3,198 matches
-
ceea ce reactualiza în noi trauma originară a copilului din relația cu mama! Refuzul afecțiunii declanșează spontan sentimentul vinovăției, iar mai târziu constituie baza complexului de inferioritate sau de insuficiență. Am alergat apoi în urma masei, implorându-i iubirea, purtând steaguri și cravate roșii, semnele iubirii, dar și ale eroticului. L.A.: De acord cu paralela, însă cum se poate explica faptul că un asemenea mecanism, destul de simplist, a avut atâtea decenii un efect ca și somnambulic asupra noastră? D.G.: Cu alte cuvinte, cum
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
punct; - părul bine plasat, dar capul să nu fie văzut (transparent) - 1 punct; - prezența hainelor (prin nasturi) - 1 punct; - lipsa transparenței și prezența a două elemente vestimentare - 1 punct; - desenul complet al veșmintelor - 1 punct; - patru articole vestimentare (pălărie, vestă, cravată, pantaloni etc.) - 1 punct; - costumul perfect, fără defecte - 1 punct; - prezența degetelor - 1 punct; - numărul corect al degetelor - 1 punct; - detalii corecte ale degetelor - 1 punct; - poziția policelui - 1 punct; - evidențierea palmei între degete și brațe - 1 punct; - brațele articulate
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Șerban Cioculescu și-l amintește ca pe un „tinerel firav, de 30 de ani, grijuliu de fizicul și de garderoba sa, dintre cele mai asortate cu costume de stofă englezească, cu cămăși de poplină și cu o vastă panoplie de cravate de mătase în toate culorile și desenele”, menționând și că „era călătorit și la curent cu scriitorii francezi la modă: Montherlant, Morand, Maurois, Mauriac, Giraudoux, Cocteau și prietenul acestuia, prea curând dispărutul Raymond Radiguet”), publicist priceput, dar nu și posesor
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
domenii interdisciplinare. A fost profesor invitat și profesor titular în Germania (1977-1980), Italia (1978), SUA (1981-1991, 1999, 2002). Din 1994 ține prelegeri de proiectare pe calculator la Universitatea din Wuppertal, Germania, numărându-se printre pionierii domeniului. A debutat precoce, în „Cravata roșie” (1950). În 1967 publică, în colaborare, un ghid intitulat Drumețind pe meleaguri brașovene. Prima carte, Lawrence Olivier. Aventură în universul lui Shakespeare îi apare în 1968. Împreună cu A. I. Brumaru a alcătuit antologia de texte Literatură și cunoaștere (1975). După
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
psihiatru la Policlinica sectorului 1. Din 1995 lucrează, tot ca psihiatru, în Franța (la Centrul Spitalicesc din Prémontré), frecventând între timp și Facultatea de Psihanaliză a Universității Paris VIII. Manifestă preocupări literare precoce, fiind distinsă cu un premiu al revistei „Cravata roșie” în 1956. Adevăratul debut în presă are loc în 1971, la „Cadran” (publicație a cenaclului „George Bacovia”), cu proză scurtă, prefigurând primul volum, Totul și încă ceva, ieșit de sub tipar în 1972. Scriitoarea părea plină de avânt și, în
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
A fost soția lui Tiberiu Utan. Debutează cu scenariul de film Într-o zi, un tânăr. O zi din viața tineretului (1950), premiat de Studioul de Filme „Alexandru Sahia”. Redactor la „Contemporanul” (1952-1958) și la revistele pentru copii „Luminița” și „Cravata roșie”, redactor-șef la „Arici-Pogonici” (1958-1969), va fi ulterior directoare a Studioului Cinematografic București (1969-1971) și a Studioului Animafilm (1971-1983). Deține Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul Lumea într-un degetar (1981). Prozele ritmate compuse de O., „spuse” pentru
OLTEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288525_a_289854]
-
a reușit decât să-i hipertrofieze elevului Paul Cernat de atunci complexele identitare („deviza mea era «fuga, la adăpost»” - p. 47). Riturile de trecere la vârsta eroismului plin de făgăduințe n-au fost uitate: solemna înveșmântare în haina de pionier, cravata purpurie și insigna de rigoare au pregătit vizita la Doftana, taberele de îndoctrinare cu pateticele lor jurăminte „la careu”, memorarea poeziilor patriotice, lecturile din Scânteia și noile aspirații uteciste... Pentru legendarul popor, singura „supapă” era fotbalul - sportul care în anii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în elină) și le stă la dispoziție pentru consultații chiar după absolvire (din reprobabile calcule erotico-sexuale); „Abe” e bârfitor, are maniere „grotești”, se comportă ca orice nouveau riche (călătorește la Paris cu exorbitantul Concorde, ca să poată fuma; își trimite expres cravatele la Paris pentru a fi curățate), admiră militarii („din tot felul de motive”), își invită (cu intenții perverse) studenții acasă, pentru a vedea la televizor meciuri de baschet și a mânca pizza - distracție de plebeu care ar trebui să arate
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
poporul nostru muncitor primea cu nespusă bucurie vestea constituirii Întâielor detașamente de pionieri la noi În țară (Ă). Un succes incontestabil Îl constituie faptul că până În prezent un număr de 101.000 elevei s-au dovedit demni de a purta cravata roșie. (Ă), Încă din februarie a acestui an, revista Pionierul a deschis o anchetă printre cititorii săi, cu Întrebarea: «Despre ce ați dori să citiți În noile cărți ce se scriu despre voi?» (Ă). Sunt mape Întregi, mape voluminoase care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă)». Astfel, Eugen Jebeleanu ne arată răsunetul pe care-l are evocarea eroismului comuniștilor În sufletele tinerei generații ce crește În libertate și fericire: Nu vom uita, nu, Petre niciodată!» Spun pumnii strânși și adâncii ochi senini - ai pionierilor cu cravate roșii, care privesc la Doftana, șapca veche străpunsă de glonț, mânjită de sânge și pământ a comunistului Petre Gheorghe, pe care călăii «clănțănind, În beznă ascunși» l-au Împușcat din spate, În timp ce din pieptu-i izbucnea răscolitor, strigătul: «Partidul să trăiască
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care ne scoate din acest ritm frenetic: ieșirea fizică din locul de muncă, senzația de căldură în bătaia soarelui sau răcoarea de pe strada măturată de vânt, mirosul din mașină în drum spre casă, ascultarea postului de radio preferat, desfacerea nodului cravatei, intrarea în casă, contactul cu cutia de bere rece, primii pași dintr-o plimbare... Pe scurt, un mic detaliu este, adesea, suficient pentru a „se deconecta”. În aceste momente de „ieșire din priză” bine definite, activitatea cerebrală se reduce și
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
chipului era foarte contractată, tensionată. Din analiza mai multor filme înțelegem că JFK își controla foarte strict atitudinea, pentru că, de îndată ce vedea un aparat de filmat îndreptat spre el, își corecta ținuta, verifica dacă haina îi este bine încheiată, își aranja cravata și băga iute mâna într-un buzunar interior ca să verifice lucrurile de acolo. Foarte multe detalii vizuale arată, astfel, un personaj dublu, care este în același timp gata de acțiune și dornic să controleze totul, ca să nu greșească. Chiar dacă omul
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
ale protagonistului, ci și tonalitatea stilistică a aventurii ce decolează chiar sub ochii tăi: Era pe la unsprezece dimineața la mijlocul lui octombrie, soarele nu strălucea, iar în aerul limpede de pe dealuri plutea amenințarea unei ploi torențiale. Purtam un costum albastru-deschis, cămașă, cravată și batistă la buzunarul de la piept, toate de culoare închisă, pantofi negri, șosete negre de lână cu baghete albastru-închis. Eram pus la punct, curat, bărbierit și necherchelit și nu-mi păsa dacă cineva își dădea seama. Eram imaginea ideală a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
limbajul îl caracterizează pe Eddie Mars, ci deghizamentul, talentul impresionant de a-și ascunde ghearele în catifeaua agresivă a insignifianței: Era un om cenușiu, îmbrăcat complet în cenușiu, cu excepția pantofilor negri lustruiți și a celor două diamante stacojii înfipte în cravata de mătase cenușie, care semănau cu carourile de pe masa de ruletă. Avea o cămașă cenușie, iar costumul la două rânduri, dintr-un flanel moale, era superb croit. La vederea lui Carmen, își scoase pălăria cenușie, iar părul sub ea era
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
s-a schimbat nimic, iar înfățișarea gangsterului cu maniere de gentleman e cea bine cunoscută. Același om cenușiu, cu păr cenușiu atrăgător, ochi cenușii, sprâncene bine conturate, cenușii. Costumul de flanel cu pieptar dublu era cenușiu, cămașa era cenușiu-deschis, iar cravata de un cenușiu mai închis, cu excepția a două diamante roșii. Ceva e diferit, totuși. Jocul dragostei și al întâmplării i-a adus pe Marlowe și Mars în același spațiu - strâmt până la sufocare - al negocierilor între perdanți potențiali. Mars este îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tânără, cu mâinile încleștate pe portdrapelul cu flamura roșie, cu privirile fixate undeva, spre zările viitorului fericit: un stahanovist mânuind cu abilitate strungul creator de unelte: o combină strângând de pe ogoarele mănoase ale Patriei recolte îmbelșugate, șiruri de pionieri, cu cravate roșii și cu buchete de garoafe, defilând sub faldurile steagului roșu și ale tricolorului: mineri cu pikhamerele pe umeri, ieșind înnegriți de cărbune de la șut: ostașul armatei noastre populare stând cu mâna pe armă de veghe la hotarele țării - iată
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lupți ca viața luminoasă S-o aperi de dușmani - și să-i înfrângi?! Durerea-n clește inima ne-o strânge... Dar știi, chiar Stalin ne-nvăța Că noi nu avem dreptul de a plânge, Ci datoria veșnic de-a lupta! Cravata și-a-ndreptat-o și, tăcută, Cu toată palma genele și-a șters... Și-ntre sprâncene-i tremura o cută Ca umbrele tristeții într-un vers... Privirea hotărâtă, toată fața, Spre chipul lui din cadră și-a-ndreptat: — „Tăticule, promit, ca toată viața Să fiu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
întru slava curajoșilor revoluționari și chiar, într-una din zile, aduse de la școală fotografia aceea cu clasa lui: două rânduri stând în picioare, un rând așezat, gornistul și toboșarul în față, cu un genunchi în pământ, mândri toți să poarte cravate roșii de pionieri, iar în spatele lor, pe o fâșie lată de pânză, cuvintele acelea scrise cu litere albe: „Mulțumim tovarășului Stalin pentru copilăria noastră fericită!“. Când vorbea cu fiul lui, Nikolai înțelegea că era ceva adevărat în inscripția aceea stupidă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sau o precizie exagerată creează același efect nedorit - de incredibil. De pildă, este suficient ca într-o pădure să întâlnim o fată îmbrăcată în alb și cu coroniță pe cap sau să observăm pe stradă un tânăr îmbrăcat elegant, cu cravată de mătase, cămașă impecabilă și... șlapi în picioare. Brusc, întreaga întâmplare devine bizară, ciudată, nefirească. Depinde ce anume vrem să comunicăm prin scrisul nostru. Nu orice abatere de la credibilitate este blamabilă. Să ne gândim la faptul divers care trăiește tocmai
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în magazin”, „Atmosfera din cameră îmi apăsa umerii” etc.). Observăm acest defect mai ales în gestionarea greșită a enumerării, când într-o succesiune de trăsături fizice strecurăm neatenți și o calitate morală sau un detaliu de comportament: „Avea pantofii lustruiți, cravata asortată la culoarea costumului și se purta ca un laș”. Atenție însă, putem amesteca registrele enumerării, cu condiția ca acest melanj să fie consecvent, să se repete (semn indubitabil al intenționalității): „Era un tânăr înalt și molatic, filiform și plin
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
1990 este aleasă președintă a PEN - Clubului român. Președintă și vicepreședintă a Alianței Civice (1991-1996), a devenit, în 1995, președintă a Fundației Academia Civică, în cadrul căreia a inițiat proiectul Memorialul de la Sighet, dedicat victimelor comunismului. După debutul absolut în revista „Cravata roșie”, în 1954, reînnoit în „Tribuna” din 1959, va avea interdicție de publicare între 1960 și 1963, pentru ca, din 1964, când reintră în publicistică la „Contemporanul”, să fie o prezență constantă, semnând săptămânal vreme de trei decenii, cu precădere în
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
câte o pală de nor./ Din când în când bătăile ornicului/ îmi par mai moi/ decât blana de cârtiță./ Din când în când din dealul cu pruni/ cineva îmi măsoară prin binoclu/ statura./ Eu îi zâmbesc/ și-mi potrivesc pe-ndelete/ cravata...” Chiar și celebrarea erosului (ca în volumul Mereu iubirea, 1988) stă sub premoniția „marii treceri”, a „nopții” care va veni. Solitudinea, angoasa, criza de timp sunt convertite fie în interogații austere, formulate în stil folcloric (Dialog nocturn), fie în melosuri
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
apoi Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1948-1952). Debutează ca poet în revista „Gând tineresc” din Alba Iulia (1947) și, editorial, cu volumul Cincisutistul (1952). A colaborat, desfășurând totodată și o activitate redacțională, la „Almanahul literar”, „Lupta Ardealului”, „Contemporanul”, „Cravata roșie” (redactor-șef, 1956-1958), „Flacăra”, „Gazeta literară” (redactor-șef adjunct, 1966), „Luceafărul” (redactor, 1958-1960), „Scânteia tineretului” (redactor, 1960), „Steaua”, „România literară”, „Viața românească” ș.a. A condus filiala clujeană a Uniunii Scriitorilor (1953-1955), a fost secretar al Uniunii Scriitorilor (1962-1965), șef
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
și să ne luptăm în buzdugane ! Gigel: -Astă noapte ai avut vreun coșmar ? Alina: ( arată un pachet ) -Duc la bibliotecă toate cărțile de povești. Le donez pentru alți copii. Gigel: - Povești ! Povești ! Povești ! De la toamnă, bunica a spus să port cravată. Paul: - Serios ? ( se uită prin cărțile Alinei, citește titlurile : ,,Capra cu trei iezi’’, ,,Amintiri din copilărie’’, ,,Scufița roșie’’, ,, Alba ca zăpada’’, ,,Harap Alb’’. O întâlnire și o luptă cu ursul, cu spânul cel viclean...Mai miroase a ceva aventură !... Alina
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Douăzeci și șase de țigani, Bejenii, cei bătrâni grași, cei tineri ca țârii, își acordau alămurile. Deasupra țârlâielii se înălța vuietul tobei mari care aduna tot satul. Babele ieșiseră în porți. Pe uliță se strângeau tineri în cămăși cadrilate, cu cravate țipătoare. Rimelate și cu părul încrețit, fetele păreau de la oraș. Uitându-se intimidați pe-alături, băieții dădeau mâna cu ele și râdeau exagerat, scuipând coji de semințe. - Vasilică, ce faci, mă, băiatule ? - Ce să fac, îmi merge bine. - Păcat ! Când
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]