2,383 matches
-
Românească pentru a se lupta cu oștile Imperiului Otoman. Odată cu sfârșitul domniei lui Constantin Brâncoveanu se încheie ultima perioadă de prosperitate din istoria Mănăstirii Plătărești. Începutul domniilor fanariote va aduce închinarea mănăstirii către Sfântul Mormânt deși hrisovul din 1640 al ctitorului Matei Basarab, confirmat prin tomosul din 1644 al patriarhului ecumenic Partenie, interzicea în mod expres închinarea Mănăstirii Plătărești sub pedeapsa anatemei și excomunicării. Închinarea s-a făcut la o dată care nu este cunoscută cu precizie, cel mai probabil pe timpul domniei
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
excomunicării. Închinarea s-a făcut la o dată care nu este cunoscută cu precizie, cel mai probabil pe timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730). Aceasta, ca și alte închinări similare, „"au fost făcute prin tomosuri false, date în secret, prin nesocotirea voinței ctitorilor, de către prinți și mitropoliți străini pe care vremurile i-au făcut să parvină la putere în această țară."” O circumstanță care a favorizat această evoluție a lucrurilor în cazul Mănăstirii Plătărești a constituit-o și lipsa hrisoavelor originale ale mănăstirii
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat. În încercarea de a-și justifica raptul și profitând de lipsa hrisoavelor originale ale mănăstirii furate de tătari la 1659, aceștia au încercat astfel să șteargă orice urmă care ar fi legat mănăstirea de adevăratul ei ctitor. În dreapta ușii de intrare în naos, pictura este distrusă în primul registru de jos, astfel încât nu se poate vedea în întregime friza cu sfinții pictați în picioare. Inscripțiile care însoțesc tablourile ctitorilor cuprind numele și rangul fiecăruia, fiind scrise în
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
care ar fi legat mănăstirea de adevăratul ei ctitor. În dreapta ușii de intrare în naos, pictura este distrusă în primul registru de jos, astfel încât nu se poate vedea în întregime friza cu sfinții pictați în picioare. Inscripțiile care însoțesc tablourile ctitorilor cuprind numele și rangul fiecăruia, fiind scrise în limba română, cu caractere chirilice. În registrul median sunt reprezentate scene din viața Sfântului Mercurie. Tabloul central, decorat cu un frumos ornament vegetal, îl reprezintă pe Sfântul Mercurie în ținuta militară a
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Leon Tomșa este menționat un „"...Udriște postelnic din Plătărești"”. De altfel, chiar articolul din "Ziarul Lumina" din anul 2008 pare a se contrazice singur atunci când afirmă câteva paragrafe mai departe că în pronaos întâlnim „"tablourile votive care înfățișează pe domnitorul ctitor, [...], precum și chipul primului egumen, Vasile."” Cea mai plauzibilă explicație pare a fi cea oferită de lingvistul și filologul Alexandru Philippide care afirmă că toponimul Plătărești face parte din moștenirea lingvistică de origine „"tracă și iliro-panonă"”, derivând din cuvântul ilir „"Plator
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
numi epitropi la mănăstirile vizate, care „"se îndatorează să trimită ajutoare la Sfântul Mormânt, fără nici o scădere chiar când anii vor fi răi și veniturile mânăstirii nu vor ajunge"”. Prin aceste procedee, mănăstirile românești deveneau închinate, "de facto", contrar voinței ctitorilor și anatemei patriarhale din 1641. Cel mai probabil acesta a fost mecanismul folosit și în cazul Mănăstirii Plătărești, care începând din momentul respectiv va avea egumeni greci. Portretele ctitorilor domnești, Matei Basarab și soția sa Elina, vor fi șterse din
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Prin aceste procedee, mănăstirile românești deveneau închinate, "de facto", contrar voinței ctitorilor și anatemei patriarhale din 1641. Cel mai probabil acesta a fost mecanismul folosit și în cazul Mănăstirii Plătărești, care începând din momentul respectiv va avea egumeni greci. Portretele ctitorilor domnești, Matei Basarab și soția sa Elina, vor fi șterse din tabloul ctitoricesc iar veniturile sale vor lua drumul Ierusalimului. Diferitele surse disponibile în prezent menționează ca prim stareț al Mănăstirii Plătărești trei nume de călugări: "Platara" (grec), "Nichifor" (grec
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Simeon Ovezea, care a fost numit stareț al acestui nou început de viață monahala. După săvârșirea să din viață, efortul de rezidire a mănăstirii este continuat de o mică obște de monahi, sprijinită de Primăria Municipiului Brăila și de alți ctitori.
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
mănăstirii. La intrare in incinta mănăstirii, în partea de sud, atrage atenția o monumentală statuie (din marmură, înaltă de 3 m) a lui Alexandru cel Bun, ridicată în anul 1982, cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la moartea marelui ctitor. În afara zidului de incintă, în partea de nord, este actuala stăreție, un corp de chilii, arhondaricul și gospodăria mănăstirii. Înainte de intrare propriu-zisă in incinta mănăstirii, în partea dreaptă, se găsesc cimitirul, biserica cimitirului, un corp de chilii și spații de
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
Ștefan cel Mare, Petru Rareș, când era urmărit de Soliman Magnificul, apoi Alexandru Lăpușneanu și numeroși ierarhi, cronicari și dregători, ca și generații întregi de călugări, care au menținut aici nestinsă candela evlaviei, a credinței noastre ortodoxe și amintirea fericiților ctitori. În secolul al XVIII-lea icoana a fost restaurată, iar în anul 1853 a fost așezată într-o nouă strană de lemn sculptat și aurit, donată de Ieromonahul Varnava, egumenul Mănăstirii Pângărați, care s-a vindecat aici de o grea
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
secolele XV-XVI apar împreună cu diferiți membri ai familiei lor, printre ei, înafară de moldoveni, sunt unii din Țara Românească, iar alții, îndeosebi rudele lui Ștefan cel Mare, din Mangup, Kiev și Moscova. Alexandru cel Bun este numit în pomelnic „adevăratul ctitor al acestui sfânt locaș”. Urmează „arhierei”, printre care, pe lângă Iosif, Teoctist, Teoctist, Gheorghe (mitropoliții Moldovei și Sucevei), Vasile, tarasie și Pahomie (episcopii Romanului), sunt pomeniți Ioan și Samuil, probabil arhipăstori în vreun scaun chiriarhal (Suceava, Roman sau Rădăuți), despre care
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
cunoscută este Mănăstirea Bistrița. Chiar fraza de început este deplin lămuritoare în acestă privință: „... în hramul Adormirii Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria ce-i la Bistrița”, apoi Alexandru cel Bun apare cu adaosul complementar „adevăratul ctitor al acestui sfânt locaș”. Scriitorii pomelnicului nu apar cu numele lor, sunt deci, anonimi, dar din cuprinsul său reiese că ei erau călugări care, cu siguranță, viețuiau la Bistrița. De pildă, hotărârea normativă de a scrie, în pomelnic, numele ctitorilor
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
ctitor al acestui sfânt locaș”. Scriitorii pomelnicului nu apar cu numele lor, sunt deci, anonimi, dar din cuprinsul său reiese că ei erau călugări care, cu siguranță, viețuiau la Bistrița. De pildă, hotărârea normativă de a scrie, în pomelnic, numele ctitorilor și binefăcătorilor, numai „cu sfatul egumenului și atuturor celor întru Hristos frați”, fusese luată în mănăstire; considerațiile teologice privind milostenia, răsplata și mântuirea, pe care le întâlnim în introducere, sunt făcute, foarte probabil, de un monah; menționarea corectă a rangurilor
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
fost monahi car cunoșteau bine terminologia bisericească; referiri la vestiții copiști și miniaturiști din Mănăstirile Neamț și Putna - Gavriil, Paladie, Teodor - de asemenea, demonstrează că alcătuitorii pomelnicului erau monahi; în sfârșit, cine putea ști mai bine de unde erau unii monahi, ctitori și binefăcători - unii de la Neamț, alții de la Probota, Bisericani și Râșca - decât călugării care viețuiau la Bistrița! Cel mai probabil, acestă lucrare istoriografică, Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, a fost scrisă ori la altarul bisericii, ori al egumenie sub îndrumarea egumenului, ori
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
fază caracterizată prin prezența unor cruci de consacrare tipic latine, lăcașul de cult se înscrise astfel în categoria monumentelor a căror istorie este învăluită într-o aură de mister. Nedumeririle sunt legate de caracterul confesional inițial al bisericii, cheia identificării ctitorilor. Așadar, cine a ctitorit biserica din Sântămaria Orlea? Românii ortodocși sau coloniștii maghiari catolici? Părerile istoricilor au fost și sunt împărțite. Un punct de vedere este acela că edificiul a fost ridicat de coloniștii maghiari catolici, semnalați documentar în localitățile
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
Vasile Alecsandri” din Bacău) ș.a. A contribuit, printre altele, la finanțarea complexului sculptural realizat de Constantin Brâncuși de la Târgu-Jiu și la construirea noului corp de clădire al Bibliotecii Academiei Române, din București, inaugurat în 1938. Mircea Cancicov s-a aflat printre ctitorii Bisericii Sf. Apostoli Petru și Pavel - Vâlcele din Târgu Ocna. A fost ales membru de onoare al Academiei Române la 22.06.1937 iar la 28.05.1938 a devenit membru de onoare al Academiei de Științe din România. În 1948
Mircea Cancicov () [Corola-website/Science/306220_a_307549]
-
sunt aduse la Biserica Trei Ierarhi din Iași. A rămas în istorie nu prin inițiativele sale de politică externă, desfășurate în umbra Porții, ci prin preluarea funcției imperiale bizantine de protector al lumii ortodoxe și prin fecunda sa activitate de ctitor. Contemporanii l-au perceput ca pe un grec (vorbea cu accent grecesc) și ca pe un om al turcilor: „oricât s-ar și jura, dar are credință turcească” (Ion Movilă, 1633). Gheorghe Rakoczy al II-lea dorind tronul Poloniei, avea
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
numele, știind că credincioșii nu-l vor putea vedea.” 18 scene din nartex prezintă viața sfântului Nicolae. Pictorul a extras unele aspecte din stilul de viață contemporan. În "Minunea de pe Mare", nava și costumația marinarilor amintește de flota venețiană. Portretele ctitorilor bisericii — sebastocratorul Caloian și al soției sale Desislava, precum și cele ale țarului bulgar Constantin Tih și Tsaritsa Irina, sunt considerate a fi printre cele mai impresionante și pline de viață fresce din biserică, aflându-se pe zidul său de nord
Biserica Boiana () [Corola-website/Science/326744_a_328073]
-
au fost restaurate și curățate în 1912-1915 de un specialist austriac și unul bulgar, precum și în anii 1934 și 1944. Biserica a fost închisă publicului în 1977 pentru a fi conservată și restaurată și a fost redeschisă în 2000. Pisania ctitorilor, scrisă în bulgara medievală în 1259 conține textul:
Biserica Boiana () [Corola-website/Science/326744_a_328073]
-
grec, este chemat de Lazăr Despotul Serbiei și construiește prima biserică din tisă. Prin poziția naturală, având alură de cetate, era numită “Tis” + “meana”, de unde denumirile Tismeana sau Tismena, apoi Tismana, amintită în documentele lui Vladislav Vodă (1364-1373) fiind primul ctitor înscris în pomelnicul mânăstirii Tismana, daniile ce le făcuse Vodiței le făcuse și Tismanei. "„Tismana nu se reducea numai la mănăstirea Tismana: o lavră adevărată, o colonie de călugări mișuna în schiturile de pe munte ca și la muntele Atos"" Așa
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
S. BASERICA SA EDIFICATU ÎN ANULU 1888 ÎN ZILELE MAI (Măriei) SALE IMPERATULUI) - REGE FRANCISC IOSIF - DE ARCHIEPISCOPU ȘI METROPOLITU DR. IOANU VANCEA PROTOPOPULU TRACTUALE PR. ON. (Onoratul) DOMNU SIMION POPU PAROCHULU M. ON. DOMNU PETRU RUSU, CANTORU ALEXA MARTINU, CTITORII LAZARU MAXIMU, MICHAILU OLTEANU, PAVELU RUSU, PRECUPU POGACEANU, IOANU BACIU, TEODORU CUCUREANU, LAZARU MARTINU, IOANU POPA, IOANU HODREA, ALESANDRU DEACU SEN (Senior), NECHITA HODREA, LAZARU RUSU, ELISIE MIRCEA, TEODORU FLOREA, NICOLAE MARTINU, SAMUILU POGACEANU, TEODORU DARABANU SCRISA PREIN CZAKO JOSZEF
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
călugări. Nu se cunoaște cu exactitate anul în care a fost începută construirea mănăstirii, deși unele lucrări acreditează anul 1612 ca an al începerii construcției. În schimb se știe cu certitudine că biserica era gata la 18 octombrie 1614 când ctitorul i-a făcut prima danie de sate, menționându-se în acel document că lăcașul de cult este dedicat în primul rând pomenirii sfinților apostoli Petru și Pavel. Conform cronicilor, Tomșa Vodă nu reușește să finalizeze întregul complex mănăstiresc până la sfârșitul
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
s-a turnat trotuar, alte mici reparații făcându-se în anul 1980. În vara anului 1997 s-au efectuat lucrări de consolidare ale monumentului istoric, atunci fiind refăcută zidăria și tencuiala exterioară a bisericii. În pronaosul bisericii se află mormintele ctitorilor acestei biserici: Gheorghe Alexandru și Maria Mavrocordat. Placa acestor morminte este din marmură albă; la partea superioară se află stema Principatelor Române (capul de zimbru și vulturul cu crucea în cioc) și sub ea sunt două inscripții în limba greacă
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
Ed. Ecclesia, Nicula, 2002, p. 63-67. · Pictori din ᘠara Românească în ᘰinuturile hunedorene în secolul al XVIII-lea, în vol. omagial Mircea Păcurariu, Cluj-Napoca, 2002, p. 381-384. · Vestigii inedite de la Văd, în Ars Transsilvaniae, XII-XIII, 2002-2003, p. 77-79. · Mihai Viteazul, ctitor ᗰi ocrotitor al artei ᗰi culturii româneᗰti din Transilvania, în vol. Mihai Viteazul ᗰi Transilvania, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2005, p. 143-152. · Date noi privind biserică brâncoveneasca din Făgăraᗰ, în Ars Transsilvaniae, XIVXV, 2004-2005, 163-166. Recenzii · Corina Nicolescu, Argintăria laică
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
Ars Transsilvaniae, VII, 1997, p. 216-217. · Aurel Chiriac, Pictură bisericilor de lemn româneᗰti din Bihor în secolele al XVIIIlea ᗰi al XIX-lea, Editura Muzeului ᘠării Criᗰurilor, Oradea, 1999, în Ars Transsilvaniae, VIII-IX, 1998-1999, p. 376-378. · Tereza Sinigalia, Mihai Viteazul ctitor, Ed. Vremea, Bucureᗰti, 2001, în Ars Transsilvaniae, X-XI, 2000-2001. · Demir Dragnev, Igor Caᗰu, Emil, Dragnev, Virgil Pâslariuc, ᗠtefan cel Mare ᗰi Sfânt în contextul epocii sale ᗰi al posterităᘰii, Editura Civitas, Chiᗰinău, 2004. în Ars Transsilvaniae, XIV-XV, 2004-2005, p.243
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]