" trebuiau să se intersecteze inevitabil cu reflecția tânărului Heidegger
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
un punct oarecare al secvenței principale 7. Tipologiile textuale globale, despre care am afirmat deja că ni se par un proiect mult prea ambițios, nu pot fi valabile decât în aceste cazuri simple de structuri secvențiale (cvasi)omogene. Aplicată pe corpusuri mai complexe prin natura lor, abordarea secvențială permite luarea în considerare a cazurilor de structuri secvențiale eterogene. Două noi cazuri reprezentative apar de această dată: inserția secvențelor eterogene și dominanta secvențială. Atunci când secvențe de diferite tipuri alternează, apare o relație
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]