1,863 matches
-
cei mai mulți n-ar fi murit dacă ar fi fost alături de ei și în fruntea lor. Trebuie însă spus că în cruzimea lui nu se află nici o urmă de sadism, ucide, însă nu chinuiește și, când, chiar implorat, ucide și nu cruță, cum făcea mai demult, spune aproape de fiecare dată că o face pentru Patrocles și pentru ahei. Dar singur spune că nu visează decât omoruri, sânge, gemete de durere (chiar ale neamurilor celor omorâți de el), că vrea să-i sature
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
turma întru care Duhul Sfânt v-apus pe voi veghetori ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe carea câștigat-o cu Însuși sângele Său. Căci eu știu aceasta, că după plecarea Mea vor intra între voi lupi îngrozitori care nu vor cruța turma.Și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați grăind învățături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei” (Faptele Apostolilor 20, 28-29). b. Mărturisirea credinței apostolice în cadrul Sfintei Liturghii Pentru păstrarea bucuriei apostolice în Hristos ca „Domn alslavei” (1 Corinteni
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pierdute fiind apreciat aproape unanim drept sarcastic și profund nesentimental. Umorul, variantă a comicului a cărui trăsătură distinctivă este marca înțelegerii, a compasiunii, este foarte rar reprezentat în ampla operă comică a lui Caragiale. El nu înțelege, nu simpatizează, nu cruță pe nimeni și nimic. Despre el se poate afirma cu îndreptățire că are vocația comicului, care se verifică prin "capacitatea de a surprinde ridicolul chiar și la ființa iubită"69. Comedia sa nu este insolentă și injurioasă, pentru că, așa cum observa
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și posibilul său alter-ego, Cotadi, care urmărește o "delicioasă[...] senzație artistică și rafinată"117 prin nedumerirea și chiar spaima produsă asupra interlocutorilor, Urmuz se străduiește să-și mențină cititorii într-o anxioasă stare de derută. În încercarea de a-și cruța persoana dragă de șocul pe care prevede că lectura acestor "trăzneli riscante pe la reviste foarte serioase"118 le poate avea, Demetru Dem. Demetrescu Buzău însuși îi dezvăluie într-o scrisoare chiar această aparent inofensivă intenție: "Totuși, te rog să nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nicolae Steinhardt de la Rohia: În scoica aceasta, a unei comedii aprige și ostile, lumea românească poate străbate veacurile în tot mărețul ei farmec, prevestind de aici, de pe pământ, din iureșul unei întâmplări mundane, paradisul a cărui nostalgie nu ne va cruța nicicând" (Steinhardt, Nicolae, Secretul "Scrisorii pierdute", în revista Ethos, caietul II, Paris, 1975, p. 151, (semnat cu pseudonimul Nicolae Niculescu). 24 Monica Lovinescu, op. cit. p. 48. 25 Idem, p. 48. 26 Maria Bănuș, Actualitatea operei lui Ion Luca Caragiale, în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu eleganță În micul ei separeu ca să răspundă, lăsându-mă să privesc la imaginea acum curată. Trecuse multă vreme de când mă uitasem cu adevărat la ea. După ce Îl rugase pe Tilly, comandantul armatei imperiale germane din secolul XVI, să Îi cruțe orașul de la distrugere, primarului i s-a cerut de către cuceritor să bea șase litri de bere fără să Își tragă răsuflarea. Din câte Îmi aminteam eu, primarul a reușit să facă față acestei Încercări, a băut Întreaga cantitate de alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
secole și jumătate de la căderea Tenochtitlanului. Nimic nu amintește că aici a existat un alt oraș, capitala imperiului aztec. Încerc să caut un semn, dar știu dinainte că e inutil. Spaniolii au fost mai nemiloși decât vizigoții. Ei n-au cruțat nici laguna, nici piramida, nimic. Au hotărât să construiască o capitală nouă, să transforme vechea istorie în deșert. Capitala aztecilor a avut soarta Cartaginei, cu deosebirea că ruinele n-au fost arate și presărate cu sare. Din ea n-a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lacomi de spectacol ai celor din tribună. Chiote salută îndemînarea unui călăreț care trântește din alergare un taur răsucindu-i coada. Una dintre echipe a luat, se pare, avantaj. Entuziasmul a ajuns în tribună aproape la paroxism. Nu mai sunt cruțate nici palmele, nici coardele vocale. Și cum aceste dovezi nu ajung să exprime tot ce simt ei, spectatorii aruncă în arenă pălării, șaluri și chiar pantofi sau evantaie, pe care concurenții omagiați le aruncă înapoi. Exuberanța publicului acoperă muzica și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și judecătorii care au citit sentința, cei păcătoși și cei care au vrut să-i mântuie, cu forța, cei înșelați și escrocii, cei mințiți și profitorii, deținuții și paznicii lor, împărații și supușii... Acest ultim și implacabil judecător n-a cruțat pe nimeni. A venit o clipă când moartea s-a așezat în spatele călăului și i-a șoptit la ureche: "acum e rândul tău". A venit o clipă când s-a furișat nevăzută în spatele judecătorului și i-a murmurat: "iată verdictul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
asta? Da! Ei bine, spre lauda ta, te doresc și acum dar, dar nu mai poate fi ca atunci! A înțeles Aida, a înțeles de ce am urmat-o până aici și mi-o spune direct, fără menajamente, de ce m-ar cruța?! o aduc iarăși la buzele mele, o iubesc stăpânit, fără grabă, într-un ritual desăvârșit al simțurilor și-o liniște teribilă mi se lasă în suflet pentru că știu că Aida n-a fost niciodată la Paris, 7 decembrie, e aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Albanese a fost un om bun. Un soț bun și un tată bun pentru fiul său, Hacksaw. Nu a fost foarte cooperant cu poliția, dar nimeni nu-i perfect. Colega, poți să-mi dai un motiv bun pentru care să cruț viața acestui căcat cu ochi? Albanese începu să bolborosească. Sângele i se scurgea în farfuria cu huevos rancheros. — Fie-ți milă, am răspuns. Până și un tăinuitor merită o ultimă masă mai de Doamne ajută. Bine spus, replică Lee și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la ochi. E șase jumătate. Ce-ai tu cu diminețile? Ați găsit alt cadavru. Logan se duse la fereastră și se uită după automobilul cel luxos al lui Logan pe strada Întunecată. Nici urmă. Măcar asta Însemna că va fi cruțat de o vizită din partea zânei vesele În dimineața aceea. — Și? Urmă o pauză la celălalt capăt al firului. — Și l-ați arestat pe Bernard Philips. Pe Hoitar. Uluit, Logan lăsă draperia să cadă la loc. — De unde naiba știi? În comunicatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
omorât și pe el. Băiețelul surprinse cuvântul „omorât“ și, deși în castrum se vorbea zi de zi despre câte-o moarte, mai apropiată sau mai îndepărtată, îl văzu pe ofițer reacționând cu furie: — Nu mai putem îndura! N-or să cruțe pe nimeni. Cum a murit? — Ca un animal, răspunse curierul. Aruncă o privire în jur și continuă în șoaptă, mânios: — La Rhegium au omorât-o și pe Julia, ca pe-o cerșetoare. De pe haina udă se prelingeau picături care cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mii de chipuri care, recunoscându-l pe el, fiul mai mic, îl strigau plângând. Îmbulzindu-se până când ajungeau să nu mai poată respira, îi strigau Agrippinei că, în haita aceea de ucigași, ea singură reprezenta onoarea patriei, implorau zeii să cruțe viața ei și a copiilor ei, își aminteau furioși că, înainte de mortul acela, ea își însoțise la mausoleu frații asasinați, îi blestemau pe ucigașii nepedepsiți, cereau răzbunare. Nimeni, cu excepția câtorva senatori, nu prevedea că acea dovadă de popularitate avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu le mai găsi. Află însă că sora la care ținea cel mai mult, Drusilla, intuise totul și întrebase plângând când aveau să-i îngăduie să se întoarcă. Abia mai târziu Gajus a înțeles că mama sa voise să-i cruțe de durerea unei despărțiri conștiente. Era nouă dimineața, și lumina albăstrie a iernii invadase grădina, când Gajus dădu în atriu peste bătrânul șef al paznicilor, un veteran al lui Germanicus, care alergase de-a lungul drumului principal. — Nero a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
liniște, așa cum i-a distrus Tiberius pe populares.“ În clipa următoare își spuse însă că ar fi fost imposibil, pentru că senatorii votaseră crimele acelea legale cu o majoritate zdrobitoare. „Pe cine ar fi trebuit să ucid și pe cine să cruț?“ Atingerea femeii începea să-l irite. Simți imediat cum mâinile ei se retrăgeau pentru a-l înveli cu o pătură subțire. Nu se mișcă. Greșeala nu mai putea fi reparată. Nici unul dintre cei care își auziseră numele în acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care scotocea înjurând prin pavilionul de serviciu de pe terasele vechii Domus Tiberiana văzu o pereche de încălțări ivindu-se de sub o draperie. Bătrânul, care stătea ascuns acolo, crezu că veniseră să-l ucidă și-i implora bâlbâindu-se să-i cruțe viața, în timp ce soldatul care-l găsise încerca să-i explice că îl aștepta domnia asupra imperiului. Veniră și tovarășii săi, care-l duseră îndată de acolo; și toți pretorienii, bine instruiți, îl aclamară imperator. La sfatul lui Callistus, Claudius îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puternice, ascunse În aceste acte de renunțare cotidiană. Dar renunțarea ei era numai aparentă, căci ceea ce nu realiza ea În planul social sau artistic, spera să realizăm noi la maximum posibil și, de aceea, ne pregătea continuu, fără să-și cruțe sănătatea; toate energiile ei se canalizau spre noi, ne ocroteau și ne dirijau reacțiile, ne baricadau liberul arbitru, sufocându-ne din dragoste și interzicându-ne, astfel, să scăpăm de sub tutela-i tiranică. Tocmai această veghe maternă, această formă de implantare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și păcătoșilor... Se gândi la familia lui Grady. Soția procurorului nu făcuse nimic greșit. Să trăiești cu un păcătos sau să decizi să lucrezi pentru unul nu era același lucru cu a fi un păcătos tu însuți. Nu, o va cruța pe doamna Grady. Cu excepția cazului în care va observa cine trage. Cât despre fiică, despre care Barnes îi povestise... Chrissy. Se întreba câți ani o fi având. Și fructele după care sufletul tău a tânjit sunt acum departe, și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o galerie întreagă dedicată fiicei lor blonde în vârstă de nouă ani. Malerick își aduse aminte de întâlnirea cu Barnes și cu asociații lui. Patrioții discutaseră foarte aprins dacă avea vreun sens ca soția și fiica lui Grady să fie cruțate. Conform planului lui Malerick, sacrificarea lui Swensen era perfect logică. Dar ce sens avea, se întrebă el, să ucizi și familia lui Grady? Pusese această întrebare lui Barnes și celorlalți printre bucățile foarte gustoase de friptură de curcan. - Păi, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el din cap. De unde vine cuvântul „Paști”? - Păi, în ebraică, înseamnă „Trecere”. Vine de la faptul că în noaptea în care Moise a dezlănțuit a zecea plagă, ucigând toți primii născuți ai egiptenilor, Dumnezeu a „trecut” pe lângă casele evreilor. Le-a cruțat fiii. - Aha, eu credeam că vine de la faptul că ați „trecut” granița, spre un loc mai sigur. Cum s-a întâmplat cu Marea Roșie. - Da, nu e total lipsit de sens, râse Roth. - Oricum, îmi pare rău că nu ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să pară mai bune decât erau și, pentru că adevărul era la fel de incredibil, am rămas tăcută o clipă sau două. Unde e Ben? am zis în cele din urmă, rugându-mă ca măcar una dintre odraslele mele iubite să fi fost cruțată de umilința de a-și vedea tatăl părăsind cuibul. —E la Holly. Dar știe. —Cum adică? I-am spus eu. Am sunat și i-am spus. Am fost cuprinsă brusc de furie. Îmi dau acum seama, desigur, că oroarea situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mele literare și mai mult sau mai puțin filozofice, dovedind că le cunoștea destul de bine, ceea ce n-a lipsit, evident, să mă flateze, apoi a început să-mi povestească viața și nefericirile sale. L-am oprit, poftindu-l să-și cruțe osteneala, deoarece despre vicisitudinile vieții lui știam la fel de mult ca și el, și i-am demonstrat-o citându-i cele mai intime amănunte, inclusiv pe cele pe care și le socotea cele mai secrete. M-a privit cu ochii plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am dat peste el la vamă, în ziua când am ajuns în America. Căuta pe cineva care îl cunoscuse pe tatăl său. Căuta amintiri. M-am prefăcut că nu știu pe nimeni cu numele de Pfeffer. Mă protejam, dar îl cruțam și pe el. Ultima dată când îl văzuse pe tatăl lui, Pfeffer stătea pe un peron, fluturând mâna în semn de adio spre un tren plin cu copii care se îndrepta spre vest, spre siguranță. Eu l-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
E liniște azi, remarcă Fima. Wahrhaftig Îl Înștiință că În câteva minute trebuia să apară o doamnă, o pictoriță celebră cu o ușoară obstrucție a trompelor 1. Conotația ginecologică a cuvântului trompe Îi aminti altă anecdotă, de care nu-l cruță pe Fima. Între timp, cu pași moi de pisică și neauzit de nimeni, apăru din cabinetul său doctorul Eitan. În urma sa venea asistenta Tamar Greenwich, care arăta ca una din pionierele de la Începutul secolului trecut, o femeie În jur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]