1,373 matches
-
și speranțele se sting odată cu bancnotele ce se evaporă din portmoneu... Totuși, orice s-ar Întîmpla, ferește-te să-ți vâri nasul În intimitatea unei femei... Ferește-te cât poți să-i scotocești agenda În care dorm ca Într-o criptă atâtea nume și atâtea numere de telefon! La ce bun? Cui i-ar folosi știința asta?! La ce să-ți Încarci memoria cu lucruri de prisos? Mai bine studiază-i mersul, felul de a-și da ochii peste cap sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sănătatea tuturor. „Adică a celor vii, dar și a celor morții.” Spiciul său scurt avu ca punct de plecare tocmai cimitirul ce-și Întinsese cândva stăpânirea peste grădina de vară Corso... „Poate că e mai bine”, spuse el, „că În locul criptelor se Înalță azi aceste mese la care stăm și ne-ospătăm... Să bem, deci, și pentru morți, și pentru vii...” La toate acestea, medicul mai adăugă o frază alambicată, din care se putea deduce că locatarii vechilor morminte ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu care se Întâlnea la Corso sau pe stradă, și morții morți, ale căror spirite mai bântuiau măcar În vise și În amintirile prietenilor de pahar și ale urmașilor, dacă nu cumva și În alte locuri. Uneori, stând Întins În cripta sa de marmură, tapetată cu icoane și tablouri de ultimă modă, Noimann Își Închipuia cimitirul ca pe un tren ce se mișcă pe șine spiralate - cu o viteză imperceptibilă chiar și pentru un melc - spre un anumit punct unic, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dric cu un blazon auriu care apărea și dispărea În beznă. De asemeni, Își amintea cum, ajungând În fața cavoului său din cimitir, văzu, În locul statuii care-l reprezenta În chip de Napoleon, pe Satanovski. Apoi Își amintea cum, intrând În criptă, se Întinseseră toți trei dezbrăcați la piele, plini de confeti și de frișcă, el În dreapta, femeia la mijloc și inginerul la stânga (probabil că Bikinski se evaporase undeva pe drum), fumând dintr-o țigară de foi și bând din aceeași sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
printre jerbele veștede de flori risipite pe mormintele din jur. Triumful și-l serbă printr-un chiuit, urmat de o bătută scurtă, articulată din călcâie, strivind sub rădăcinile sale zeci de cochilii de melci ce se târau prin iarba dintre cripte. Dacă femeia-șarpe voia cu tot dinadinsul să se Încolăcească pe grumazul cuiva, n-avea decât să se strecoare În cavou. Inginerul Satanovski, poate chiar și Noimann, erau dispuși să Încerce diverse experiențe pe pielea lor. În ceea ce-l privește, Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Po‑etica. 1973 - i se decernează Premiul revistei NIN pentru romanul Clepsidra. 1973 - este numit lector de limbă sârbă și croată la Universitatea din Bordeaux pentru o perioadă de trei ani. 1976 - Îi apare unul dintre cele mai apreciate romane, Criptă pentru Boris Davidović (Grobnica za Borisa Davidoviča). 1978 - publică volumul‑pamflet Lecția de anatomie (Čas anatomije). 1980 - este lector la Universitatea din Lille, unde va rămâne timp de patru ani. 1980 - obține premiul orașului Nisa „Grand Aigle d’Or“. 1983
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Prosveta din Belgrad Îi publică seria de Opere complete În zece volume: vol. I - Mansarda; vol. II - Psalm 44; vol. III - Suferințe timpurii; vol. IV - Grădină, cenușă; vol. V - Clepsidra; vol. VI - Noapte și ceață (Noć i magle); vol. VII - Criptă pentru Boris Davidović; vol. VIII - Lecția de anatomie; vol. IX - Homo poeticus; vol. X - Enciclopedia morților (Enciklopedija mrtvih). 1984 -marele premiu literar „Ivo Andrić“ pentru volumul de povestiri Enciclopedia morților. 1986 - este distins cu titlul de „Chevalier des Arts et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din călcâie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvântul meu de onoare, nu‑i tremura mâna mai mult decât Îmi tremură mie, când țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca‑n cripta unui sfânt dintr‑o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste câmpie, și atunci aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
infarct acum două luni. ― Dar ce s-a întîmplat, întrebă cu asprime Împărăteasa. Aduceți-mi pe cineva care a văzut totul. Căpitanul Hedrock dormea cînd s-a dezlănțuit atacul? ― Nu... începu cu multă prudență ofițerul. Nu, Maiestate, era jos în criptă. ― Unde? Militarul avea o înfățișare tristă: ― Maiestate, de îndată ce ați plecat din palat cu suita, căpitanul Hed... consortul dumneavoastră... Împărăteasa își pierdu răbdarea: ― Spune-i, te rog, "Prințul Hedrock". ― Da, vă mulțumesc, Maiestate. Prințul Hedrock a coborît în criptă, la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
jos în criptă. ― Unde? Militarul avea o înfățișare tristă: ― Maiestate, de îndată ce ați plecat din palat cu suita, căpitanul Hed... consortul dumneavoastră... Împărăteasa își pierdu răbdarea: ― Spune-i, te rog, "Prințul Hedrock". ― Da, vă mulțumesc, Maiestate. Prințul Hedrock a coborît în criptă, la unul din vechile depozite, a dat într-o parte un zid... ― Ce a făcut? Zi-i înainte! ― Da, Maiestate. Firește, datorită noului său rang, gardienii noștri i-au dat tot ajutorul să îndepărteze secțiunea aceea a peretelui metalic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
în creier. Știa că pînă la urmă o să afle tot adevărul, dar în momentul de față acesta părea impasibil de atins, îngropat adînc într-un morman haotic de propoziții care n-aveau nici un sens în sine. Căpitanul Hedrock coborîse în cripta de sub palat, îndepărtase o secțiune din perete și pe urmă? Puse întrebarea cît mai ferm și colonelul răspunse: \ ȘI PE URMĂ, MAIESTATE, A ADUS-O PÎNĂ ÎN PALAT ȘI A AȘTEPTAT. \ ASTA A FOST ÎNAINTE DE ATAC? OFIȚERUL CLĂTINĂ DIN CAP
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe urmă? Puse întrebarea cît mai ferm și colonelul răspunse: \ ȘI PE URMĂ, MAIESTATE, A ADUS-O PÎNĂ ÎN PALAT ȘI A AȘTEPTAT. \ ASTA A FOST ÎNAINTE DE ATAC? OFIȚERUL CLĂTINĂ DIN CAP. ÎN TIMPUL ATACULUI. SE MAI AFLA ÎNCĂ JOS ÎN CRIPTĂ CÎND ZIDUL A FOST SPART DE TIRUL CONCENTRAT AL NAVELOR DE RĂZBOI DE LA ARSENALE. ÎN CALITATEA MEA DE ȘEF AL GĂRZILOR PALATULUI L-AM AVERTIZAT ÎN LEGĂTURĂ CU CE SE ÎNTÎMPLĂ. AVERTISMENTUL N-A FĂCUT DECÎT SĂ-L GRĂBEASCĂ SĂ SE ÎNTOARCĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DE ARME ȘI CÎND AU AJUNS LA UN ANUMIT PUNCT DE PE CORIDOR, ACOLO ÎI AȘTEPTA PRINȚUL HEDROCK. ADUSESE CU EL UN FEL DE PLACĂ SAU SCUT ELECTRONIC, DE DOI METRI PE ȘAIZECI DE CENTIMETRI, DINTR-O ASCUNZĂTOARE AFLATĂ JOS, ÎN CRIPTĂ. STĂTEA LÎNGĂ EA, A AȘTEPTAT PÎNĂ CÎND TOATĂ LUMEA A PUTUT VEDEA CE FACE, APOI A PĂȘIT PRIN PLACĂ ȘI A DISPĂRUT. PLACA A RĂMAS TOT ACOLO, CA ȘI CUM AR FI FOST ȚINUTĂ ÎN PICIOARE DE PE PARTEA CEALALTĂ. ASTA AR EXPLICA REZISTENȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ATÎT: RĂMASE ABSOLUT NEMIȘCAT CÎND PUSERĂ GARDIENII MÎNA PE EL. UNUL DIN ACEȘTIA RIDICĂ SACUL ȘI... ATUNCI SE PRODUSE EVENIMENTUL. AFLAT ÎN PALAT CU O JUMĂTATE DE ORĂ ÎN URMĂ, HEDROCK TRECUSE PRIN SECȚIUNEA DIN PERETE ADUSĂ DE EL DIN CRIPTE, TREZINDU-SE ÎNTR-O LUME ÎNCEȚOȘATĂ. STĂTU VREME ÎNDELUNGATĂ ÎN PICIOARE, PERMIȚÎNDU-I TRUPULUI SĂU SĂ SE ADAPTEZE, NĂDĂJDUIND CĂ NIMENI NU VA ÎNCERCA SĂ-L URMEZE PRIN ACEL CÎMP DE FORȚĂ ELECTRONIC. NU ERA VORBA DE O ÎNGRIJORARE PERSONALĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Domnișoara Hus sau spre largile sale poeme de pitoresc balcanic. Nu este hazardat să-l privim pe d. Barbu paralel cu valoarea sa de poet al ideii, ca pe un baladist, ca pe un romantic colorist, așa cum apare în Riga Cripto și lapona Enigel, în Nastratin Hogea la Isarlîk și chiar în Domnișoara Hus. În poemele sale, construite retoric, pe figurație conturată, poezia nu mai captează esențe, satisfăcîndu-se într-un pitoresc nostalgic; la baza acestui ciclu parnasian poate fi o idee
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-i mai dezgustător decât să ascunzi în buzunarul de la piept un fir de vis cât grăuntele de nisip, să crezi în el, să aștepți rodirea și, apoi, când lumea trâmbiță deșteptarea, să te ascunzi ca un laș la umbra lui, criptă goală, închisă pe dinăuntru, închisă pe dinafară? Cine-i mai vierme ca viermele: cel care poartă sau cel care se lasă purtat? Cine pe cine spurcă? Viața, un fals asumat în vreme de pace, un adevăr rostit în gând, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o insectă cu piciorușele încleiate pe cer. O dimineață, o înserare, apoi altă dimineață, apoi altă înserare, apoi... pe valea Bârgăului, timpul, hipnotizat, privea cerul în ochi. Petru, parte dintr-o succesiune de apusuri ireversibile, sub pleoape, ca sub o criptă săpată în stâncă, împărțea părticele de nelocuire. Furnicile, primele firimituri de viață contaminate cu singurătate. Pe valea Bârgăului, deasupra mușuroaielor, creșteau cruci. Sub pleoape intimitatea cimitirelor desfăcea brațe, inimi, suflete: Dumnezeule, iartă-mă, în dimineața aceasta nu o să-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îmbrăcat somptuos, stând în picioare în iarbă, lângă avion, așteptau șareta. Preotul lucrător se aplecă, agitat, și-l împinse pe Ashargin cu capătul tocit al biciului, cu un gest brutal de nerăbdare. Zise degrabă: - Închină-te. E însuși Yeladji, paznicul criptei Zeului Adormit. Gosseyn simți o impulsiune violentă. Se răsuci și se lipi de fundul șaretei. Așteptă, acolo, mirat, și-și dădu seama, puțin câte puțin, că mușchii lui Ashargin răspunseseră la comandă cu o rapiditate automată. Șocul rezultat mai persistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în întâmpinarea realității, mult mai esențială, a situației lui. Era evident un moment important din cariera lui Ashargin. Gosseyn privi în jur, încredințându-se și mai mult. Trei preoți în uniformă neagră unul dintre ei la comenzi, și Yeladji - paznicul criptei. Era un bărbat grăsuț. Veșmintele, uimitoare la prima vedere, nu erau, văzute mai de aproape, decât o uniformă neagră pe care era drapată o capă de aur și argint. Examinarea se termină. Yeladji, preotul numărul 2 în ierarhia de pe Gorgzid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un serviciu personal, îl vei îndeplini imediat. Tonul de comandă dispăru. Se strâmbă penibil, apoi surâse grațios. Era un act de condescendență seniorială amestecat cu o ușoară neliniște, ca și cum toate câte se întâmplau erau neașteptate. Se simțea, chiar, că gardianul criptei regreta anumite măsuri disciplinare pe care le luase cândva în privința lui Ashargin. Spuse: - Dacă înțeleg bine, Ashargin, noi ne despărțim acum. Ai fost crescut în respectul strict datorat rangului tău și marelui rol ce-ți revine acum de drept. Dogma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mai vorbi, iar Gosseyn citi pe fața ei că avea intenția de a-i da informații. Ea continuă: - Părinții noștri erau foarte credincioși - sau foarte abili. Au hotărât ca moștenitorul Gorgzid mascul trebuia să-și petreacă primul său an în cripta Zeului Adormit. Reacția oamenilor a fost extrem de ostilă, astfel încât după trei luni Enro a fost deplasat, trezit, și ca urmare a avut o copilărie normală. Avea în jur de unsprezece ani când a început să vadă și să audă lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
păru tulburat, iar Gosseyn spera că în mintea lui se forma imaginea a tot ce va însemna revelația publică a convertirii prințului moștenitor Ashargin la religia lui dragă. Avea el viziunea unei galaxii întregi în extaz în fața imaginii videofonice a criptei zeului Adormit? Așa spera Gosseyn. Secoh puse jos furculița și cuțitul și-și așeză mâinile pe masă. Arătau fine și sensibile, dar aveau în ele și fermitate. Zise în sfârșit cu amabilitate: - Băiatul meu, nu vreau să te descurajez. Poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
surpriză nu dură mult. Se înarmase cu un instrument pentru desfacerea în-cuietorilor dar era mai bine să nu lase degetele neîndemânatice ale lui Ashargin să se ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sub control. În realitate, nu era deloc complicat. Dormea. Și avu un vis ciudat. Visă că trupul lui Gosseyn din sarcofag se găsea acum într-o stare de receptivitate ca niciodată, iar că în această stare de conștiență deplină, în mijlocul criptei amintirilor ajungea să stabilească incredibilul "raport" în sfârșit posibil în pofida puținătății antrenamentului. Gândurile nu veneau de la Gosseyn, ci treceau prin el. - "Eu sunt. Memoria trecutului..." Conceptul ajungea la spiritul său prin intermediul corpului inert. "Numai în mine, mașina criptei, rămân amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
deplină, în mijlocul criptei amintirilor ajungea să stabilească incredibilul "raport" în sfârșit posibil în pofida puținătății antrenamentului. Gândurile nu veneau de la Gosseyn, ci treceau prin el. - "Eu sunt. Memoria trecutului..." Conceptul ajungea la spiritul său prin intermediul corpului inert. "Numai în mine, mașina criptei, rămân amintirile Migrației - și dacă-mi pot aminti, se datorează unui accident. Toate mașinile au avut de suferit prin trecerea prin norii imenși de materie cu o energie de nebănuit - și rezultatul a fost distrugerea aproape a tuturor amintirilor. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]