15,728 matches
-
și al mitropolitului Iosif, al mitropolitului Anania se va împlini. Ei susțin o astfel de reformă firească și benefică. Pe de altă parte, nu se vor putea anula, ca prin magie, toate formulele deja intrate în fondul genetic al oricărui creștin. Creștinul va continua probabil să spună „Tatăl nostru carele ești în ceruri”, sau „și nu ne duce pre noi în ispită”, sau „și ne iartă nouă greșalele noastre”, fiindcă s-a născut cu ele. Așa îi vin la gură, nu și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al mitropolitului Iosif, al mitropolitului Anania se va împlini. Ei susțin o astfel de reformă firească și benefică. Pe de altă parte, nu se vor putea anula, ca prin magie, toate formulele deja intrate în fondul genetic al oricărui creștin. Creștinul va continua probabil să spună „Tatăl nostru carele ești în ceruri”, sau „și nu ne duce pre noi în ispită”, sau „și ne iartă nouă greșalele noastre”, fiindcă s-a născut cu ele. Așa îi vin la gură, nu și le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
perioadă de opt secole; Vulgata lui Ieronim s-a impus foarte târziu în Occident. După venirea lui Isus Cristos era imposibil ca LXX să nu devină Biblie creștină. Firește că a devenit Biblie creștină, altfel prin ce să-și justifice creștinii identitatea și prin ce să-și legitimeze credința? Dumnezeul lui Isus Cristos este același cu Dumnezeul lui Avraam, al lui Iacob și al lui Isaac, același cu Dumnezeul lui Moise. Odată cu apariția primelor comentarii creștine ale LXX (cele paulinice, apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dar toate astea muriseră odată cu cei douăzeci și șase. Și fiul nostru. Doisprezece ani. Atâta avea. Atârna acolo. Se rugase, gemea, țintuit de inelele de fier. Ne îmbărbăta. El surâdea. Vaierul era al mulțimii strânse acolo vreo patru mii erau creștini, ceilalți... cine-I mai știe. Vaierul lor se auzea până jos, la Nagasaki. Cei țintuiți de cruci se rugau. Paul Miki predicase pentru ultima oară. Dar eu n-aveam ochi și nu-l auzeam decât pe fiul nostru . Louis. Louis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și soldații. Soldații care plângeau lângă cruci. Lângă cele douăzeci și șase de cruci. * Când a lăsat manuscrisul din mână, se făcuse seară. Își șterse tacticos ochelarii. Erau aburiți... și-a spus. Un japonez nu plânge. Niciodată. Mai ales un creștin. Oare ce se întâmplase cu familia lui Louis Ibaraki ? O să vadă mâine. E cald acum. Și târziu. Puse semn în manuscris, îl înapoie bibliotecarei care-i surâse. Trist ? ciudat surâs, își spuse și ieși în noapte. Mâine va fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Trist ? ciudat surâs, își spuse și ieși în noapte. Mâine va fi o zi senină, își spuse, privind stelele. Pentru el, războiul nu exista. Singurul război în care se implicase era studiul manuscriselor din epoca lui Toyotomi Hideyoshi (1536-1598). Martiriul creștinilor fusese la 5 februarie 1597. Un an mai târziu, bolnav și disperat din cauza insucceselor militare, murise și "maimuța". Dar pentru toate e timp și mâine. Acum însă, o să treacă pe la biserică, în drum spre casă. O să stea până la sfârșit. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de gospodării colective ori de stat, dar s-ar fi zis că așa ceva nu se putea întâmpla decât undeva departe, pe coclaurii și printre ciulinii Bărăganului, dar nu aici, în lunca Sabarului, nu chiar la ei în sat, unde toți creștinii aveau pământ și nimeni nu poftea să intre în colectivă, ducă-se pe pustii!... Cei cu doxă își puneau chiar problema în termeni cât se poate de rezonabili: dacă Stalin se dusese naibii în cazanul lui Scaraoschi, de ce ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nistrului, la Dunăre și până la Marea cea Mare. Și au chibzuit s-o sfâșie în bucăți și s-o înghită darabă cu darabă până la dispariția ei totală în pântecele lor nesățios. Și au venit păgânii cu sabia, și au venit creștinii cu paloșul, dar și cu crucea și au cerut pământ și apă, și neamul moldovenilor au jinduit a-l face altul, de-al lor, spre a-și spori seminția, dacă așa ceva le-ar fi fost cu putință. În toamna anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i huțul de-al nostru. Hop-hop! Hop-hop! Hop-șa! Huțulcuța mea! Huțulca din Brodina! Păcatul Doamne, că mult a avut de pătimit Ion al lui Tănase Chiteală din Șoldănești până ce a reușit să-și facă și el o familie ca tot creștinul de prin părțile noastre. Că mai întâi fu nevoit să-i înlăture pe ceilalți pețitori din preajma Paraschivei sale, nimeni alta decât fata cea mare a lui Constantin Mâțu, gospodar fruntaș în sat la Bogata. Și nu i-a fost ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
clădite la drumul mare. Și numai din cele subțiri, că celelalte, mai grosuțe, rămâneau în grămezi separate pentru învârtelile și obligațiile lui dom' feșteru', da-i-ar Dumnezeu sănătate că bun om este... mai închide și el ochii... că doar creștini suntem cu toții... Numai așa a reușit Gătej al nostru să adune mai multe cărucioare de găteje pentru gospodăria proprie, dar și două-trei ceva mai de calitate pentru comercializare în cartierele mărginașe ale târgului. Că doar asemenea lemne de foc, uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
poate sfâșia pe veverița cea sprintenă și isteață... Și lumânările, să dispară lumânările de aici, că avem treabă serioasă, adaugă insul... Dar Nineta prinsese faza cu pantera și veverița și i-a turnat-o iar: Suntem într-o casă de creștin. Dacă scoatem lumânările de aici, dăm foc la bloc, pentru că mortul are nevoie de lumină..." Tăcere. Greu, rămânem cu nea Onuț numai eu, tata, mama, Pitu și musafirii nepoftiți. Mama tot așază lumânările din sfeșnice. Un devotat pălărios scoate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
către tata și Pitu: "Mâine, la ora 8, la sediu, camera..." Pe cai!... Primul iese nea Onuț. Politicoși băieții. Politicoși și nu prea. Mama strigă: "Nu-l scoateți cu capul înainte, că nu-i animal! Suntem într-o casă de creștini!"... Pălăriosul șef și-a pierdut toată bruma de răbdare: "Ascultă, cucoană, te trezești la Mitropolie, aici?"... Mama insistă. Pălărioșii cu husa înjură și-l întorc pe nea Onuț cu picioarele înainte. Nici eu nu știam de moda asta. Burtă Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de câte ori trebuie să o iau de la capăt? Umanitatea, spre exemplu, a plecat dintr-un punct și a parcurs toate etapele necesare (mergând din extreme în extreme, o etapă determinând-o pe cealaltă ) pentru a ajunge în ziua de azi buni creștini. În principiu avem la dispoziție toată cultura pentru a fi moderați, profesionaliști, politicoși, cultivați, inteligenți și pentru a avea un trai comod, modern ce ne oferă timp suficient pentru odihnă, plăceri, și, cel mai important, perfecționare. Avem la dispoziție o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
legate de viața religioasă. Astfel, pentru mulți ani de zile din trecut, acesta nu numai că practicase atent, entuziast și cu extremă scrupulozitate toate cele cerute de Biserică (de Biserica Catolică mai exact, căci Victoria și cu fiul ei erau creștini catolici), dar aproape că, în multe locuri, își și întrecuse mama. Și așa, toată lumea era din cale-afară de mândră de el. Timpul, însă, trecuse. Treptat, pe măsură ce băiatul crescuse, pornise - la început timid, iar, mai pe urmă, cu din ce în ce mai mult avânt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
altfel au stat lucrurile de-a lungul istoriei. A. Alvarez, în Zeul sălbatic: un studiu asupra sinuciderii, punctează că, "pentru Biserica primitivă, viața era intolerabilă indiferent de condiții. [...] Învățătura creștină a constituit, inițial, un puternic stimulator pentru sinucidere". Martiriile primilor creștini, o formă subtilă de sinucidere religioasă, culminează, în secolele al IV-lea și al V-lea, cu mania donatiștilor (numiți astfel după fondatorul sectei, africanul Donatus Magnus, și taxați ulterior drept "eretici"), credincioși care ajunseseră, potrivit mărturiilor lui Edward Gibbon
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
încred încă de la început în Dumnezeu? E suficientă doar citirea Bibliei? Cum rezolvăm cu miliardele de necreștini care nu citesc Biblia deoarece nu pot, nu vor sau nu sunt capabili să citească? Aceste întrebări și le pun chiar și mulți creștini protestanți: într-adevăr, toți acești necreștini nu pot găsi un punct stabil în viața lor, o perspectivă sigură, nu pot ajunge la o încredere în viață? Credința în Dumnezeul creștin nu este premiza oricărui da spus vieții și al oricărei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din perspectiva tradiției creștine. Totuși, în cele din urmă, curiozitatea nu-mi fusese răsplătită: seminarul nu putea indica o soluție convingătoare privitor la mântuirea necreștinilor și a posibilității lor de a găsi un fundament al vieții. Dimpotrivă, sunt și astăzi creștini care încă pentru a răspunde, amenință fac referire la Iad. Evident, un iad care este valabil doar pentru ceilalți, cei care stau în afară, extra ecclesiam, care cred în altceva sau nu cred deloc. Religiile lumii erau doar un aspect
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
protestant, al acceptării justificatoare a harului lui Dumnezeu în Cristos. Poate că se referă la viziunea mea personală, dar această întrebare este mult mai simplă, elementară, fundamentală. Când se vorbește despre descoperirea conștientă a motivației existenței umane, întrebarea se impune creștinilor și nu înaintea oricărei lecturi a Bibliei: cum putem atinge un punct stabil, o perspectivă sigură? Cum pot să mă accept pe mine însumi cu laturile mele ascunse? Cum pot să-mi accept chiar și libertatea de a face rău
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu. Nu voiam să interpretez oamenii dintr-o perspectivă teologică diversă față de cum ei înșiși se concep: nu voiam, precum alți teologi, a-l considera pe Nietzsche unul care crede în Dumnezeu și pe atei sau agnostici să-i consider creștini "impliciți" sau, cum spusese la timpul său Karl Rahner, "creștini anonimi". Îmi era limpede încă de la început că îndeosebi evreii și musulmanii nu ar fi apreciat acest tip de "anonimitate creștină" și l-ar fi considerat o încercare de monopolizare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
diversă față de cum ei înșiși se concep: nu voiam, precum alți teologi, a-l considera pe Nietzsche unul care crede în Dumnezeu și pe atei sau agnostici să-i consider creștini "impliciți" sau, cum spusese la timpul său Karl Rahner, "creștini anonimi". Îmi era limpede încă de la început că îndeosebi evreii și musulmanii nu ar fi apreciat acest tip de "anonimitate creștină" și l-ar fi considerat o încercare de monopolizare creștină. Astfel raportul dintre încrederea de fond și credința în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de mult depășite. Dar așa cum un timp mulți gândeau: "Nu trebuie să mă încred în evrei", astăzi se aude adesea afirmație de asemenea de nesusținut "nu trebuie să mă încred în musulmani". Unii evrei și musulmani gândesc același lucru despre creștini. În India cred lucruri asemănătoare unii hinduși despre musulmani, iar în Sri Lanka budiștii naționaliști despre tamil, însă este totdeauna valabil și contrariul. Credincioși de proveniență diversă dau etichete defăimătoare necredincioșilor sau credincioșilor de credință diversă, ateilor, scepticilor sau celor în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care par să dezvăluie limitele de netrecut ale cunoașterii lor? Motivele pentru a le pune sunt suficiente. Apropierea de un secret impenetrabil În zilele noastre s-a dezlănțuit polemica referitoare la evoluționism: "Credeți în teoria evoluției?", sunt întrebat deseori de creștinii fundamentaliști, în special în Statele Unite. Mulți ar dori ca istoria creației relatată în Biblie să fie literalmente predată în școli, cel puțin la același nivel cu teoria evoluției. Eu răspund: "Nu cred în teoria evoluției deoarece, în ce mă privește
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de asemenea, prea puțină simpatie pentru acei oameni de știință care se arată ostili religiei, construind un ateism aparent științific făcând apel la rezultatele obținute în mediul activității lor și împrumutând constant exemple din istoria scandalurilor și crimelor comise de creștini sau de membrii altor religii, fapte pe care istoricii le-au analizat onest și foarte în detaliu. Iau în serios argumentele științifice și critica religioasă care se prezintă astfel, iar pe cele mai puțin serioase îmi permit să le ignor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se întâlnesc într-un punct, în punctul unei umanități elementare. Chiar și Confucius, Buddha, Moise, Isus din Nazaret și foarte important pentru musulmani profetul Mahomed sunt, fiecare în felul său, avocați ai umanității. Personal, mă consider în același timp un creștin și un umanist. Este un concept care mi-a fost clar încă din timpul primilor ani ai școlii gimnaziale de la Lucerna, pe care după aceea l-am justificat și clarificat sub toate aspectele în cartea mea A fi creștini (1974
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un creștin și un umanist. Este un concept care mi-a fost clar încă din timpul primilor ani ai școlii gimnaziale de la Lucerna, pe care după aceea l-am justificat și clarificat sub toate aspectele în cartea mea A fi creștini (1974). Și Declarația pentru o etică mondială a Parlamentului religiilor mondiale este un document umanist, împărtășit și de persoanele care nu sunt religioase. În mod programatic se spune: În fața oricărei manifestări lipsite de umanism convingerile noastre religioase și etice proclamă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]