3,251 matches
-
o fi plictisit“, mi-am spus, „sau poate că a înțeles...“. A fost ultima noapte când le-am auzit. De atunci, Petru a dispărut pentru totdeauna din viața mea. * Peter Snyman, tâmplar, în vârstă de 26 de ani, a părăsit cușca cu șerpi veninoși în care a trăit timp de 50 de zile la grădina zoologică din Hartebee-Spoort, în apropiere de Johannesburg. 15. Dimineața, când am coborât după pâine, am găsit covorașul lui Petru în fața ușii noastre. De obicei și-l
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-i vor aduce ruina completă. Se ridică. - Dacă Enro revine înaintea mea. Spuneți-i că vreau să-l văd. Se scuză și părăsi rapid încăperea. Odată ajuns în culoar, se îndreptă spre acoperiș. Mai multe avioane se găseau garate lângă cușca scării de unde ieși. Când se așeza pe scaunul din față al celui mai apropiat avion, creierul electric al aparatului îi vorbi printr-un difuzor: - Încotro? - Dincolo de munți, zise Gosseyn, și-ți voi spune atunci. Decolară în umbră și trecură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ridice din fotoliu. Mișcarea schițată relevă mai multe detalii ale corpului său semiartificial. În primul rând talia; era mai înalt decât o crezuse Gosseyn ― cel puțin un metru Bo. Se putea vedea modul de articulare al brațului de plastic cu cușca artificială care îi acoperea toracele și faptul că chipul lui putea exprima tulburarea. mormăi: ― Ce noroc am avut că nu l-am lăsat să ajungă la psihiatrul acela. Am dat lovitura la momentul potrivit, chiar la început, Michael Hardie părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lui, făcându-l să urle de durere. Acum era ca un animal prins în capcană. Începu să izbească în ușă cu ghearele și să smulgă cu tentaculele-i groase panourile bine sudate. Întreaga mașinărie scrâșni, parcă în semn de protest. Cușca ascensorului continua totuși să urce în salturi, trasă de forța magnetică, și ajunse în cele din urmă la destinație. Corl smulse ceea ce mai rămăsese din ușă și, năpustindu-se pe coridor, aștepta acolo sosirea oamenilor. Aceștia se arătară, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
rămase descumpănit o clipă, apoi spuse: - Poate că pielea îl ferește de căldură și de energie. - Poate. Dar, având în vedere incertitudinea în care ne aflăm, cred c-ar trebui să-i cerem lui Morton să-l închidă într-o cușcă. Siedel își încrunta sprâncenele a îndoiala. - Asta-i o propunere mai rezonabilă, Smith, rosti Kent. - Deci, te-ai declara mulțumit, Kent, dacă l-am închide într-o cușcă? Kent rămase pe gânduri o clipă, apoi răspunse, cu o undă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ar trebui să-i cerem lui Morton să-l închidă într-o cușcă. Siedel își încrunta sprâncenele a îndoiala. - Asta-i o propunere mai rezonabilă, Smith, rosti Kent. - Deci, te-ai declara mulțumit, Kent, dacă l-am închide într-o cușcă? Kent rămase pe gânduri o clipă, apoi răspunse, cu o undă de regret: - Da. Dacă niște pereți de microoțel, groși de patru degete, nu vor izbuti să-l rețină, înseamnă că-i putem da pe mână întreaga navă. Grosvenor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vor izbuti să-l rețină, înseamnă că-i putem da pe mână întreaga navă. Grosvenor, care rămăsese în fundul încăperii, nu se amestecă în discuție. În raportul lui către Morton, el respinsese ideea de a-l vârî pe monstru într-o cușcă, deoarece mecanismul de închidere al acesteia i se părea prea fragil. Siedel merse la un videocomunicator mural și vorbi în șoaptă cu cineva, apoi se întoarse. - Directorul e de acord să-l închidem pe motan într-o cușcă, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
într-o cușcă, deoarece mecanismul de închidere al acesteia i se părea prea fragil. Siedel merse la un videocomunicator mural și vorbi în șoaptă cu cineva, apoi se întoarse. - Directorul e de acord să-l închidem pe motan într-o cușcă, fără a recurge la violență. În caz contrar, ne sfătuiește să-l închidem în orice încăpere s-ar nimeri să intre. Ce părere aveți? - În cușcă! Strigară într-un glas vreo douăzeci de oameni. Grosvenor aștepta să se facă liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apoi se întoarse. - Directorul e de acord să-l închidem pe motan într-o cușcă, fără a recurge la violență. În caz contrar, ne sfătuiește să-l închidem în orice încăpere s-ar nimeri să intre. Ce părere aveți? - În cușcă! Strigară într-un glas vreo douăzeci de oameni. Grosvenor aștepta să se facă liniște, apoi spuse: - Scoateți-l afară la noapte. N-o să se depărteze de navă... Ceilalți nici nu-l băgară în seamă; doar Kent îi răspunse cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Kent îi răspunse cu o mutră acră: - Nu prea știi ce vrei, am impresia. Întâi, îi salvezi viața, pe urmă recunoști că-i periculos. - Și-a salvat singur viața, replică Grosvenor pe un ton sec. - Îl vom închide într-o cușcă, spuse Kent, întorcându-i spatele. E singurul loc care i se potrivește unui ucigaș. - Acum, că ne-am hotărât, cum vom proceda? Îl iscodi Siedel. - Țineți neapărat să-l închideți într-o cușcă? întrebă Grosvenor. Neprimind nici un răspuns - de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ton sec. - Îl vom închide într-o cușcă, spuse Kent, întorcându-i spatele. E singurul loc care i se potrivește unui ucigaș. - Acum, că ne-am hotărât, cum vom proceda? Îl iscodi Siedel. - Țineți neapărat să-l închideți într-o cușcă? întrebă Grosvenor. Neprimind nici un răspuns - de altfel nici nu se aștepta să-l primească - înainta spre monstru și-i atinse capătul celui mai apropiat tentacul. Acesta se retractă ușor, dar Grosvenor întinse o mâna și-l apucă zdravăn, arătând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
urechi încărcătura de electricitate a mediului ambiant. Apoi se lungi pe podea. Ochii lui aveau o lucire disprețuitoare. "Dobitocii!" parc-ar fi spus. Cu vreo oră mai târziu, auzi cum un om - era Smith - umbla la un mecanism din tavanul cuștii. Corl sări în picioare, speriat: de bună seamă că-i subestimase pe oamenii aceștia, care acum aveau să-l omoare. Sperase că-i vor lăsa destul timp ca să-și poată pune în aplicare planul. Primejdia îl zăpăcise. Dar când simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
obișnuiau și ei să doarmă noaptea - își adusese aminte de acest obicei privindu-i pe oamenii care moțăiau în bibliotecă. Un zgomot stăruia totuși: pașii a doi oameni continuau să răsune în liniștea care învăluise nava. Pașii treceau mereu prin fata cuștii, se depărtau puțin, apoi se întorceau. Din păcate, paznicii mergeau separat. Întâi trecea unul dintre ei, iar celălalt îl urmă, la o distanță de vreo zece metri. Corl îi lasa să treacă de mai multe ori. De fiecare dată calcula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
omului care dormea în pat. Capul acestuia începu să se zbată, dar trupul tresări o dată și înțepeni. Deși amețit de efluviile idului, Corl se sili să-și vadă de drum. Șapte dormitoare - șapte victime. Apoi se întoarse, fără zgomot, în cușca lui și închise ușa. Își calculase cu o remarcabilă precizie mișcările. Când cei doi paznici ajunseră la ușa lui, aruncară o privire pe display-ul camerei video de supraveghere și merseră mai departe. Atunci Corl porni în cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cea de-a doua expediție și, în câteva minute, reuși să treacă prin alte patru dormitoare. Intră apoi într-un dormitor în care se aflau douăzeci și patru de oameni. Până acum lucrase repede, ca să se poată întoarce în timp util în cușca lui. Posibilitatea de a ucide atâția oameni deodată îl zăpăcea. În decurs de peste o mie de ani, nimicise toate formele de viața pe care putuse să pună gheara. Dar chiar la începutul acelei perioade, nu izbutise să captureze mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că zăbovise prea mult și se sperie de greșeala făcută. Plănuise să-i omoare într-o singură noapte pe toți oamenii din navă, calculându-și cu precizie atacurile, în așa fel încât să se poată întoarce după fiecare atac în cușca lui, pentru ca paznicii să-l vadă când treceau pe- acolo. Acum, însă, nu mai putea spera să pună stăpânire pe nava într-o singură noapte. Corl se strădui să-și adune gândurile. Fără să-i mai pese de zgomotul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe toți cei aflați la bordul navei. Țipătul acesta se pierdu într-un fel de gâlgâit îngrozitor, când Corl azvârli cadavrele celor doi paznici tocmai în celălalt capăt al coridorului. Nu voia ca aceste cadavre să fie găsite în apropierea cuștii sale. Era singura lui șansă. Zguduit până în străfunduri, conștient de enorma greșeală pe care o săvârșise, incapabil să-și adune gândurile, Corl se întoarse în temnița lui, a cărei ușa se închise cu un clinchet metalic. Prin încuietoarea electrică începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
este exclusă. Gâtlejurile victimelor au fost zdrobite de o forță egală cu aceea a zece oameni. Și n-au avut nici măcar răgazul să strige. Doctorul tăcu o clipă, apoi întrebă: - Ce-i cu motanul nostru, domnule director? - Motanul e în cușca lui, doctore, îi răspunse Morton, scuturând din cap. Se plimbă de colo până colo. Aș dori că experții să-mi spună dacă-l putem bănui sau nu. Cușca aceea a fost concepută pentru niște animale de patru-cinci ori mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apoi întrebă: - Ce-i cu motanul nostru, domnule director? - Motanul e în cușca lui, doctore, îi răspunse Morton, scuturând din cap. Se plimbă de colo până colo. Aș dori că experții să-mi spună dacă-l putem bănui sau nu. Cușca aceea a fost concepută pentru niște animale de patru-cinci ori mai mari decât motanul nostru. Nu-mi vine a crede că el ar putea fi vinovat de moartea oamenilor noștri, dacă nu cumva stăpânește o știință pe care noi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mâna pe armă. - N-o deschid, dar dacă aș apăsa pe butonul acesta, un curent electric ar străbate pardoseala și l-ar electrocuta pe cel dinăuntru. E un dispozitiv pe care l-am instalat, din spirit de prevedere, în toate cuștile de pe navă. Și Morton apăsă pe butonul acelui dispozitiv. O flacără albastră țâșni din tabloul metalic și câteva siguranțe se înnegriră. Morton întinse mâna și scoase la vedere una dintre ele. - E ciudat, zise el clătinând din cap. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
închis înapoia unui perete gros, făcut din cel mai rezistent metal. În cel mai rău caz, putem să deschidem ușa și să-l amenințăm cu un blaster. Dar să încercam mai întâi să-l neutralizăm cu radiații telefluorescente. Din interiorul cuștii se auzi un zgomot care-l făcu să amuțească: s-ar fi zis că un trup masiv se prăbușise sub unul din pereți. Zgomotul acesta fu urmat de niște bufnituri ca acelea ale unor obiecte care-ar fi căzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
obiecte care-ar fi căzut pe podea. - E clar că ne-a ghicit gândurile! exclamă Smith. Pun rămășag că motanul nu prea se simte în largul lui acolo. Și-și dă seama c-a făcut o prostie întorcându-se în cușcă. Oamenii nu mai erau atât de încordați; unii dintre ei zâmbiră, iar câțiva izbucniră chiar într-un râs nervos la auzul vorbelor lui Smith. Grosvenor, însă, era descumpănit. Nu-i plăcuseră zgomotele acelea. Auzul e cel mai înșelător dintre simțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
zâmbiră, iar câțiva izbucniră chiar într-un râs nervos la auzul vorbelor lui Smith. Grosvenor, însă, era descumpănit. Nu-i plăcuseră zgomotele acelea. Auzul e cel mai înșelător dintre simțuri. Era imposibil să-ți dai seama ce se întâmpla în cușcă. Deodată auzi vocea lui Pennons, mecanicul-șef: - Ceea ce aș dori eu să știu este de ce indicatorul telefluormetrului a fluctuat cu o amplitudine așa de mare în momentul când monstrul a făcut zgomotele acelea? Mă întreb ce s-o fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-șef: - Ceea ce aș dori eu să știu este de ce indicatorul telefluormetrului a fluctuat cu o amplitudine așa de mare în momentul când monstrul a făcut zgomotele acelea? Mă întreb ce s-o fi întâmplat? Atât pe coridor cât și în cușca se făcu liniște. Deodată în spatele lui Smith se auzi o mișcare: căpitanul Leeth și doi ofițeri în uniforme militare apăruseră pe coridor. Căpitanul, un bărbat voinic, în vârsta de vreo cincizeci de ani, spuse: - Voi prelua comanda în acest sector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
militare apăruseră pe coridor. Căpitanul, un bărbat voinic, în vârsta de vreo cincizeci de ani, spuse: - Voi prelua comanda în acest sector. Între savanți pare să se fi încins o dispută, dacă să-l omoare sau nu pe monstrul din cușca - așa-i? - Disputa a luat sfârșit, îi răspunse Morton. Acum suntem cu toții de părere că monstrul trebuie răpus. - Tocmai acesta era ordinul pe care mă pregăteam să-l dau și eu, zise căpitanul. Consider că securitatea navei e în pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]