2,036 matches
-
reutilizate. Principalele particularități ale exteriorului castelului sunt câteva turnuri circulare impunătoare construite de către Venețieni în 1540 e.n. Aceasta este perioada istorică, în care praful de pușcă, tunurile și artileria au fost folosite pentru prima dată în cadrul operațiunilor militare. Vechiul Castel Cruciat a fost modificat fiind ridicate ziduri uriașe având în colțuri turnuri circulare. Un astfel de turn este mai dificil de distrus cu o ghiulea decât unul pătrat și astfel, o nouă tactică de luptă s-a dezvoltat în jurul secolului al
Kyrenia () [Corola-website/Science/303841_a_305170]
-
atacatorii tereștri. Aceasta dovedește că Venețienilor le era teamă de un atac al Ciprioților, dar nu de unul maritim. În interiorul castelui au fost construite rampe lungi cu ajutorul cărora artileria era rulată către deschizăturile din zid. Zidurile și turnurile Vechiului Castel Cruciat au fost întărite și îmbunătățite în așa fel încât întregul castel a fost pregătit pentru a face față unui atac terestru. Oricum, toate acestea au fost zadarnice, deoarece niciun asediu major nu a avut loc vreodată. Curtea interioară a castelului
Kyrenia () [Corola-website/Science/303841_a_305170]
-
kurd din Tikrit, devenit primul sultan Ayyubid al Egiptului și al Siriei. Ascensiunea la putere a acestuia a dus și la o unificare religioasă în cadrul comunității islamice între sunniți, acesta vizând coalizarea forțelor siriene și egiptene pentru a lupta împotriva cruciaților.A condus opoziția musulmană împotriva francilor și altor cruciați din Levant. La apogeul puterii sale a domnit peste Egipt, Siria, Yemen, Irak, Mecca, Hejaz și Diyarbakır. În ciuda faptului că era adversarul principal al cruciaților, cronicile creștine menționează acțiunile sale onorabile
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
și al Siriei. Ascensiunea la putere a acestuia a dus și la o unificare religioasă în cadrul comunității islamice între sunniți, acesta vizând coalizarea forțelor siriene și egiptene pentru a lupta împotriva cruciaților.A condus opoziția musulmană împotriva francilor și altor cruciați din Levant. La apogeul puterii sale a domnit peste Egipt, Siria, Yemen, Irak, Mecca, Hejaz și Diyarbakır. În ciuda faptului că era adversarul principal al cruciaților, cronicile creștine menționează acțiunile sale onorabile, mai ales în timpul asediului cetății Al Karak, cu care
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
și egiptene pentru a lupta împotriva cruciaților.A condus opoziția musulmană împotriva francilor și altor cruciați din Levant. La apogeul puterii sale a domnit peste Egipt, Siria, Yemen, Irak, Mecca, Hejaz și Diyarbakır. În ciuda faptului că era adversarul principal al cruciaților, cronicile creștine menționează acțiunile sale onorabile, mai ales în timpul asediului cetății Al Karak, cu care a câștigat respectul multor europeni, mai ales al lui Richard Inimă de Leu. Pe fondul lipsei de unitate din sânul comunității islamice, cruciații au au
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
principal al cruciaților, cronicile creștine menționează acțiunile sale onorabile, mai ales în timpul asediului cetății Al Karak, cu care a câștigat respectul multor europeni, mai ales al lui Richard Inimă de Leu. Pe fondul lipsei de unitate din sânul comunității islamice, cruciații au au ajuns în 1096 în Levant, întemeind formațiuni statale ale căror capitale erau la Edessa, Antiohia, Ierusalim și Tripoli. În 1127 Zengi, un ofițer turc din trupele selgiucide, sub dominația cărora se aflau orașele Alep și Damasc, a cucerit
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
acestuia fiind reinclus în rugăciunea de vineri. După moartea lui Nūr ad-Dīn a adăugat Siria musulmană, la conducerea căreia se afla fiul acestuia al-Șăliḥ, la teritoriile pe care le controla, pentru ca mai apoi să organizeze un front de ofensivă împotriva cruciaților. Prin dezmembrarea dinastiilor șiite se urmărea o refacere a unității politice a comunității islamice, amenințată de cruciați din vest, de migratori dinspre est și din interior de scindări. La baza jihadului inițiat de au stat acțiuni ofensive ale mercenarului cruciat
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
conducerea căreia se afla fiul acestuia al-Șăliḥ, la teritoriile pe care le controla, pentru ca mai apoi să organizeze un front de ofensivă împotriva cruciaților. Prin dezmembrarea dinastiilor șiite se urmărea o refacere a unității politice a comunității islamice, amenințată de cruciați din vest, de migratori dinspre est și din interior de scindări. La baza jihadului inițiat de au stat acțiuni ofensive ale mercenarului cruciat Renaud de Châtillon, care nerespectând un tratat de pace semnat de Saladin și regele Ierusalimului a prădat
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
cruciaților. Prin dezmembrarea dinastiilor șiite se urmărea o refacere a unității politice a comunității islamice, amenințată de cruciați din vest, de migratori dinspre est și din interior de scindări. La baza jihadului inițiat de au stat acțiuni ofensive ale mercenarului cruciat Renaud de Châtillon, care nerespectând un tratat de pace semnat de Saladin și regele Ierusalimului a prădat caravanele negustorilor musulmani alături de care călătoreau pelerini în drum spre Mecca. Mai mult decât atât, a condus o ofensivă pe mare pentru a
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
Inimă-de-Leu în contextul celei de-a treia cruciade. Pe 8 iunie 1181 monarhul englez debarcă la Acra, alăturându-i-se în luptă lui Filip August. Pe 12 iulie 1191 Acra a capitulat, urmând ca și Jaffa să cadă în mâinile cruciaților spre sfârșitul aceluiași an. Richard Inimă-de-Leu nu a reușit însă niciodată să cucerească Ierusalimul. Saladin a murit în 1193, teritoriul condus de el fragmentându-se rapid. Numele lui Saladin este menționat de Malek Chebel în contextul emancipării sclavilor din imperiul
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
vorbește despre un număr de peste treizeci de madrasale la Bagdad, aproximativ douăzeci la Damasc și șase la Mosul, în timp ce în Homs exista una singură. Imaginea de erou a lui Saladin nu se datorează în exclusivitate luptei sale împotriva "necredincioșilor" - a cruciaților prin excelență, ci și altor realizări importante pentru lumea islamică. Printre acestea se numără stoparea expansiunii ideologice șiite, consolidarea comunității sunnite și redarea moscheii al- Aqsa din Ierusalim comunității credincioșilor în 1187 , lăcaș de cult de mare importanță ridicată de
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
greacă, în special legenda eroului Pelops despre care se spune că ar fi cucerit întreaga regiune. Numele "Peloponnesos" înseamnă "Insula lui Pelops". În evul mediu, peninsula a fost cunoscută sub numele de "Morea". După etimologia populară, acest lucru se datorează cruciaților care au descoperit plantații întinse de duzi (grecește: "moreai") folosiți de industria înfloritoare a mătăsii. Prima civilizație importantă a Greciei, civilizația egeeană (sau minoică), a dominat Peloponezul în epoca bronzului din orașul Micene, aflat în nord-estul peninsulei. În antichitate, în
Peloponez () [Corola-website/Science/303909_a_305238]
-
al III-lea d. Hr., frontiera nordică a Imperiului Roman din sus-estul Dunării. La începutul Evului Mediu numeroși migratori (goți, huni, avari, slavi, maghiari) au traversat fluviul în drumul lor spre Imperiul Bizantin, servind ca arteră de navigație și pentru cruciații care se îndreptau spre Constantinopol și de acolo spre Țara Sfântă, iar mai târziu, ușurând (sfârșitul secolul al XIV-lea) înaintarea turcilor spre Europa vestică și centrală. În secolul al XIX-lea, Dunărea a devenit calea principală de legătură dintre
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
La extremitatea de est a Catedralei se găsește Capela lui Henric al VII-lea, capodoperă arhitecturală, denumită și Capela Ordinului Jartierei, unde cavalerii renumiți prin fapte de vitejie primeau această înaltă distincție. Se mai păstrează și astăzi steaguri ale cavalerilor cruciați care stârnesc interesul specialiștilor și încântarea publicului. Catedrala a servit și de necropolă pentru familia regală, aici avându-și mormintele Henric al III-lea, Henric al VII-lea, Maria Stuart, Elisabeta I, Carol al II-lea ș.a. Catedrala adăpostește și
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
dar greci prin origine. Eustathius din Salonic face o distincție în relatarea sa asupra căderii Constantinopolului în 1204, numindu-i colectiv pe invadatori "latini", înglobând toți adepții Bisericii romano-catolice și "eleni" pe populația dominantă a Imperiului. După căderea Constantinopolului în fața cruciaților, naționalismul grec s-a accentuat. Nicetas Choniates a insistat asupra folosirii numelui "eleni", accentuând abuzurile "latinilor" împotriva "elenilor" din Peloponez, și cum râul Alfeios ar putea purta vestea până la barbarii din Sicilia, normanzii. Nicephorus Blemmydes s-a referit la împărații
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Severinului și-a delimitat hotarele între Orșova și Făget. Legat de istoria Cetății Severinului și de luptele de apărare purtate în Banatul Severinului și în regiunea Bulgariei și a Serbiei, este Ordinul Dragonului (în latină Societas Draconistrarum), un ordin cavaleresc cruciat sub obediență religioasă, creat de împăratul Sigismund de Luxemburg în 1408 în principal pentru a proteja creștinătatea de amenințarea otomană. Printre membrii acestui ordin cavaleresc s-au numărat mai mulți Bani ai Severinului și Vlad al II-lea Dracul (Vlad
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
cerc, nu are un număr fix de cavaleri. Întreaga suprafață geografică a regatului Ungariei va fi împărțită simbolic și tactic în "cercuri" de apărare asemănătoare imaginii heraldice a Ordinului Dragonului, cetatea Severinului și banatul adiacent făcând parte din primul cerc cruciat de apărare, adică cel mai expus atacurilor. Dintre Banii Severinului care au făcut parte dintre Cavalerii Ordinului pot fi amintiți unii dintre cei mai buni generali ai regelui Sigismund: Nicolae Perényi, Pipo de Ozora și Tallóci Francisc.
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
se răspândească în Occident: Othon al III-lea, în Germania, a zidit o biserică de rit bizantin la Burtscheid (lângă Aachen), căreia îi dă ca hram pe sfântul Nicolae. Cultul popular al sfântului Nicolae datează din secolul al XI-lea. Cruciații aduceau moaște din Răsărit, și de obicei marile orașe occidentale care primeau moaștele vreunui sfânt răsăritean, își luau drept patron pe acel sfânt. Astfel, cruciații din Bari (în Italia) au adus cu ei moaștele sfântului Nicolae de Mira. Pe vremea
Nicolae de Mira () [Corola-website/Science/298024_a_299353]
-
hram pe sfântul Nicolae. Cultul popular al sfântului Nicolae datează din secolul al XI-lea. Cruciații aduceau moaște din Răsărit, și de obicei marile orașe occidentale care primeau moaștele vreunui sfânt răsăritean, își luau drept patron pe acel sfânt. Astfel, cruciații din Bari (în Italia) au adus cu ei moaștele sfântului Nicolae de Mira. Pe vremea aceea, arhiepiscopul Nicolae al Veneției a zidit două biserici, una în 1036, probabil la Bari, iar cealaltă în 1039 la Veneția, în care să așeze
Nicolae de Mira () [Corola-website/Science/298024_a_299353]
-
oastea [...] râul Ialomița luând cu putere întăriturile ridicate de valahi” este nevoit să se retragă. O dovadă că orașul exista încă de atunci și că românii s-au bătut cu îndârjire. Prima mențiune a orașului, la 1396, este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul cu ocazia pregătirilor pentru lupta de la Nicopole. În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân orașul a devenit principala reședință domnească a Țării Românești. Tot în timpul acestui domnitor a fost refăcută Curtea Domnească, ale cărei
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
fost cucerite de către arabi și au rămas sub control musulman arab sau turc, cu o paranteză creștină cruciată, pentru următorii 1300 de ani. Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole între Califatul Umayyad, cel Abbasid și state ale cruciaților, înainte de a fi cucerită de sultani mameluci începând cu 1260. În 1516, regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea. Răspândiți în lume, evreii - în marea lor majoritate - au
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
un clan de arcași cu abilitatea de a percepe lumea spirituală din seria anime și manga" Bleach" creată de Tite Kubo. Tehnicile și terminologia lor sunt derivate din limba germana, și utilizează îmbracăminte și unelte ce evoca preoți medievali sau "cruciați". Original un amestec de supraviețuitori ai atacurilor unor "hollow" și cei care și-au pierdut cei dragi în urma unor atacuri, Quincy au dezvoltat o varietate de puteri pentru a vâna și distruge hollows înainte de a ataca oameni (și de a
Quincy (Bleach) () [Corola-website/Science/312573_a_313902]
-
crucea latina nu începuse încă să domine, și de aceea e posibil ca toate cele trei simboluri să fi fost utilizate. Acest lucru combinat cu atitudinea și scopul Quincy-lor, le dă acestora o asemanare cu cavaleri, sau, mai specific, cu cruciați. Deși diferențele dintre Quincy și "shinigami" în categoria costume și iconographie sunt minore față de diferențele între arme și ideologii, câteva coperți de capitole au exploatat contrastul negru/alb pentru a crea un motif Yin și Yang, precum în capitolul #189
Quincy (Bleach) () [Corola-website/Science/312573_a_313902]
-
și Templierii săi, care intenționează să folosească "Piece of Eden" pentru a controla Țara Sfântă și a aduce pace, luându-le oamenilor libera voință. Acesta află că de Sablè, profitând de asasinatele Frăției, care au adus pierderi atât de partea Cruciaților cât și de partea Sarazinilor, intenționează să convingă cele două tabere să se alieze împotriva noului inamic comun, Hashshashin. Altaïr îl ucide în luptă pe de Sablè în fața regelui creștin Richard Inimă-de-Leu, dar nu reușește să îl convingă pe acesta
Assassin's Creed (joc video) () [Corola-website/Science/312668_a_313997]
-
pentru a nu împărți țara și a nu o face vulnerabilă în fața dușmanilor. Dar, între timp, regele începuse să plătească bir Bizanțului, iar prințul plecat în exil se simțea scârbit de moliciunea și lașitatea fratelui său geamăn. Înainte de luptă, cavalerul cruciat Norbert (Ion Rițiu), plecat în recunoaștere, dăduse de un sanctuar străvechi aflat într-o peșteră de lângă Sfinxul din Bucegi. Acolo se afla pe o masă de piatră o coroană de aur străjuită de trei săbii, înfipte în stâncă. Când Norbert
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]