1,557 matches
-
culori, de sunete, de emoțiune, poate unică în viața unei națiuni, căci într-acea clipă părea că se înfăptuise unirea poporului ardelean cu suveranii care simbolizau întreaga Românie Mare. Regele, regina și autoritățile s-au oprit în fața tribunei și defileul cortegiului etnografic a început. A ținut trei ore, neîntrerupt decât prin mici manifestațiuni spontane ale celor care se rupeau din coloana mergătoare și se adresau regelui și reginei fie pentru a le oferi câte un dar, produs al industriei lor casnice
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
decorate, cu steaguri și flori, era înțesată de lume în haine de sărbătoare. La ora 10, la gară, intrarea regelui. Primarul sas îi urează bun venit pe nemțește! În[tr]-o altă țară s-ar fi tolerat așa ceva? De acolo, cortegiul se îndreaptă către Catedrală, la Te Deum-ul oficiat de episcopul dr. Miron Cristea. Toate doamnele, după imboldul reginei, în portul național. Când intrăm și ne îndreptăm spre ele, pe atunci soția părintelui Triteanu, azi d-na Goga, cu un frumos
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Săliște improvizată în dimineața următoare, în afară din program, îl întârziază cu totul, și dejunul, fixat la Făgăraș pe orele 12, nu se mai poate ține, deoarece n-am sosit acolo decât la ora trei. S-a renunțat și la cortegiul de trăsuri împodobite cu flori și însoțit de tineri țărani călări. Toate satele vecine erau înșirate pe trei rânduri de-a lungul străzilor, cu drapele și coruri. La ieșirea din gară a izbucnit o ploaie așa de grozavă, încât primirea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
literalmente încântătoare ca sora ei Elena Perticari, dar așa de bine făcută, mlădioasă, grațioasă în toate miș cările ei și împodobită de regină cu toalete potrivite firii ei și elegant purtate, încât era o plăcere să vezi la serbările oficiale cortegiul regal cu impozanta regină Elisabeta în frunte, urmată de acele doamne și domnișoare de onoare. Ceva mai târziu, probabil sub influența lui Teodor Văcărescu și după dorința poetei Carmen Sylva, după retragerea tatei de la minister, intră Elena Văcărescu. Nimic din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tunet de ovațiuni cutremură aerul; mamele își ridicau copiii în sus, bărbații agitau pălăriile, femeile - batistele. Regina, palidă și apoi roșie de emoție, se săltă în picioare, lacrimile îi curgeau șir pe obraz, surâdea și saluta cu mâinile, cu capul. Cortegiul porni, regele o trase binișor pe perna trăsurii, dar la răspântii, când mulțimea în delir oprea caii, ea se ridica din nou și lumea se aprindea și mai mult. „Regina, regina noastră.“ Poporul uitase toate cele greșite și nu-și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu cum fusese invitat în auto-ul jandarmilor, de teama unui asasinat, ci într-al procurorului - și pornesc urmați de auto-ul lui cu doamna Antonescu și Mihai Antonescu, aflat la Predeal, și de un auto cu servitoarele. La Sinaia cortegiul oficial se oprește și le face semn să treacă înainte. Se supuse, dar când se uită înapoi cele două auto-uri nu se mai vedeau. La București, merg direct la președintele Consiliului Gigurtu, care, cu mari exclamații și semne de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dezgroparea oaselor lui Codreanu și înmormântarea ridicolă și rușinoasă ce i se făcu, cu guvernul în cap, generalul Antonescu în cămașă verde, legațiile germană, italiană, japoneză, steaguri verzi, tricolorul pe coșciugul lui, însă măzgălit cu svastica și grătarul pușcăriei. Pe parcursul cortegiului, circulația în treruptă și statuile lui I.C. Brătianu, Take Ionescu acoperite cu schele îmbrăcate în verde și împodobite cu portretul lui Codreanu. Cineva indignat îmi vorbea de acest lucru tolerat de guvern. „Bine au făcut, am răspuns, un simțimânt de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se retrag. Toată noaptea militarii și, probabil, regele au discutat. Convinși de cei doi legionari, au hotărât să plece cu ei la București. Dis-de-di mineață, profesorii au fost deșteptați și rugați să pornească și ei din Sinaia, dar nu în cortegiul regal, compus din 4 automobile în care, pe lângă Casa Regală, intrau Băncilă, Ersenie și ofițerii de gardă în Sinaia. Cele două automobile cu profesorii și maiorul Tomescu au urmat la mare distanță. La Câmpina, mare agitație pe stradă. Un ofițer
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
al viitorului, dacă-i urmărim compatibilitatea, naturalețea, iar nu artificialismul. Caracterul omnivor al omului, cu extrema sa vegetariană, e Însă o armă cu două tăișuri. Ea a ajutat omului să supraviețuiască, dar a contribuit și la suprapopularea planetei, cu tot cortegiul său de consecințe asupra mediului. La o armă cu două tăișuri totul e măsura, care e ușor de pierdut, mai ales atunci când nu mai există așa-numitul feed back, adică dependența vieții noastre de modificările induse de noi În mediu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chiar că se împușcă dacă nu îi corectează nota la purtare. Acesta însă a rămas de neînduplecat, iar colegii răutăcioși, îl apostrofau zgomotos spunândui: ai zis că te împuști Ioniță. Și Ioniță s-a împușcat pe o alee sub Tâmpa. Cortegiul mortuar a trecut prin fața ferestrelor profesorului Baboe, nici asta însă nu l-a impresionat. Era o replică des folosită de părinți când își dojeneau copiii care nu reușeau undeva, ceva: „ce o să zică lumea?” Și replica asta stupidă se implanta
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de obicei în imediata vecinătate a canalului din curte, modelam cu mânuțele noastre dibace, din lut și apă, o păpușă denumită „Caloian” pe care o împodobeam cu flori proaspete și coji de ouă strânse de fiecare dintre noi. Formam apoi cortegiul funerar la care participam toți copii, mămicile noastre așezându-ne doi câte doi consecutiv, iar perechea fiind constituită din frații cei mici. Păpușa era așezată într-o cutie de lemn ori carton și plimbată de noi pe câteva străzi din
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
plimbată de noi pe câteva străzi din cartier. Toate aspectele consumate aveau o anumită conotație în sensul că prezența acelei cutii reflecta sicriul în care era depus trupul de copil, pentru că în fapt „Caloianul” fusese un copilaș. „Preotul” ce însoțea cortegiul funerar agita un gen de recipient ce semnifica în mod evident cădelnița. Nu parcurgeam mai mult de două, trei străzi, pornind de la noi, de pe Tudor Vladimirescu, ieșeam pe Viforului și ne întorceam pe Călugăreni și Vasile Sârbu. Uneori ne însoțeau
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Tudor Vladimirescu, ieșeam pe Viforului și ne întorceam pe Călugăreni și Vasile Sârbu. Uneori ne însoțeau și câteva mămici, mai ales în perioada când eram foarte mici și trebuia să fim atent supravegheați. Pe toată durata deplasării, noi cei din cortegiul funerar trebuia să cântăm: „Ene, Ene, Caloiene, Du-te-n cer și cere, Să deschidă porțile, Să sloboadă ploile, Să curgă ca grânele, Zilele și nopțile, Ca să crească grânele.” Și-mi aduc aminte cât de frumos și responsabil o făceam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mi aduc aminte cât de frumos și responsabil o făceam, din moment ce vecinii ieșeau la stradă și ne urmăreau cu mare atenție. Era în fapt un ritual de invocare a ploii, un obicei străvechi de fertilitate a ogoarelor. Când ajungeam acasă, cortegiul funerar se oprea din cântat și urma să îngropăm păpușa de lut într un perimetru cu pământ afânat și multă verdeață. După toată această procesiune avea loc pomana mică a Caloianului, doar cu plăcinte, gogoși și ouă vopsite. Joi, tot
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
locurilor acestora; și unde așteptam să-l vedem ieșind din „unda amară“, cum o cântă Homer, pe Glaucos, zeul marin, oracolul zgomotos și temut, cu părul plin de alge violete, cu barba Încâlcită de scoici, venind spre noi Într-un cortegiu de tritoni, sunând din trâmbiți de sidef și cu cele cincizeci de Nereide jucăușe, abia ieșite din peștera lui Nereu, În toată strălucirea și candoarea lor virginală. Plângeți pe cei care, sub același climat violent și necruțător al mării, propriu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să investigăm. În mijlocul unei mulțimi dense și tăcute, se desfășura o procesiune, Înaintea căreia erau cîțiva monahi În veșminte colorate, urmați de un cîrd de oameni sobri, Îmbrăcați În negru și purtînd un sicriu. Ei erau cei care marcau sfîrșitul cortegiului formal și erau urmați de mulțimea Înghesuită de oameni, fără nici un fel de disciplină sau direcție. Procesiunea s-a oprit și unul dintre indivizii Îmbrăcați În negru a apărut la un balcon - cu niște hîrțoage În mînă: „Este de datoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din lume, în cel de la Genova, pentru sutele și sutele de morminte funerare de rară valoare artistică. Pentru pământeanul cu puțin duh de credință moartea este durerea durerilor, este scrum și fum; cei mai mulți oameni leșinați de durere se văd în cortegiul funebru dindărătul carului funebru. Însuși Cristos, în atotputernicia persoanei sale divine, nu și-a stăpânit lacrimile în fața mormântului lui Lazăr, prietenul său. (In 11,35). Între literele românești putem citi: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei” (Al.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fie lăudat, toate s-au îndreptat, de unde mai înainte era gata să mă prezint în fața dreptului Judecător, acum mă simt bine și pot să lucrez în via Domnului. Pe aici toate sunt bune și mulțumitoare. Iarna a apărut cu tot cortegiul ei de bucurii, este într-adevăr iarnă moldovenească, pe care o cunoști din copilăria ta, cred că îți aduci aminte. Aștept un răspuns. - Dorindu-ți încă o dată toate cele bune, sărbători fericite și la mulți ani, rămân al frăției tale
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
viața aceasta, și o vom face cu prețul oricăror sacrificii. Al vieții, poate! Mitul micilor fericiri care se pierd - nici el nu ne va putea reține. Pentru că fericirea cea mare și adevărată este să mergi pe drum, unul după celălalt. Cortegiu... Drumul nostru... Drumul tău. Drept înainte, fără să privești înapoi. Căci pentru noi cultura nu este plăcere, nu este un mijloc de a ajunge la bunăstare, ci o necesitate lăuntrică. De aceea mergem către ea întreaga viață, fără tristeți și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
spune impresiile tale profunde! Ce singurătate! și totuși sunt destui în jurul meu, și totuși nici unul... Cum să exprim mizeria condiției carnale a omului? Trebuie să o fi resimțit ca să-ți dai seama (mizeria contactului-plăcere, și nu a contactului-natură), cu tot cortegiul său de nimicuri și de minciuni însoțitoare... Cel care a resimțit-o este un bolnav: o maladie a sufletului, care face sufletul mai bun, dar trist... 13 februarie 1955 Dacă vrei să te afunzi în mediocritate (și este o necesitate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
et de passer le plus tôt de l’autre part... Mais surtout, que cela soit au mal ou au bien, il faut savoir se donner tout, éperdument! 236 Parola: „Dragoste, fii veșnică! Să nu ai teamă!“ Primul simțământ pe drumul Cortegiului: singurătatea e o orbire. Nu există singurătate! Ridicat peste timp și spațiu, o mulțime de oameni te însoțesc, toți pe același drum, toți cu același gând - spre mai bine. Cortegiu nesfârșit... și, de aproape sau de departe, toți se îngrijesc
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fii veșnică! Să nu ai teamă!“ Primul simțământ pe drumul Cortegiului: singurătatea e o orbire. Nu există singurătate! Ridicat peste timp și spațiu, o mulțime de oameni te însoțesc, toți pe același drum, toți cu același gând - spre mai bine. Cortegiu nesfârșit... și, de aproape sau de departe, toți se îngrijesc de fericirea și de bucuria ta, toți îți vor binele: toți au scris, au compus, au cântat, au muncit pentru tine, pentru tine s-au dăruit omenirii, pentru tine au
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la ele, de-a lungul aleilor din parc, panourile cu zâmbetul unsuros al muncitorilor fruntași și eroilor socialiști. Am văzut zăcând în praf zdrențăroși tineri sau bătrâni, morți în plină stradă, și trecătorii pășind indiferent pe lângă ei. și am văzut cortegiile de mare pompă ale unor funeralii de stat, cu sicriul deschis purtat de camioane îmbrăcate în catifea, și mulțimea de gură-cască cu ochii sticloși. În privirile lor se citea un amestec de scârbă înăbușită în fața pompei risipite pe-un porc
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ne rugăm fierbinte lui Dumnezeu să se întoarcă tatăl vostru de la închisoare, unde stă absolut nevinovat de șase ani de zile. Haideți, dragii mei, mergeți și pregătiți-vă lecțiile pentru mâine. Și a venit și toamna, ducându-ne într-un cortegiu de frunze moarte spre aceleași fundamentale întrebări, cărora nu le-a găsit răspuns nici înfocatul pictor, subjugat de farmecele trupeșelor tahitiene atât de filotime, privind oferta atractivă și irezistibilă a nurilor ispititori și provocatori: "Qui sommes-nous? D-où venons-nous? Qù allons-nous
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de dinainte de Paște, un fel de Lăsata Secului din România, ce se petrece în plină stradă, cu zgomot, surle și trâmbitze, măști fulehung (seamănă mult cu cele din Moldova, spaima de demonii munților este universală), dar și muzică tehno. Uneori cortegiul aduce mai mult cu o gay pride, urmele creștine ale sărbătorii s-au șters de mult. În ultima vreme, aceste "carnavaluri", cum le spun elvețienii, au devenit prilej de nesfârșite scandaluri, bătăi între clanuri rivale, beții nesfârșite și nemăsurate etc.
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]