3,093 matches
-
ascunși, numiți „Criptarhi”, care manipulează și abuzează exomemoriile și - prin transformarea cetățenilor în Tăcuți și înapoi - amintirile obișnuite. În carte, societatea Închisorii este comparată cu panopticismul - este o închisoare în care fiecare acțiune poate fi verificată. Primul capitol din "Hoțul cuantic" a fost prezentat de agentul literar a lui Rajaniemi, John Jarrold, editurii Gollancz ca punct de pornire pentru un contract de trei cărți. Rajaniemi a declarat că a „venit cu o prezentare care conținea fiecare idee pe care mi-am
Hoțul cuantic () [Corola-website/Science/335565_a_336894]
-
a declarat că a „venit cu o prezentare care conținea fiecare idee pe care mi-am putut-o imagina, pentru că am vrut să se considere că merită”. Scenariul a fost ulterior extins la trei părți, prima dintre ele devenind "Hoțul cuantic" Inspirația pentru intriga romanului i-a venit lui Rajaniemi de la personajul său preferat din ficțiune, gentlemanul hoț al lui Maurice Leblanc Arsène Lupin, care acționa în ambele tabere ale legii. Ceea ce l-a intrigat pe Rajaniemi au fost ciclurile de
Hoțul cuantic () [Corola-website/Science/335565_a_336894]
-
autorul nu face nicio concesie cititorului leneș cu pasaje informative, ori explicații de conveniență”. Niall Alexander, de la Speculative Scotsman, declara că „dacă ar fi existat vreun index, ar fi apelat la el în mod repetat în prima treime a "Hoțului cuantic"”, afirmând în același timp că romanul reprezintă „debutul anului 2010”.
Hoțul cuantic () [Corola-website/Science/335565_a_336894]
-
învechit pentru efectul fotoelectric este efectul Hertz. Importanța acestui fenomen în dezvoltarea domeniului fizicii constă în a sprijini formarea conceptului de dualitate undă-corpuscul a radiației electromagnetice. Explicația matematică a fenomenului a fost dată de Albert Einstein, pe baza unor ipoteze cuantice formulate de Max Planck. O suprafață metalică expusă radiației electromagnetice poate să emită, în anumite condiții, electroni liberi, care produc un curent electric dacă sunt accelerați sub acțiunea unui câmp electric. Electronii emiși prin efectul fotoelectric se numesc "fotoelectroni". Experimental
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
în cazul apei la diferite dimensiuni ale picăturilor: Efectul devine mai clar pentru picături de dimensiune foarte mică, întrucât pe o rază de 1 nm se află aproximativ 100 de molecule, cantitate suficient de mică pentru a impune o analiză cuantică.
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
academician. Printre colaboratorii apropiați ai lui Saharov în această perioadă au fost Igor Tamm, Yakov Borisovici Zeldovici, Iuliu Borisovici Hariton. În anul 1965 a publicat prima lucrare serioasă în domeniul cosmologiei, în care a explicat formarea stelelor, galaxiilor prin fluctuațiile cuantice ale câmpului gravitațional. În anul 1967 Saharov emite o idee foarte intersantă despre elasticitatea Universului, care a condus la gravitația indusă. În același an Saharov a emis idea explicării asimetriei materie-antimaterie în Univers, sau, vorbind mai simplu, dacă ecuațiile câmpului
Andrei Saharov () [Corola-website/Science/298338_a_299667]
-
ale câmpului gravitațional. În anul 1967 Saharov emite o idee foarte intersantă despre elasticitatea Universului, care a condus la gravitația indusă. În același an Saharov a emis idea explicării asimetriei materie-antimaterie în Univers, sau, vorbind mai simplu, dacă ecuațiile câmpului cuantic Klein-Gordon și Dirac sunt absolut simetrice în ceea ce privește materia și antimateria, de ce Universul nostru este totuși compus din materie și nu din antimaterie? Saharov a explicat, că la stadiile incipiente de evoluție a universului, atunci când Universul era în expansiune, aveau loc
Andrei Saharov () [Corola-website/Science/298338_a_299667]
-
gândirea rațională, Davidson a argumentat contra lui Aristotel, că după cum sufletul nu poate exista fără corp, Dumnezeu nu poate exista aparte de lume. Noțiunile idealiste au câștigat o influență puternică printre fizicienii de la începutul secolului 20, confruntați cu paradoxurile fizicii cuantice și a teoriei relativității. În prefața celei de-a doua ediții (din 1900) a cărții "Gramatica științei", Karl Pearson scrie, „Sunt multe semne că un idealism sonor înlocuiește, ca bază pentru filozofia naturală, materialismul brut al fizicienilor mai în vârstă
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
este un fapt natural și că cosmosul își are baza în minte și inteligență și este străbătut de acestea. Bernard d'Espagnat, fizician teoretic francez, cunoscut pentru lucrarea sa despre natura realității, a scris un articol intitulat " Teoria și realitatea cuantică" potrivit căruia: „Doctrina care susține că lumea este confecționată din obiecte a căror existență este independentă de conștiința umană se dovedește a fi în conflict cu mecanica cuantică și cu factorii fixați de experimet.” Într-un articol din the Guardian
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
sa despre natura realității, a scris un articol intitulat " Teoria și realitatea cuantică" potrivit căruia: „Doctrina care susține că lumea este confecționată din obiecte a căror existență este independentă de conștiința umană se dovedește a fi în conflict cu mecanica cuantică și cu factorii fixați de experimet.” Într-un articol din the Guardian intitulat " Ciudățenia cuantică: Ceea ce numim 'realitate' este doar o stare a minții" d'Espagnat scrie că: „Ceea ce ne spune mecanaca cuantică, cred eu, este cel puțin surprinzător a
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Doctrina care susține că lumea este confecționată din obiecte a căror existență este independentă de conștiința umană se dovedește a fi în conflict cu mecanica cuantică și cu factorii fixați de experimet.” Într-un articol din the Guardian intitulat " Ciudățenia cuantică: Ceea ce numim 'realitate' este doar o stare a minții" d'Espagnat scrie că: „Ceea ce ne spune mecanaca cuantică, cred eu, este cel puțin surprinzător a spune. Ea ne spune că componentele de bază ale obiectelor - particulele, electronii, cvarcii etc. - nu
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
dovedește a fi în conflict cu mecanica cuantică și cu factorii fixați de experimet.” Într-un articol din the Guardian intitulat " Ciudățenia cuantică: Ceea ce numim 'realitate' este doar o stare a minții" d'Espagnat scrie că: „Ceea ce ne spune mecanaca cuantică, cred eu, este cel puțin surprinzător a spune. Ea ne spune că componentele de bază ale obiectelor - particulele, electronii, cvarcii etc. - nu pot fi gândite ca „autoexistente”.” Mai departe scrie că cercetarea sa în fizică cuantică l-a condus la
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Ceea ce ne spune mecanaca cuantică, cred eu, este cel puțin surprinzător a spune. Ea ne spune că componentele de bază ale obiectelor - particulele, electronii, cvarcii etc. - nu pot fi gândite ca „autoexistente”.” Mai departe scrie că cercetarea sa în fizică cuantică l-a condus la concluzia că există o realitate fundamentală, care nu este zidită în spațiu și timp.
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Ξ și "xi minus" Ξ. Aceștia au energii de repaus de și și durăte de viață de și . Există un hiperon omega (Ω), ultimul descoperit, "omega minus" Ω, cu o masă de și o durată de viață de . Din moment ce numărul cuantic de stranietate este conservat de interacțiunile țări, hiperonii în stare fundamentală nu se pot dezintegră tare (adică în interacțiunile țări). Totuși, aceștia participa în interacțiunile țări. În cazuri rare, Λ se poate de asemenea dezintegră prin intermediul următoarelor procese: Particulele xi
Hiperon () [Corola-website/Science/328887_a_330216]
-
Loew formula 1-plex" (aleph-zero-plex), ca și diverse forme de umor science fiction—de exemplu, profesorul Farnsworth se plânge că oficialii unei curse de cai terminată la quantum finish „"au schimbat rezultatul măsurându-l"”, o referire la efectul de observator din mecanica cuantică. De-a lungul rulării sale, serialul a făcut referiri la cromodinamica cuantică (prin apariția adezivului marca Forța Tare), informatică (două cărți separate aflate într-o bibliotecă, pe cotorul cărora scrie "P", respectiv "NP", cu referire la posibilitatea ca clasele de
Futurama () [Corola-website/Science/310033_a_311362]
-
exemplu, profesorul Farnsworth se plânge că oficialii unei curse de cai terminată la quantum finish „"au schimbat rezultatul măsurându-l"”, o referire la efectul de observator din mecanica cuantică. De-a lungul rulării sale, serialul a făcut referiri la cromodinamica cuantică (prin apariția adezivului marca Forța Tare), informatică (două cărți separate aflate într-o bibliotecă, pe cotorul cărora scrie "P", respectiv "NP", cu referire la posibilitatea ca clasele de probleme P și NP-complete să fie distincte), electronică și genetică (o referire
Futurama () [Corola-website/Science/310033_a_311362]
-
cadă în spirală spre nucleu, ciocnindu-se cu el într-o mică fracțiune de secundă. Cea de-a doua problemă a fost că modelul planetar nu putea explica emisiile și spectrele de absorbție ale atomilor care au fost observate. Teoria cuantică a revolutionat fizica la începutul secolului al XX-lea, atunci când Max Planck și Albert Einstein au postulat faptul că energia luminoasă este emisă sau absorbită în cantități discrete cunoscute sub numele de cuante. În 1913, Niels Bohr a încorporat această
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
1929, Cluj) este un fizician român stabilit în străinătate, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române (din 1974). A adus contribuții fundamentale la studiul teoretic al interacției sistemelor atomice cu radiația electromagnetică. Este considerat un continuator al școlii românești de fizică cuantică fondată de Șerban Țițeica. s-a născut la 10 octombrie 1929, la Cluj, ca fiu al doctorului Ion Gavrilă și al soției sale Florica (n. Vișoiu), ambii profesori (de medicină, respectiv engleză) la Universitatea de Medicină din Cluj. A început
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
Șerban Țițeica. Și-a susținut în 1958 teza de doctorat cu titlul " Teoria efectului fotoelectric relativist", care va deveni primul articol din România publicat "in extenso" în Physical Review. Numit lector (1956) la "Catedra de termodinamică, fizică statistică și mecanică cuantică" a Universității din București, a devenit conferențiar (1962) și apoi profesor (1968). Și-a desfășurat activitatea științifică la catedră, antrenând în proiectele inițiate de el pe colegii mai tineri, precum și în cadrul unor vizite și stagii efectuate la centre științifice de
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
tineri fizicieni cu aptitudini de cercetător să obțină burse în Olanda și SUA. A predat timp de doi ani (1956-1958) cursul general de "Teoria radiației termice, mecanică statistică și teorie cinetică". Numele său rămâne legat de cursul general de "Mecanică cuantică", de două semestre, pe care l-a predat practic tuturor seriilor de studenți fizicieni în intervalul 1957-1974. Cursul dezvolta teoria ondulatorie a lui Schrödinger, apoi exploata baza axiomatică a mecanicii cuantice pentru a expune metodele ei generale; principiile fundamentale ale
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
Numele său rămâne legat de cursul general de "Mecanică cuantică", de două semestre, pe care l-a predat practic tuturor seriilor de studenți fizicieni în intervalul 1957-1974. Cursul dezvolta teoria ondulatorie a lui Schrödinger, apoi exploata baza axiomatică a mecanicii cuantice pentru a expune metodele ei generale; principiile fundamentale ale teoriei erau ilustrate prin exemple utile pentru capitole de fizică cuantică ulterioare. Predat riguros și atractiv în același timp, cursul sublinia natura probabilistă a legilor fizicii la scară atomică, o idee
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
seriilor de studenți fizicieni în intervalul 1957-1974. Cursul dezvolta teoria ondulatorie a lui Schrödinger, apoi exploata baza axiomatică a mecanicii cuantice pentru a expune metodele ei generale; principiile fundamentale ale teoriei erau ilustrate prin exemple utile pentru capitole de fizică cuantică ulterioare. Predat riguros și atractiv în același timp, cursul sublinia natura probabilistă a legilor fizicii la scară atomică, o idee pe care școala Țițeica a susținut-o consecvent. Exercițiile de seminar consolidau cunoștințele de matematică ale studenților și stimulau capacitatea
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
fizică teoretică. Cursul său de două semestre, de nivel avansat, despre "Reprezentările grupurilor și aplicațiile lor în fizică" (1962-1972) trata amănunțit grupul rotațiilor și grupul Lorentz, grupurile SU(2) și SU(3). Sunt de amintit și elegantele lecții de "Teorie cuantică avansată" (1971-1973). Cercetările asupra efectului fotoelectric relativist din păturile electronice interioare ale atomilor, inițiate odată cu teza de doctorat (1958), au fost completate ulterior (1977) prin calculul corecțiilor radiative. Cercetările asupra proceselor atomice cu doi fotoni au început cu evaluarea nerelativistă
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
la descrierea nerelativistă completă a împrăștierii Compton de un electron atomic din pătura K. Aproximația dipolară a fost apoi folosită în studiul împrăștierii Compton din pătura L. Rezultatele acestor lucrări (printre care confirmarea existenței unei divergențe infraroșii, prevăzută de electrodinamica cuantică, și punerea în evidență a unei rezonanțe în spectrul fotonului împrăștiat) au generat un interes teoretic și experimental considerabil. Studiul împrăștierilor relativiste Rayleigh și Compton din pătura K în limita energiilor mari ale fotonului incident a prilejuit și discutarea conexiunilor
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
Operatorul statistic, numit și operator densitate sau matrice densitate, este instrumentul matematic al mecanicii statistice cuantice. El reunește într-o tratare unitară o dublă statistică: descrierea statistică a stărilor microscopice ale unui sistem (proprie mecanicii cuantice) și statistica rezultată din cunoașterea incompletă a acestor stări (existentă și în mecanica statistică clasică). Conform mecanicii cuantice, starea dinamică
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]