1,606 matches
-
ieșind spre sară, își punea puțin pe-o ureche pălăria rotundă, își aprindea o țigară și se îndrepta spre cafenea. Acolo, după obiceiul tovarășilor, juca un domino, o spaniola, cetea o gazetă, și când nu se ducea undeva la o crâșmă, se îndrepta spre mahalalele lui iubite - căci un tânăr ca el totdeauna trebuia să aibă o dragoste. Dar în viața aceasta în care se ridicase cu asprime și prin care din greu răzbătea, el nu știa să umble decât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
calce în picioare „dacă ar afla ceva“, dacă ar afla că „fata lui l-a făcut de rușine“. Altceva nu grăia acasă; stătea o zi, mult două, până ce-și dădea raportul, după aceea iar pleca, din canton în canton, din crâșmă în crâșmă, și nu se întorcea câte-o săptămână, uneori și mai mult. Dar vorbe despre dragostea Tudoriței cu feciorul lui Vartolomei începură să răzbată în mahala. În fundul uliții, sub salcâmii cei bătrâni, sub singurii copaci din partea locului, la casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
picioare „dacă ar afla ceva“, dacă ar afla că „fata lui l-a făcut de rușine“. Altceva nu grăia acasă; stătea o zi, mult două, până ce-și dădea raportul, după aceea iar pleca, din canton în canton, din crâșmă în crâșmă, și nu se întorcea câte-o săptămână, uneori și mai mult. Dar vorbe despre dragostea Tudoriței cu feciorul lui Vartolomei începură să răzbată în mahala. În fundul uliții, sub salcâmii cei bătrâni, sub singurii copaci din partea locului, la casele aprozilor, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se cunoșteau semnele bătăii trecute. În ziua aceea n-a mai spus nici un cuvânt; a plecat întunecat, fără să lase un ban pe colțul mesei. S-a dus cu straiele-i prăfuite și cu cortelu-i mare spre cantoanele și spre crâșmele lui. În urmă-i, în amurg, Tudorița ceru de la Reiza undelemn de zece bani și pregăti candela la iconița veche afumată, rămasă de la maică-sa. Începu după aceea să se miște trudnic prin casă, cu mădularele-i amorțite. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre bordeie. Iaca, tot ai rămas la noi... zise moș Nastase vesel. —Și mie îmi pare bine, răspunse Niță. Eu zic să luăm o leacă de rachiu, să cinstim, moș Nastase... —Bine, măi băiete, bine... numai noi nu prea avem crâșme pe-aici... Da’ sâmbătă sara se duce un om calare ș-aduce. Om cinsti noi mai târziu, de bine ce ne-am văzut... De-acu eu socot c-ai să stai la noi... Boieru-i om cumsecade. —Adevărat, e om tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Sandule, o chiamă Zina. Faliboga mormăi ceva neînțeles. Boierii intrară în casă. Apoi peste puțin ieși cuconu Jorj singur; și chemând pe Faliboga, îi zise cu glas tare: —Sandule, să trimeți un om cu sania până la comună, s-aducă de la crâșmă trei vedre de rachiu... Să dai cinstea asta la oameni... chiar în ia-sară... Da’ să fii cu luare-aminte... Am înțeles, cuconașule, răspunse Faliboga. Da’ când vă-ntoarceți? — Cine? întrebă boierul. A! cuconiței nu-i prea place pe la noi... Da’ eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spectaculoase, chiar și pentru mine, care sunt un ageamiu în materie. Ceea ce nu înseamnă că beau orice poșircă. Nu! Și mărturisesc cu această ocazie că nu mai țin minte de când nu am mai băut, la mine în țară, vin de crâșmă sau vin de MAT. Numai vinuri curate, adică naturale. Direct de la producător, cum se spune pe la noi, unul din producători fiind eu însumi. Și, pentru a nu avea necazuri, se înțelege cu cine, mărturisesc că producția mea e pentru uz
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
zicem că m-am dus cu Pastenague la cafenea sau într-un bistrou din preajma Centrului Georges Pompidou, mai pe scurt Beaubourg. Bistroul sau braseria - sau ce-o fi - se cheamă Chez Coste, mai pe românește La Costică, așa cum îi zicea crâșmei de pe colțul lui Mecet cu Popa Nan, în timpul copilăriei mele. — Hai să luăm și-o gustărică. — Excelentă idee! Că atâta bere pe stomacul gol... — Las’ că-i bună și berea! Curăță... — Te lăudai la un moment dat că ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
printre ei, deși se străduia să se facă popular spunându-le pe numele mic, bătându-i pe umăr, vârându-li-se în gură și în suflet de câte ori le spunea ceva, semănând cu o lipitoare, dar cu care Dascălu pleca la crâșmă aproape zilnic - cum au aflat mai târziu -, făcându-și-l, încă neclar pentru ce anume, apropiat. Ileana Roman, plutind cu capul semeț printre ceilalți, râzând strident, și amantul ei, Iuliu Sofronie: isteț, plin de vervă și de idei și om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au fost fidele și în alte cărți, tot din acest ciclu: Gândul de veghe, Călugărul, Țiganca, Zâna cea bună. Ideea de bază a acestui al cincilea volum este una de factură comercială: vânzări-cumpărări de terenuri, de case, de dughene, de crâșme. Tranzacții în care sunt implicați oameni de diverse ranguri și condiții materiale, din care nu lipsesc domnitorii, înalți demnitari, diverși boieri, mitropoliți, stareți de mănăstiri și chiar ființe de condiție publică, socială și materială simplă. Oameni de jos adică. Comentariile
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
supt Gunoiu”. --Cer iertare, sfințite, dar nu pot să nu remarc, cum am mai făcut-o, că o față bisericească de pe cea mai înaltă treaptă... --Ce vrei să spui? --Că la 26 februarie 1800 Maria Androneasa vinde mitropolitului Iacov o crâșmă cu pivniță și casă “la poarta Curții gospod dispre Gunoi”. --Și să mai spui că o față bisericească fuge de crâșmă precum dracul de tămâie - am auzit vorba mormăită în barbă, însoțită de semnul crucii.. A urmat un moment de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cea mai înaltă treaptă... --Ce vrei să spui? --Că la 26 februarie 1800 Maria Androneasa vinde mitropolitului Iacov o crâșmă cu pivniță și casă “la poarta Curții gospod dispre Gunoi”. --Și să mai spui că o față bisericească fuge de crâșmă precum dracul de tămâie - am auzit vorba mormăită în barbă, însoțită de semnul crucii.. A urmat un moment de întristare. Bătrânul parcă nici nu îndrăznea să privească spre mine. L-am lăsat să-și rumege năduful... În cele din urmă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Nici la 20 august 1777 lucrurile nu s-au limpezit. După cum spun vornicii de poartă, pe locul reclamat “să află făcut despre Ulița Mare pe locul acesta trahtirul și 3 dugheni ce sânt a preuților italienești osăbitu de pivnița și crâșma ce este pe pivniță, ce este alăture cu tractirul și cu dughenile... ce-au fost a preuților izoviți leșești”. Să nu crezi, sfințite părinte, că lucrurile s-au pus pe calea cea dreaptă. Nici la 22 decembrie 1778 Locman nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care sunt înjugați la haraba și uite-te la ei cât de greu trag în jug. Îi urmez sfatul și după numărul și călcătura boilor îmi dau seama că are dreptate. Cine știe de la ce vie mănăstirească aduc vinul pentru crâșmele de pe Podul Vechi sau pentru altele? Și n-am uitat că voievozii au hotărât - la cererea mănăstirilor - ca nimeni să nu vândă vin până nu se termină vânzarea celui mănăstiresc. --Eu zic să mai schimbăm o vorbă cu armenii, fiindcă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
acea casă pentru care vodă mai spune: “pentru aceea nici bir să nu aibă a da, nici podvoade, nici cai de olac să nu ia, nici alte mărunțișuri ce sânt asupra târgoveților”. --Cred că acolo era oarece dugheană sau chiar crâșmă... --Ce te face să crezi asta? --Cea mai simplă pricină ar fi că acea casă se afla aproape de Chervăsărie și avea vreo pivniță cu oarece băutură... --Că bine zici! Păi câtă lume nu se vântura pe la poarta acelei case?! Până
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pe fapte reale, aflăm dintr-o plângere a lui Alexandru Frangoli către vodă, făcută la 30 mai 1797 împotriva Ocrainei jidoavca care știind că înscrisurile pentru “o cârciumă... aice în Iași, la Târgul Făinii Vechi” au ars susține că locul crâșmei dinspre locuința ei nu ar fi al lui Frangoli, ci al ei “și eu am marturi oameni bătrâni care știu că lucu acela este drept a crâcimii și măcar că n-au fost îngrădit, dar s-au luat de cătră oamenii
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
noului lăcaș de rugăciune Mitropolia Sfântul Gheorghe, Radu Racoviță biv vel (fost mare n.n) logofăt, cu soția, fiicele sale și ginerii, scriu la 15 mai 1761 (7269): “am dat danie spre pomenire o pivniță de piatră cu dugheană de crâșmă... deasupra pivniții și cu altă dugheană... alăture... pentru șidere crâșmarului și cu 4 dugheni din gios... supt un acoperemânt... lângă mănăstirea Bărboioului, pe Ulița Fânăriei, sfintei Biserici Mitropolii, unde se cinstește... hramul Stretenie, pentru pomenire sufletului răposatu soțului mieu Marie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
noi? La câte porți boierești n-am bătut? Pe câți voievozi nu i-am întâlnit? La câte mănăstiri nu ne-am închinat? Cu câți oameni de rând, unii necăjiți, alții plini de înțelepciune, nu ne-am dat binețe? În câte crâșme n-am intrat să-i vedem pe oameni așa cum sunt ei de adevăratelea. La câte școli nu am asistat la paradosirea celor însetați de carte?... În drumurile noastre am fost nevoiți să ne ferim din calea galopului cailor călăreților de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tînăr care-l va ruga să poarte o discuție cu el. Maestrul, ezitînd Între principiul etic și cel poetic - căci după primul l-ar fi respins, iar după al doilea l-ar fi ascultat - va sta cu el Într-o crîșmă Întunecoasă și va comanda două votci pascale, pare-se, conform ritualului. Jeshua Krohal, căci așa se numea tînărul, Îi va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de cînd Îi picase În mînă o lucrare a sa care Îl Încredințase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să-și asculte glasul rațiunii, n-ar fi trebuit să se Încumete a-l lua sub oblăduirea sa, căci prostia spoită cu fudulie este mai păgubitoare decît orice altă țicneală. Își vor da Însă Întîlnire peste trei luni În aceeași crîșmă, după care Îl va abandona nu Înainte de a-i dicta o listă cu douăzeci și șapte de cărți pe tema minunilor din Canaan și a mîntuirii. La sfîrșitul lui august Jeshua Krohal Își făcu apariția la locul stabilit, aducîndu-și și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Krohal, cearcănele sale vineții ca și trupu-i trîndav; apoi va tăia dintr-un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se recunoștea nemțoaica roșcovană din crîșma „Corona“ (care nemțoaică roșcovană avea o tainică legătură cu Lot prin pata albă de nădușeală care i se Întindea la subraț și pe care Jeshua Krohal, după propria-i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinînd acele paragrafe În care se Întrezărea sămînța mitică, sămînță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crîșma „Corona“, punîndu-și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. TÎnărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În Canaan nu se putea limpezi, lui nu-i mai rămînea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pînă la starea de grație a Întruchipării... Jeshua Krohal va părăsi În zori odaia Maestrului (În care izul cărților legate În piele era Înăbușit de lemnul santalului care ardea În menore de bronz, suveniruri de la un pelerinaj. Se Întoarse la crîșma „Corona“, comandă gulaș și o stacană de bere, apoi se adînci În rescrierea manuscrisului. Cam pe la amiază avu În față manuscrisul cu tema biblică din titlul său Drumul În Canaan, transcris de mîna sa cu slove mari. După care luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
această cauză, limba vorbită în Slobozia era limba ruteană, limbă ce a dăinuit până prin anul 1950. Tot cam pe atunci au mai venit și circa 12-20 de familii de nemți, poloni și evrei, care au făcut mori și prăvălii, ori crâșme. Nu mult de la Unirea Principatelor, Cuza a dat ordin pentru reforma administrativă și prin lege, în locul isprăvniciilor și a ocoalelor s-a format satul, unitatea administrativă cea mai mică. Comuna era formată din două sau mai multe sate, fiind prima
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
țară, se stabilește în satul Cobiceni din comuna Hlipiceni, unde își cumpără teren arabil, loc de casă și o pădure de cca 20-30 ha de la moșiereasa Enescu, care era văduvă de război, după căpitanul Enescu. Familia Stoleru își deschide o crâșmă și după un timp și-a ridicat o clădire cu etaj, la intersecția străzii principale cu strada ce duce la gară și satul Victoria și la parter deschide un fel de restaurancârciumă, iar alături, Ministerul Justiției ridică un imobil cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]