1,219 matches
-
alături de acestea s-au înregistrat și o mare dezvoltare a unor noi forme de devoțiune religioasă (exemplu: Cultul Preasfintei Inimi a lui Isus). În sânul protestantismului, în secolele XVII - XIX s-au înregistrat diverse mișcări de reînnoire sau de „trezire” creștinească. Astfel, imediat după 1600, s-a afirmat "baptismul" (ramură radicală a reformei protestante, care a refuzat să mai boteze pruncii, în favoarea unei credințe care trebuie să fie rod al alegerii personale, conștiente), apoi, în spațiul german, la sfârșitul secolului XVII
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
esențială pentru fiecare creștin. În sânul romano-catolicismului a apărut o nouă confesiune: "Vechii Catolici" (Uniunea Catolicilor de la Utrecht), care refuză dogma infailibilității papei, definită la Conciliul Vatican I în 1870. În timp ce pretutindeni în jur se înmulțesc semnalele de reînnoire („trezire creștinească”) spiritul reînnoirii începe să miște și confesiunile tradiționale: mișcarea biblică, reînnoirea liturgică, atenția față de problemele sociale etc. În secolul al XIX-lea creștinismul a trebuit să se confrunte și cu nenumărate doctrine politice, precum "liberalismul" și "socialismul" (care se afirmau
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
i-a datorat acestuia multă recunoștință, onorându-i venerabila activitate depusă în serviciul științei, ori de câte ori a fost nevoie. Savantul G. G. Longinescu s-a stins din viață la ora 10:30 seara, în Vinerea Mare a anului 1939. Ultimul său gând creștinesc și românesc a fost ca locuința lui din strada Sfinții Apostoli, în care a văzut lumina zilei, să fie cedată pentru adăpostirea unei biblioteci publice, semn al preocupării sale permanente care l-a animat pentru viitor, pentru toate generațiile, de
Gheorghe Gh. Longinescu () [Corola-website/Science/307196_a_308525]
-
Abaclia (raionul Basarabeasca), unde a slujit în perioada 1975-1998. După cum își amintea pr. Gheorghe Botnari, atmosfera din Abaclia era exact opusă celei din Coșcodeni, aici desfășurându-se o bogată propagandă ateistă. Copiii din sat erau lipsiți de educație și tradiție creștinească, iar intelectualii, dar și mulți alți săteni, considerau că este rușinos chiar și să se salute cu slujitorul altarului. Deși s-a gândit inițial să solicite o altă parohie, a rămas la Abaclia. A avut în grijă și satele din
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
Arhangheli Mihail și Gavriil" din satul Codreanca, unde a fost pălimar și citeț. De asemenea, participa des la slujbele ținute în mănăstirile din apropiere, pe raza de 35 km de la satul natal fiind 10 mănăstiri, de unde a obținut o educație creștinească înaltă. În perioada vacanțelor de vară făcea ascultare la mănăstirea Japca din raionul Camenca. Între anii 1986-1988 a satisfăcut serviciul militar obligatoriu în Armata Sovietică, fiind încartiruit în orașul Mitino din regiunea Moscova (Rusia). Când avea posibilitatea, frecventa Lavra "Sf.
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
Grigore Ureche, alături de boierii Movilești, cu care a fugit din țară în timpul domniei lui Iancu Sasul (1579-1582): ""Multe lucruri spurcate și nedumnezeiești făcea Iancul vodă în domniia sa, că de răotățile lui toată țara și boierii să oțărâia, că legea creștinească nu o iubiia, la avuție lacom și prădătoriu, țara cu dările o îngreuia și era om curvariu preste samă, că nu numai afară, ce nice de curtea sa nu să feriia, că jupânesile boierilor de la masa doamnii sale le scotea
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
funerar din piatră al lui Gregor Prunkul (1772-1823) și al soției sale, Hrepsima (1780-1839). Prin testament, acesta își lăsa averea urmașilor săi (patru fii: Ariton, Ilie, Lucas și Criste și trei fiice: Hatuna, Rozalia și Sofia), dar făcea și donații creștinești („la fondul școalelor împărătești și la spitalul târgului Sucevii, spre ușurarea și hodina bolnavilor celor săraci”). În secolul al XIX-lea, familia Pruncul stăpânea satele Liteni, Străjeroaia, Brăiești, Tolova, Corlățel și Măzănăești. Printre membrii familiei Pruncul din secolul al XIX
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
cercetam întunericul. Nu era nimeni și nimic... Când însă bătăile acestea misterioase s-au repetat nopți de-a rândul, insistent - fiindcă sunt, repet, credincios și superstițios - mi-am zis că nu poate fi decât sufletul fratelui meu, care cere îngrijirea creștinească ce nu i-a fost desigur acordată”. Soția sa nu credea în prezența supranaturală a spiritului fratelui său, dar pentru a risipi tulburarea scriitorului i-a sugerat să plece împreună pentru a cerceta locurile unde și-a trăit Emil ultimele
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
lor, ci și prin traducerea unor cărți de cult, catehisme, din limba slavonă, în limba română. Cele mai importante cărți religioase editate în această perioadă pentru români au fost ""Catehismul de la Sibiu"" din 1544 (catehism ce prezenta doctrinele lutherane), ""Întrebarea creștinească"" din 1559-1560 (care conține cele 10 porunci, Crezul, rugăciunea Tatăl Nostru, instrucțiuni privind rugăciunea, botezul și nunțile), ""Tetraevanghelul"" (cu cele 4 evanghelii traduse în limba română, care a fost editat de mai multe ori, în 1546 și 1552 la Sibiu
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
din -, Isus - ajuns la Ierusalim - intră în polemică cu autoritățile (; Al cincilea discurs: . Ca reproș împotriva conducătorilor iudeilor (), Isus rostește marele discurs escatologic adresat ucenicilor ( și ) ca să persevereze, să fie pregătiți pentru întoarcerea Domnului și să „aducă roade” de dreptate creștinească. Relatarea Pătimirii (, , ) și relatările pascale le Învierii () culminează în întâlnirea Celui Înviat cu cei 11 apostoli, ocazie cu care Isus proclamă solemn înaintea lor puterea sa „în cer și pe pământ” și îi trimite să învețe toate neamurile, promițându-le
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
Cucuteni, județul Dâmbovița, și nu Cucuteni din județul Buzău”. Coresi a deprins tehnica tiparului de la Dimitrije Ljubavić, care lucra pentru Mitropolia Ungrovlahiei. A tipărit primele cărți în limba română "Tetraevanghelul" (1561) - o traducere din Noul Testament a celor patru evanghelii, "Întrebare creștinească" (lucrare cunoscută și sub numele de "Catehism", apărută în 1560 — studiile mai vechi îl datează 1559), "Liturghierul" (1570), "Psaltirea" (1570). Cărțile erau întrebuințate atât în biserică cât și la școală. Munca de tipar consta din xilogravură și necesita eforturi deosebite
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
ci ne aduce prezent transcendentul, sacrul”. (Nicolae Balotă) „Îmi place pictura lui Oravitzan pentru unitatea ei de concepție, cu o bază evident creștină, de credință profundă, dar și cu foarte multe simboluri metafizice, care nu intră în conflict cu tema creștinească, ci, dimpotrivă, o îmbogățesc în modul în care creștinismul cosmic îmbogățește printr-o trăire proprie participarea noastră la credința creștină. Am fost șocat, în primul rând, de faptul următor: imensitatea de variații pe o temă care se reduce, în fond
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
ca membru al delegației B.O.R., în 1971. Este numit „Doctor Honoris Causa” al Institutului ortodox Saint Serge din Paris în 1981 și este premiat la Londra cu distincția onorifică „Crucea Sf. Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice și creștinești. În 1990 devine membru corespondent al Academiei Române, iar din 1991 este membru titular, în același an fiind numit Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie din Atena. În 1992 primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din București. În
Dumitru Stăniloae () [Corola-website/Science/302953_a_304282]
-
au ieșit la turci și la leși și printr-alte țări, vrînd să-și ție legea sa. Cu aceasta vrînd Ștefan vodă să astupe faptele frăține-său, de lucruri ce făciia, cu nevoință siliia. Iară ce cerea pravoslaviia și legea creștinească nu ținea, că mai apoi nu numai lăcomiia și asupreală făciia, ce și curvie nespusă era într-însul, nu răbda de muieri cu bărbați, nu era fecioarile nebatjocurite, nu jupînesile boiarilor săi neasuprite“. Iar Nicolae Costin adăuga în "Istoria Țării
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
afirmă pe baza surselor istorice consultate: „Armenii cari n-au voit să îmbrățișeze pravoslavia au trebuit să plece, unii la turci, alții la leși, alții printr-alte țări. Despre aceasta scrisese Macarie, care și-a oprit condeiul tocmai proslăvind zelul creștinesc al domnului. Persecuțiunea armenilor din 1551 nu putea găsi alt ecou la un suflet zelos de călugăr, cum a fost Macarie“. Cea mai veridică descriere a prigoanei, chiar dacă într-o formă literaturizată și cu unele hiperbolizări, se găsește, însă, la
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Biserica Ortodoxă Română"), drept „un om deprins a scrie și a exprima ideile cât se poate de limpede și de corect” („Cărți și reviste” în BOR, dec. 1921, p. 239), sau „cel mai harnic dintre teologii tineri pe ogorul scrisului creștinesc.” („Studiul pastoralei în biserica românească” în Revista teologică, anul XII, ian.-martie 1922, nr. 1-3, p. 15). Traducerea Bibliei în limba română modernă, respectiv limba care se vorbea în primul sfert de veac al secolului XX, care i-a luat
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
Biserica Ortodoxă Română făcând presiuni pentru înhumarea sa conform tradiției ortodoxe. Controversele cu privire la dorința de a fi inmormântat sau incinerat continuă deoarece, Sergiu Nicolaescu cerea în testamentul său legalizat în 2008 la notărița Mircia Elena: „să mă înmormânteze după datinile creștinești." Conform declarației de avere din 2008, Sergiu Nicolaescu poseda la acel moment două terenuri, trei apartamente și un cont de bancă la Deutsche Bank din Berlin, unde era depusă suma de €103.000. Dana Nicolaescu, soția de la data decesului său
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
sobă. Tamara Dubai a strâns tot ce a mai rămas și a dus tezaurul în ascunzișul de la balcon. În anii '90, clădirea a fost „retrocedată”, dumneaei a scos la lumina zilei aceste icoane, salvând o parte din iconostas. Un gest creștinesc, dar și eroic pentru acele timpuri, ale unui custode de muzeu . În cinstea sfințirii catedralei a fost bătută atunci o medalie din cupru, în formă de romb. Nu cunoaștem aproape nimic din istoria emiterii respectivei medalii: nici autorul, nici tirajul
Catedrala Sfinții Împărați Constantin și Elena din Bălți () [Corola-website/Science/312655_a_313984]
-
Johannes Honterus înființează prima tipografie din Brașov, urmată de primul gimnaziu din localitate, la 1544. 1546: La Brașov se înființează prima moară de hârtie din sud-estul Europei. 1559: Diaconul Coresi tipărește la Brașov prima sa carte în limba română: „Întrebare creștinească”. 1599: La 4 octombrie, Mihai Viteazul intră în Brașov unde își unește oastea cu trupele secuilor răsculați. În ziua următoare, voievodul primește cheia orașului. După cucerirea Transilvaniei, va ține prima dietă în Casa Sfatului. 1628: Protopopul Vasile din Șcheii Brașovului
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
paginile Revistei "Mozaicul" s-au tipărit cărțile: "Neghina între grâu sau religie și fățărnicie" - dramă în trei acte de Grigore Otetelișanu (1839), "Călătoria împăratului Sigismund" - comedie în patru acte de Grigore Pleșoianu (1839), "Abețedarul moral" - de Grigore Mihăescu (1839), "Învățiatură creștinească spre folosul tuturor de obsce" - fără autor (1839), Die Kreuzfahrer "Cruciații"- de Kotzebue (1839), "Canarul" - istorie morală și religioasă franceză de Grigore Otetelișanu (1840), "Tratatul de morală și fericire" (în limba franceză: Traité de la morale et le bonheur ) - după Jean-Zacharie
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
tipărește prima carte în Țara Românească, Liturghierul (în limba slavonă); b) Dimitrie Liubavici, împreună cu ucenicii Oprea și Petre, tipărește în 1547 Apostolul, din porunca lui Iliașcu-voievod; c) diaconul Coresi tipărește între 1559 și 1583 nouă cărți în limba română: Întrebare creștinească, Evangheliarul, Praxiul, Cazania I, Molitvenicul, Psaltirea, Cazania II, Liturghierul, Pravila Sfinților Apostoli. El a mai publicat în Brașov Psaltirea slavo-română, în al cărei epilog își exprimă profesiunea de credință referitoare la istoria culturii românești și evoluția limbii literare, afirmînd că
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
care a așezat-o la început, în incinta reședinței episcopale, în care episcopul și-a restrâns propriul său spațiu de locuit. Alături de seminarul teologic și preparandia pentru băieți, preparandia pentru fete va fi un alt focar de cultură și educație creștinească românească, la Gherla. Visul Episcopului Vasile Hossu era să aibă în Gherla un complex de edificii mărețe, un mic Vatican Românesc pe care, deși l-a început, n-a reușit să-l continue din cauza primului război mondial, rămânând în urma lui
Vasile Hossu (episcop de Gherla) () [Corola-website/Science/309052_a_310381]
-
s-ar fi născut în 1310, dar mai plauzibil este anul 1320. Fiind de os domnesc, se va bucura de instruire în mediul bisericesc. La Deciani, lângă Prilep tocmai se construia biserica „Visoki Dečani”. "„Iar sântul Botezat fiind dupre obiceiul creștinesc, și crescut întru buna pedepsire, și temere de D-deu și a iubirei în tânără vârstă a prunciei sale, dat a fost de părinții lui la învățătura cărței. Și isteț fiind la minte, sântul în scurtă vreme a învățat toată dumnezeeasca
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
începutul v. XIX, biserica din Sărată Veche a fost întemeiata în anul 1800, cu hramul S"fîntului" Ierarh "Nicolai - făcător de minuni". Construită din nuiele, biserica era destul de șubredă. În schimb avea tot strictul necesar pentru petrecerea slujbelor și obiceiurulor creștinești. Preot la biserică era părintele Gheorghi, care se născuse prin anul 1704, iar în anul 1819, în luna noiembrie, a decedat la vîrsta de 115 ani și a fost îngropat în sat de către părintele Fiodor și părintele Ioann. Peste o
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
într-o clasă special amenajată, cu un singur învățător. Școală era susținută de stat dar și de obștea ,Sărată Veche,ei îi aparțineau 33 desetine de pămînt cu care se întreținea și în ea copii învățau scrisul caligrafic, aritmetică, legile creștinești, lmba veche slavona, din biserică(scrisul cititul) și cîntările bisericești. În școala se învață în limba rusă (așa era dispoziția de sus), dar condicele metricale erau tipărite în limba română cu grafia slavona. Printre primii învățători în sat a fost
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]