2,195 matches
-
al IX-lea după Hristos, pe la anul 900, mult mai târziu de la contopirea dacilor cu romanii, cuceritorii triburilor slave -vikingii au fost fondatorii statului vechi rus, a puternicului și bogatului voievo dat rus al Kievului - și aceasta doar din interesul cuceritorului de a avea de la cine strânge impozitele, dările. De la un singur cârmuitor slav, nu de la mulțimea răvășită a triburilor. Iar cum birul însemna și a tunci îndestulare care favoriza răsfățul, conviețuirea vikingi-slavi a dus la împreunarea lor, căci învinșii având
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
din dreapta ori din stânga P rutu lui, are valențe și semnificații comune, cu o desfășurare istorică. Privită din oglinda timpului, situația celor de la Pogănești reflectă viața Moldovei întregi dar și a Basarabiei de-a lungul timpului, care are alături oricând un cuceritor: Rusia, Rusia roșie, cum se numea ea încă în secolele XV-XVI (Uricarul, tom XI, p. I-IV) și cum s-a dovedit a fi ea cu mult mai înainte de 1917, pentru că țara aceasta a fost mereu producătoare și consumatoare de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
transformat în Latium (=Vlahie) a Romei. În legătură cu procesul de valahizare este subliniat faptul că limba tracă poate fi numită substrat doar pentru perioada de în ceput a contac tului lingvistic traco-latin, termenul marcând postura de autohtoni a vorbitorilor traci față de cuceritorii latini. După stabilirea latinilor printre traci, pentru începuturile constituirii limbii române și pentru perioada de devenire a acesteia, ambele limbi sunt limbi-bază. Ceea ce le diferențiază pe acestea nu este factorul timp, ci particularitățile structurale și sferele de aport la constituirea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a imaginației, găsindu-și pacea în contemplație și într-o "renunțare fără amărăciuni, întrucât nu conținea o jertfă vitală". Lipsit de ambiție și de energie, personajul lovinescian e o ființă insulară, însingurată, situându-se la antipodul "ariviștilor" balzacieni ori al "cuceritorilor" de tot felul. Din această pricină, Bizu lasă impresia unui roman "fără subiect", câtă vreme narațiunea e reductibilă la niște "episoade" stereotipe, banale dar de o importantă relevanță existențială, ceea ce face ca preconizata "romanțare" a documentului (mai exact: înscenarea melodramatică
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe ușă afară, direcția școală - era aproape de casăașa cum eram în cămeșile noastre de ,,americă“, cu capetele descoperite și cu picioarele desculțe prin nămeți. Vasluiului, era atrăgătore nu numai datorită poveștilor despre așezarea străveche , pe care le spunea cu har cuceritor, susținut de puzderia relicvelor din jur, dar și bucuriei cu care întâmpina musafirii. Atunci când avea, îi plăcea să-i trateze cu bucate bătrânești , pregătite de buna doamnă Eugenia, tovarășa sa de viață sau să-i îmbie cu faguri din știubeiele
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
oamenii simplii, dovedește că instrucția și educația în școli de diferite grade avea un caracter sistematic. Textele epigrafice găsite pe teritoriul de astăzi al României (peste 3500) sunt redactate ,,într-o limbă latină surprinzător de corectă”. Dacii, care învățau latina cuceritorilor, adaptau cuvintele la deprinderile lor fonetice. Influența substratului geto-dacic asupra latinei de la Carpați, Tisa, Nistru, Dunăre și Marea Neagră a fost definitivă. Morfologia, sintaxa și stilistica latinei vorbite în acest vast teritoriu au fost influențate de limba autohtonilor. Marea majoritate a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
aceeași origine. Aici are loc întîlnirea dintre intransigență și catolicismul social, cu trecerea de la ceea ce Émile Poulat numește "vechiul intransigentism", acela al papei Pius al IX-lea, "atitudinea învinșilor", la "noul intransigentism", acela al lui Leon al XIII-lea, "sufletul cuceritor", care înțelegea să cucerească secolul pentru Christos și "să făurească o lume altfel decît prin forțele non-creștine din prezent"16. Se impune, astfel, ideea integralismului, întărită de Georges Goyau, istoric și catolic social, apropiat al lui Leon al XIII-lea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
constituție, pentru primele alegeri legislative ale Republicii au fost cîștigate. De acum înainte, mobilizarea sistematică a maselor nu se mai putea face fiindcă ceea ce era important fusese păstrat, dar aceasta nu a împiedicat organizațiile catolice să-și mențină un caracter cuceritor și truimfalist. Acțiunea Catolică și-a întărit structurile sub Luigi Gedda, numit vice-președinte în 1949, apoi președinte în 1952, în timp ce Comitetele Civice, fondate în 1948 ca structură de coordonare în vederea companiei electorale, s-au dezvoltat, devenind un adevărat grup de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Vlad Țepeș, sârbul Constantin Mihalovicz de Ostrovița, aflat în București, mărturisea că opinia generală în Balcani era că "oricine s-ar război cu românii, chiar să-i învingă, numai pagubă are. Aceasta-i foarte natural, pentru că românii nu sunt popor cuceritor, de aceea și apără ce-i al lor cu îndărătnicie, pentru că ce au cu drept au și al lor este."112 Turcii înșiși îi sfătuiau pe sultani să nu facă război cu românii, dat fiind că războaiele cu ei n-
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cercetarea științifică. În lipsa hotarelor, această concurență benefică ar dispărea și nemaiexistând nici fonduri, întregul progres ar fi grav încetinit. c) MOTIVE MORALE 1. În lipsa războaielor dintre state, populația și în special copiii n-ar mai avea în față chipurile marilor cuceritori ai națiunii, manualele de istorie ar trebui modificate, iar simțul patriotic ar dispărea. 2. În decursul istoriei, natura s-a apărat singură, prin marile epidemii, de o creștere demografică prea mare, făcând posibilă hrănirea atâtor guri. Războaiele au fost partea
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de o creștere demografică prea mare, făcând posibilă hrănirea atâtor guri. Războaiele au fost partea preluată de omenire în această direcție. Războaie judicios planificate n-ar lăsa natura să se apere singură. 3. Istoria a arătat că încercările unor mari cuceritori de a șterge hotarele și de a ocupa mari întinderi de pământ (Alexandru Macedon, Gingis Han, Napoleon sau Hitler) au dat greș cu prețul a milioane de vieți. CONCLUZII: Doar hotarele dintre state pot menține speranța în războaiele clasice; Doar
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de prima, cea din războiul de independență, care se soldase cu expulzarea masivă a palestinienilor. Dar, de data aceasta, trebuia să fie administrate populațiile din teritoriile ocupate, populații care nu le părăsiseră și care, prin simpla lor prezență, le aminteau cuceritorilor de drepturile pe care le aveau asupra lor. Se introducea astfel imoralitatea în sacru, care trebuia de acum justificat. Cele două Intifade, și mai ales atentatele sinucigașe palestiniene au făcut, de altfel, și mai insuportabilă această situație nouă, lupta mutându
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cercetarea științifică. În lipsa hotarelor, această concurență benefică ar dispărea și nemaiexistând nici fonduri, întregul progres ar fi grav încetinit. c) MOTIVE MORALE 1. În lipsa războaielor dintre state, populația și în special copiii n-ar mai avea în față chipurile marilor cuceritori ai națiunii, manualele de istorie ar trebui modificate, iar simțul patriotic ar dispărea. 2. În decursul istoriei, natura s-a apărat singură, prin marile epidemii, de o creștere demografică prea mare, făcând posibilă hrănirea atâtor guri. Războaiele au fost partea
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
de o creștere demografică prea mare, făcând posibilă hrănirea atâtor guri. Războaiele au fost partea preluată de omenire în această direcție. Războaie judicios planificate n-ar lăsa natura să se apere singură. 3. Istoria a arătat că încercările unor mari cuceritori de a șterge hotarele și de a ocupa mari întinderi de pământ (Alexandru Macedon, Gingis Han, Napoleon sau Hitler) au dat greș cu prețul a milioane de vieți. CONCLUZII: Doar hotarele dintre state pot menține speranța în războaiele clasice; Doar
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
unicat, de un sincretism remarcabil. Ucrainenii sunt malo-ruși, veniți ceva mai devreme, în secolul al XI-lea erau deja creștinați în masă de cneazul Vladimir și mama sa, după succesul delegației bizantine. Sunt mai blînzi, deși naționaliști, au trădat toți cuceritorii Rusiei de pînă acum: Gustav al II-lea, Napoleon, Hitler ș.a. Sunt alunecoși, petrecăreți, se ocupă preponderent cu agricultura și cu contrabanda, deși au moștenit și ceva industrie. Sistemul lor e tot unul oligarhic, politicienii fiind doar niște marionete. S-
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
evitat. Destinul avea să se deruleze cu repeziciune odată cu înaintarea fulgerătoare a turcilor pe axa Sofia Belgrad Budapesta (reiterăm că, la momentul respectiv, Buda și Pesta erau două orașe separate de fluviu). Victoriile lui Iancu de Hunedoara împotriva lui Mahomed Cuceritorul nu au fost suficiente pentru a stopa avansul otoman. Politica de maximă circumspecție a lui Matei Corvin, respectiv de a evita o confruntare majoră cu Baiazid al II lea, nu a făcut decât să amâne epilogul tragediei. Înfrângerea regatului maghiar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
exceptând unele episoade, pașnică. Supraviețuirea peste milenii a populației bărbătești, care reprezintă și astăzi majoritatea covârșitoare în țara noastră, constituie o probă de netăgăduit (mai ales dacă o vom compara cu destinul unor linii masculine masacrate aproape în totalitate de cuceritori 96). Desigur nu putem spune că moștenirea noastră genetică, adunată încă din paleolitic și a neolitic, nu a fost vânturată de stihiile care s-au abătut asupra gliei. A fost împrăștiată, uneori, sub impactul războaielor care au implicat-o într-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de reîntregire a neamului românesc, au angrenat segmente largi de populație. Trebuie să punctăm și faptul că războaiele fiind purtate între bărbați, zestrea maternă nu a cunoscut nici măcar o adiere plăpândă și chiar avea să atenueze din tăria acestor vântoase. Cuceritorii teritoriilor noastre și-au luat, cel mai probabil, soții dintre femeile învinșilor și, mai ales, ale localnicilor. Așa s-au amestecat până aproape de contopire în vasta masă compusă din aceste ființe docile. Sfânta simplitate țărănească Nimic nu putuse a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care au cunoscut o elenizare mai profundă. Greaca a rezistat pentru că era o limbă scrisă care se baza pe o cultură solidă. Dacă în alte contexte istorice, limbi vechi de cultură au dispărut (sumeriana, akkadiana) sub presiunea exercitată de noii cuceritori, Roma nu a dus o astfel de politică de forță în raport cu Elada. Din contra, faptul că greaca era vorbită de la Eufrat până la Adriatica nu putea fi decât un avantaj pentru romani. Așa își puteau administra mai eficient provinciile îndepărtate din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
hindusă, sau Marele an pitagoreic, sfîrșit care recapitulează, readuce la nivel manifest toate caracteristicile și evenimentele definitorii ale întregului ciclu, o perioadă în care extremele se întîlnesc, conflictele exacerbează, pregătind terenul pentru trecerea la o nouă eră. F. Schuon vorbește cuceritor despre unitatea profundă și veșnică a tuturor religiilor, a tuturor formelor spiritului. Aceasta, deși imposibilă în plan exoteric, al formelor cultice exteri-oare, este perfect posibilă și dezirabilă la nivel ezoteric, al formelor revelate ale Cuvîntului di-vin. Prin urmare, unitatea transcendentă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cât de dorința individului de a se autoguverna, de extindere a puterilor sale de organizare. În momentul când voința de putere asupra direcției vieților noastre triumfă, obiectele tehnice care simbolizează puterea virilă tind să piardă din aspectul lor agresiv și cuceritor. Dovadă noile forme rotunjite și îndulcite ale automobilului, forme care revalorizează dimensiunile de habitabilitate și de confort, de destindere și de securitate. Și din ce în ce mai multe obiecte și ambiente ilustrează în prezent această „feminizare” stilistică. Regresia logicii standing-ului, reducerea imaginii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
trebuie legată nu atât de dorința de depășire a limitelor, cât de dorința de încredere în sine, de confort hedonist, de echilibru psihic și identitar. Actualizarea imaginarului bunăstării se exprimă și în modificarea punctului de vedere masculin asupra modelului de cuceritor întruchipat de Don Juan. Într-adevăr, există numeroase semne care indică, în rândul noilor generații, o epuizare a obsesiei cuceririlor feminine și o creștere a idealului vieții în doi, a sentimentelor și a calității relației 60. Don Juan însetat de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
aceste motive, poate schimba regimurile de gen statornicite. Primul val de globalizare din secolul al XV-lea i-a dus pe europeni în multe părți ale lumii, hotărâți să creeze imperii, colonii și noi piețe de desfacere a mărfurilor proprii. Cuceritorii și imigranții acelei perioade au purtat cu ei ideile despre rase și clase sociale existente în țările lor de origine și le-au impus populațiilor indigene. Condițiile specifice noilor societăți sau colonii au generat în continuare schimbări (vezi capitolul 2
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
veșnică cinstire. Aici, sălbăticia își dezvăluie pe deplin ambivalența: ea poate fi atroce sau plină de noblețe. Fără îndoială că unul dintre cele mai dramatice momente ale piesei (în actul al doilea) este cel al întoarcerii acasă a lui Coriolan, cuceritorul cetății Corioli: întrerupând șuvoiul de vorbe entuziaste și măgulitoare ale Volumniei, Coriolan se adresează tăcutei sale soții. În ochii săi, celebrului erou i se pare că recunoaște expresia din privirile văduvelor care își pierduseră în luptă soții, din privirile mamelor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de document a fost dat de Vladislav, domnitorul Țării Românești la 20 ianuarie 1368, prin care a instituit o serie de privilegii negustorilor brașoveni. Machiavelli atribuie termenului de stat și accepția de organizare a unui teritoriu dobândit de un principe cuceritor, pe care îl alipește unui principat preexistent. Noțiunea de stat, ca formă instituțională de organizare și exercitare a puterii politice, s-a desprins din noțiunea de regimen (a guverna). În secolul al XVI-lea, mulți autori italieni foloseau cuvântul stat
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]