3,021 matches
-
știu dacă sunt eu cea veselă sau cea tristă cea împlinită sau cea care încă se mai caută. Oamenii trec și privesc prin mine ca și printr-o fereastră uneori se apleacă ca peste un pervaz imaginar să-mi vadă creștetul din care-mi ies încâlcite gândurile și o zbughesc ca niște șobolani speriați pe străzi unora le este teamă, alții se bucură: -Ia uite ce întâmplare, și râd ținându-se de burtă în timp ce eu merg șchiopătând îngreunată d'un gând
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
nr. 2169 din 08 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului forfota de afară, fără de înțeles pe posturile tv, atentate, calamități storul lăuntricei mele căutări aud valurile unor cuvinte nedeslușite un catarg alb încearcă să le aducă din adâncurile oceanului pe un creștet de val până în Parnas ca o femeie alergând pe străzi purtând pe umeri sărutul bărbatului iubit Referință Bibliografică: catarg alb / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2169, Anul VI, 08 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
CATARG ALB de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372936_a_374265]
-
lin și începu să zboare prin ceața deasă a norilor, trecu pe deasupra cetății Vulturilor, pe deasupra câmpiilor înghețate din țara lor, până când în zare observară discul luminos al soarelui. Se bucurară că au apucat drumul cel bun. Mărțișor îl mângâie pe creștet pe Norocel: - Tot mai bine să ai un picuț de noroc! Soarele lumina și încălzea tot mai puternic. Sub ei observară și pământul. Mărțișor crezu că a ajuns în țara lui Soare-Împărat și zise: - Pană, penișoară, în zbor lin coboară
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
au contribuit la modificarea esențială a stilului de viață, iar astfel, sănătatea dumneavoastră a avut foarte mult de suferit. Putem compara acest stil de viață cu picătura chinezească, cea care pare inofensivă la început, dar care, în timp, va găuri creștetul omului țintuit într-un loc fix. Probabil că niciuna dintre aceste tehnologii nu ar fi afectat sănătatea omului, dacă acesta nu le-ar fi folosit în exces. Poate că de aceea, față de vremurile de odinioară, în zilele noastre ar trebui
CÂND TEHNOLOGIA NE AMENINȚĂ SĂNĂTATEA ȘI VIITORUL de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372993_a_374322]
-
cu dărnicie pe tot corpul. Cobora lin, pipăind cu buzele și limba dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoțând în relief forma plină a sânilor tinerei partenere. Mircea își reluă jocul
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
Versuri > Spiritual > IN VIZIUNEA MEA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1258 din 11 iunie 2014 Toate Articolele Autorului ÎN VIZIUNEA MEA Nu știu cum am ajuns încoronat în fața ta, dar cred că păsările și animalele mă iubesc. Vezi pe creștet porumbelul alb cu aripile-ntinse, iar pe umeri doi fazani ca îngerii însuflețiți; aureolându-mă de acum pe Pământ și mai vezi în făptura mea un leu cu lujere de crin ce înfloresc pe colți? Ei, bine! Această imagine exterioară este
IN VIZIUNEA MEA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371077_a_372406]
-
de râu Cu maiul bătând la rufe-n copaie, Cu sânii sub ie în ritmuri vibrând Pe umeri curgându-i cosița bălaie. Cu pulpele albe ieșind de sub poale Două lumânări de dor tremurând, În jur mlădioasă iarba se-ndoaie În creștet ascunsă-i flacăra-arzând. Și cum se-ntâmplă să treacă bărbatul Ce lucrului tot îi dă miez, Atât vă mai spun: că-n satul Acela-n curând fu botez. Referință Bibliografică: Țărancă la râu / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ŢĂRANCĂ LA RÂU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371106_a_372435]
-
Că ai trudit amar de ani Doar pentru câteva veșminte, Ce putrezesc sub bolovani Învăluind un pumn de oseminte. Eu nu-s profet, dar prin cuvânt, Cuvântul fiind dintâi, Vreau să-ți aduc o alinare Prin semn de binecuvântare. Pe creștet te mângâi! A sosit ora de bilanț: Să socotești, măi omule ! Spoiala ta cu tonele de glanț, În clipa asta, nu ți-ar fi destule, Omule, măi omule...! Ion Părăianu Referință Bibliografică: OMULE ! / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
OMULE ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371117_a_372446]
-
vâlvătaie! Amintiri din viitor Pe drum, viitorul m-a primit în brațele sale. Bucuria întâlnirii înflorea pretutindeni nuferii. Poveștile tale cu iz de mânăstire linișteau bătăile inimii. A urmat sărutul pecete, dulce izvor, aprigă sete. Însuși Dumnezeu ne-a mângâiat creștetul a mulțumire. Referință Bibliografică: LUMINI SI UMBRE / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
LUMINI SI UMBRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371193_a_372522]
-
pus stăpânire pe liniștea apei, doar unduiri ușoare dansau deasupra mării. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu pluteam pe mare. Din când în când, introduceam șapca de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea mă înfioara. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul meu, le era foame. Erau prietenii pescarilor. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii și privea țintă peștele din cârlig: I-l aruncam. Atunci
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
că ne încape universul tot / și Dumnezeu ne-ncape-n rugăciune / iubitul meu, să te împart, nu pot”. Mici mogâldețe de lumină ca niște licurici în iarbă, versurile au ceva din pâlpâirea candelei la altar, până devin nimburi crucifere pe creștete de sfinți. E atât de bine în pufoasa lumină! Ca-n cuibul cald al sânului matern. Cine se odihnește în el are parte de dulceața naturală a laptelui cald, gâlgâind cu spume în gura pruncului nesățios, care smocăie cu voluptate
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
fără să știe, o lecție de rezistență și demnitate. A arătat că bunul-simț și puritatea sunt arme care dau putere celor ce se tem de dușmani vremelnici. A spus răspicat, curajos și fără teama ce gândea și simțea, mângâiat pe creștet de aripă sfântă a îngerului din poezia lui Goga. Iar îngerul, dacă e să dăm crezare poetului, sigur i-a povestit Moșului ce copil și ce purtare a întâlnit el în clasa I, în Ajunul Crăciunului, din anul.... “și nu
CRACIUNUL COPIILOR de RODICA-ELENA LUPU în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344923_a_346252]
-
dar s-au făcut că nu mă cunosc. Am încercat să mă apropii de tine, dar ai fugit, lăsându-mă și mai însingurat. Când m-am întâlnit cu poezia Aceasta mi-a deschis larg brațele Și m-a mângâiat pe creștet! BALADĂ PENTRU ADOLESCENȚI (George Roca) (fiului meu) Eu te-nțeleg prea bine, chiar și-atunci când nu mi te destăinui. Știu ce gândești! Fost-am și eu pe-aceeași stradă pe care îți plimbi pașii! O, dulce adolescență, zbucium și reverie
STRADA NOASTRĂ LUI GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345828_a_347157]
-
-mi grăbite sânii s-or alinta făcându-și cuib și dacă vor sări afară ca niște puișori flămânzi în gura mea și mai flămândă vor nimeri cuminți și blânzi cu dinții prefăcuți în floare voi presăra în carnea ta din creștet până la călcâie ușoare urme de petale și când va clocoti păcatul ce stă pe coapse să inunde ca un tâlhar spre pocăință te-oi duce-n brațe în altar din două trupuri o ființă ne-om zvârcoli încet și
SĂ NU TE MIRI ÎN NOAPTEA ASTA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 844 din 23 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345966_a_347295]
-
soare, era cald, mașinile goneau care-ncotro, copacii fremătau, acoperind morminte de aer, adia, subtil, a trecere, a descompunere, a putrezire, în vitrine soarele - harnic paracliser - aprindea candele, stingea lumânări, se făcuse din ce in ce mai cald, cadavrele încă vii erau pline, din creștet până-n tălpi, cu viermi lungi de sudoare. 2 Los cadáveres aún vivos de la ciudad le dieron al viejo una acogida indiferente, una acogida amistosa, hacía sol, calor, los coches menudeaban por todas partes, los árboles se estremecían cubriendo tumbas
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
curioasă. Cu toate astea îl iubea la nebunie. I se părea că ochii lui albaștri păreau un infinit al mării. Alteori îi asemuia cu necuprinsul cerului, perle împachetate-n umezeala limpede a privirii, mărgele pline de dor ce foșnesc în creștetul cosmosului, peste care timpul petrecut înaintea nașterii ei își pusese amprenta ambiției. - Mai lasă-mă un pic... Încă un pic, Eva... îi șoptea el plin de îngăduință, afundându-și fața în părul ei. Și-ți voi așeza lumea la picioare
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
pierdut scăldat în nostalgia inerentă vârstei. Poate că poezia cea mai însemnată din acest volum este „Candelă în cer” în care, nostalgia după casa părintească, după măicuța care nu mai este, dar a cărei amintire pâlpâie ca o lumânare la creștetul sufletului, la curtea străjuită de arini și prispa casei, la ploaia parfumată de flori de tei, la poamele din copaci și lacăta pusă pe poartă - la cuibul de rândunică din pridvor, provoacă valuri de emoție caldă, scăldată în roua ochilor
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
cu pânze de doliu, bătute-n argintul lunii, se-auzea acel susur molcom al Dunării peste care aluneca prelung fluierul strident al vreunui vapor rătăcit în noapte. Și ce de stele mai răsăriseră pe bolta albastră, pe Calea Laptelui, în creștetul capetelor lor; și ce miresme îmbătătoare bătute de vântul primăverii veneau din pădurile bătrâne ale Grizlingului... Noapte de feerie ca la Ipotești când își aștepta iubita sub salcâmul lor sfânt... -Domnule Eminescu, mă gândeam și eu așa... bunăoară matematicile lucrează
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
mă amăgesc să cred că voi putea ieși dintr-o iarnă grea la fel cum am intrat în ea. Dacă primăvară ne crește aripi și ne înaltă până la cer făcând totul mai usor de trecut, daca explozia verii așterne pe creștetele oamenilor doar miros de liliac și trandafiri, toamna aceasta care va veni mă va seaca, și fiecare frunză dusă de vânt va rupe câte-o bucată din sufletul meu, ca mai apoi iarnă, durerile netrăite până la capăt să se întoarcă
SINGURATATEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347885_a_349214]
-
Îmbracă poiana în broderii lucioase, Roua sclipește pe verdele covor. Brazi impunători veghează munții, Ce își trimit făcliile spre cer, Ici, colo se pitesc arbuștii, Mesteacănul se clatină stingher. Pe alte coame domnesc fagii Și paltini vașnici și aluni, Pe creștet măngăiați de vânturi Și munții parcă au cununi. Cu zgomot Râul Mare ne salută Și trece-n fugă-n treaba lui, El piatra nemișcată o sărută, Pleacă nestăpânit hai-hui. Scăpat din zăgazuri de lacuri, Îngrădit de mâini omenești, El drumu-l
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
profesării cu dăruire, în condițiile dispariției factorilor perturbatori, a grijilor vieții personale... Iar dascălii, se știe, nu-s prea pretențioși, nu cer “marea su sarea”. Așadar, mi-e rușine. Mi-e foarte rușine. Nu, nu-mi pun cenușa ipocriziei pe creștet. Nu-mi stă în fire. Pur și simplu mi-e rușine și asta-mi face bine. E ca o autopenitență, întru solidaritatea de breaslă. Dar (de ce nu?) și o autopenitență pentru propriile greșeli, căci numai cine nu se implică în
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
nu le-a mai comunicat: „când ne-am fost împreună/ privirile se fugăreau/ până-n vârful degetelor/ când ne-am fost împreună/ buzele neputincioase/ amuțeau vinerea de ieri” în timp ce „pe marginea trifoiului cosit/ adorm o clipă de iubire/ cu palmele pe creștet/ un arc de gânduri-căpătâi/ să fie noaptea/ cea dintâi” („Pe marginea trifoiului cosit”). Dar, chiar dacă forța ei imaginativă este puternică, se dovedește matură și fidelă crezului său, astfel că poate rămâne lucidă și poate afirma cu tărie: „pe fruntea trează
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
pe necinste, decretă ea sentențios, uitând să-și mai ascundă sânii săi frumoși și tari ca merele în pârgă, lăsându-i la discreția privirilor curioase ale lui Emilian, care se aplecă s-o îmbrățișeze și să o sărute părintește pe creștetul capului. - Și pentru atâta lucru erai așa de disperată? - Cum să nu fiu neștiind nimic despre tine și despre intențiile tale? Mai m-am lăsat și sărutată în apă pentru prima dată după atâția ani de zile... - Cât de mulți
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1564 din 13 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Vreau să vină primăvara cu alai, Să miros parfumul speranței de mai Liliacul să adie printre file de suflet, Flori de cer să-mi picure pe creștet. Tranda firii să-mi vindece privirea Să pot păstra în inima doar iubirea. Să topim amândoi zăpada întristării În gânduri să ne înflorească merii. Dorul meu să-ți mângâie rana Ce a strâns în ea, lacrima și vina. Să strivim
SĂ VINĂ PRIMĂVARA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348750_a_350079]
-
urce și să coboare lovind fiindul teluric. Este un ocean în care cuvântul-pește alunecă și pătrunde adânc în mintea profanului care urzește necazul pentru că existența lui este într-o continuă odihnă: Azi omul din copil se face armă / Ungerea în creștet cu lamă de oțel / Călită de vene plesnind de putere / Deschisă-i e calea să taie în carne lungi tunele (Călin Derzelea). Nevoia de a crea stimulează centrii nervoși ai celui care plăsmuiește, simte arta cu sufletul și o redă
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]