3,596 matches
-
începuturile lumii la sfârșitul ei, Eminescu a urmărit numeroase ipostaze ale vieții în mai toate elementele ei. Eminescu a exploatat cu închipuire uriașă spațiile intersiderale: a măsurat distanțele în anti-lumină ( vedem acest lucru în pezia La steaua ) și s-a cufundat în Hyperion în galaxii ajungând în centrul universului ( constatăm în poeziile Sărmanul Dionisos, Scrisoarea I, Luceafărul ). Împins de setea de cunoaștere, Eminescu a împărțit lumea în două: în zona făpturilor eterne și alta în bieți muritori - a ființelor cu tristeți
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
contempla pe rând: Luna, Soarele, Luceferii. Originalitatea lui Eminescu este un proces complicat de înrădăcinare, devenit pentru prima oară în anul 1870, un manifest pe care-l găsim în poezia Epigonii. ,, Când privesc zilele de aur a scripturilor române, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și mândre primăveri, Sau văd nopți ce-ntind deasupra-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, Cu izvoare-ale grădinii și cu râuri de cântări. ,, Această cufundare
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
nu e lăsată, pământul să-l sărute Și să-l cuprindă cu brațele ei nevăzute... Risipește marea lacrimile-n depărtare Și vântul o ajută , când bate tot mai tare, Sunt lacrimi reci și ude care-mprăștie durere Pe întinderea albastră cufundată în tăcere... Dar plânge marea și cu lacrimi de bucurie Când soarele -și trimite mângâierea aurie, Atunci apa se leagănă, în valuri argintate Și cheamă pescărușii să-i cânte târziu în noapte ... Citește mai mult Lacrimile mării...Nemărginirea mării cuprinde
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
furia și uraCă nu e lăsată, pământul să-l săruteși să-l cuprindă cu brațele ei nevăzute... Risipește marea lacrimile-n depărtareși vântul o ajută , când bate tot mai tare,Sunt lacrimi reci și ude care-mprăștie durerePe întinderea albastră cufundată în tăcere...Dar plânge marea și cu lacrimi de bucurieCând soarele -și trimite mângâierea aurie,Atunci apa se leagănă, în valuri argintateși cheamă pescărușii să-i cânte târziu în noapte ...... VII. CE ESTE POEZIA?, de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
nu mai am, de rele sunt înfrântă, Căci n-am voit postire, crezând că istovesc. Mă simt Maică Marie, un pom neroditor, Un sfânt lăcaș pustiu cu ziduri în ruină, Către suflare vine doar foc mistuitor Și-o umbră mă cufundă în negură și vină. Te rog Preasfântă Doamnă, nu mă lasa acum, Dezleagă-mă din lațul cu-o mie de păcate Și spune-i lui Iisus că-mbrățișez alt drum Pe care El mi-e far spre-a mea eternitate
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
lovesc,Suspine nu mai am, de rele sunt înfrântă,Căci n-am voit postire, crezând că istovesc.Mă simt Maică Marie, un pom neroditor,Un sfânt lăcaș pustiu cu ziduri în ruină,Către suflare vine doar foc mistuitorși-o umbră mă cufundă în negură și vină.Te rog Preasfântă Doamnă, nu mă lasa acum,Dezleagă-mă din lațul cu-o mie de păcateși spune-i lui Iisus că-mbrățișez alt drumPe care El mi-e far spre-a mea eternitate.... III. AȘTEPT
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
o clipită se scriu prin fapte: unele alegând strălucirea curată, dăruiesc lumină mângâiere și pace și scapă de la pieire sufletele damnate altele cu inimi mușcate de voluptatea ispitelor șerpilor tentatori, se transformă-n lupi îmbrăcați în piele de oi se cufundă-n infern și se sting cu voluptate în oceanul amăgirilor. Referință Bibliografică: SFÂRȘITUL CALVARULUI / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1973, Anul VI, 26 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SFÂRȘITUL CALVARULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378975_a_380304]
-
de discutat - Ok - Noapte bună! - Asemenea!așeză receptorul în furcă. Deschise televizorul și puse unul din dvd-urile date de Madame pentru informare. Pe ecran se succedau imagini neștiute de ea, cu omul-enigmă. Se așeză comod în baldachinul mare și se cufundă între pernele moi. Îi urmărea fiecare gest, disecă toate mișcările, limbajul corpului. Nimic suspect. Doar... anumite rețineri. Nu-și putea exprima spontaneitatea reacțiilor, din cauza prejudecăților celor din jur. Avea ceva special. Fascina masele de oameni, le aducea la paroxism. Și
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
înalți spre alte stele, sus, tot mai sus, departe, tot mai departe! Le-mbrățișezi, îți bucuri inima, unindu-ți-o, dansezi și urci, tot urci. Lași semne în ceruri și în astre. Lumină, paletă de culori, din ce în ce mai multă strălucire, te cufunzi în lumină, un tot de lumină. Porțile Cerului sunt deschise. Te-ai regăsit. Lumina te primește. Ți-e bine! O, da, îți amintești! E ca atunci, cândva-demult, copil fiind, te cuibăreai în brațele calde ale mamei. Simți mângâierea, simți bucuria
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
-n noi înșine, prin tine se naște totul... FEREASTRĂ SPRE NOUA LUME Sunetul pianului răsună în jurul meu, îl simt aproape, amplu, puternic și delicat, mă cheamă, m-așteaptă, intrările și ieșirile respiră prin fiecare notă suplă, prin alungiri, ecouri, reverberații. Cufundă lumea-n tăcere. Alunec și rămân cu el, e parte din mine în notele ce se leagănă să m-adoarmă. Niciun sunet în plus. Trezită într-o mare de alb, privesc în jur, perdeaua flutură la ferestrele larg deschise. Lumina
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
am gândit eu poate atunci și cu siguranță într-o noapte magică asemănătoare trăită mai târziu, peste zece ani, la adolescență, când m-am despărțit de copilărie - păstrând pentru totdeauna ascuns în inimă sufletul de copil - după care m-am cufundat în studiul profund, în muncă, responsabilități, plutind rar în plăcerile - și mult mai frecvent în menghina Roatei Vieții. Recitesc o parafrazare a spuselor lui Alexandru Cel Mare (care știa de la Aristotel) ce mi-am notat aseară pe un bloknotes: "Am
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
pur si binecuvântat altruism, sau de un subtil și nefericit egoism? *** TE LEAGĂNĂ DOMOL *** Glasuri cerești Te leagănă domol... Un monolog comic, Unul dramatic, Îl spui, îl joci... Nimic nu te apasă. Deodată, esti alt om. * O piesă bună Te cufunda În ape tulburi, În ape tumultoase, Din alte lumi, Din alte vremuri. Tu esti Doamna Care dansează twist Și cântă în aur Și violet... * O,cât de bine este Să fii la unison! Să simți o mângâiere, Un gest, o
IUBESTE-TI APROAPELE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379918_a_381247]
-
plină de bălării, cu gândul de a se plimba pe malul Someșului, care, își amintea că trecea pe lângă poarta din fundul curții. Nici nu deschise bine portița când o zări, scăldată în razele lunii, așezată pe un pietroi, cu picioarele cufundate până la genunchi în apa rece. Profilul profesoarei părea desenat de un artist pe fundalul întunecat al sălciilor. - Nu poți dormi nici tu? Își întoarse capul și îi surâse enigmatic. O, cerule! N-ar fi putut interpreta nici într-o mie
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
Fața lumii o cuprinde. Însoțită de erinii Se coboară iar Nemesis Slobozind din cer dihonii Printre fiii lui Adonis! Fâlfâiri de aripi ciunte, Îngeri decăzuți din drepturi Trec peste alaiuri frânte În vâltorile de cețuri. Tot înaltul și pământul Se cufundă-n întuneric, Într-o clipă tot cuvântul Amuțeste luciferic! Tânguiri tresar în noapte Căutând zori de lumină, Scrâșnetele sunt deșarte În pustiul din retină! Rând pe rând din neființa Hăului deschis sub zare, Cucerindu-și neputința Alte lumi ies din
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
virtute” (Biruința poeziei). Însemnătatea poeziei este zugrăvită sugestiv și cu nemăsurată profunzime pentru a sublinia grandoarea acestei frumuseți literare care învinge timpul și cunoaște absolutul. Iata cum acuarela lirică descrie universul său lăuntric, accentuând emoția ce o străbate pe poetă cufundată în amurgul unor vise și doruri care-și lasă lacrima să mângâie anotimpurile nostalgiei :” la Dunăre îmi e aproape/ să văd albastru pe-al său val./ trupul sălciilor plecate/ în amurgul stins la mal./ în vara sau în toamna pastelată
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 16 - AMĂNUNTE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului În disperarea noastră de a prinde fiecare secundă înainte de a se cufunda în oceanul timpului, uităm să trăim, să surprindem frumusețea și magia existenței noastre. Suntem copleșiți, deseori, de gânduri, de furie, de neliniște. Dacă am privi spre cer, nu dându-ne ochii peste cap, ci căutându-i norii, ne-am îmbăta
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
tot ceea ce se afla dedesubt, la viețile celor peste care zbura acum cu avionul. Doar aripa și motorul aeronavei, pe care le vedea în stânga ei, o țineau aproape de realitatea prezentului. Așa îi venea să își întindă mâinile și să se cufunde în nori! Se simțea atât de fericită acolo sus, aproape de cer. Doar dorul de casă îi mai umfla pieptul cu câte un oftat. Se întorcea de la un curs organizat în Luxemburg. Era obosită, dar fericită pentru că se aflase pentru aproape
ZBOR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381986_a_383315]
-
-n car, Pe CALEA LACTEE Să-l calce pe VARAN. Aș prinde VULTURUL în zbor, PEȘTELE AUSTRAL să-l scap, BALAURUL ,în luptă, L-aș mai scurta de cap. N-aș da-napoi ca RACUL; Ca LEBĂDA-ș zbura. M-aș cufunda-n adânc, De coarne TAURUL -aș lua. Cu LEUL m-aș întrece, La fugă de-astă dată, Pe CÂINELE CEL MARE L-aș asculta cum latră. PERSEU mi-ar fi tovarăș Cu GEMENII la joacă, Pe VĂRSĂTOR l-aș invita
PRINTRE CONSTELAȚII de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382109_a_383438]
-
dovedește gândirea de ansamblu a poetului atunci când planifică editarea unei cărți. Am primit volumul de față prin poștă - drumul din România până în Canada e lung, a durat un timp care mi s-a părut o eternitate- și imediat m-am cufundat în lectura lui. Mi se spusese că e o carte de "aforisme", dar, după lectură, mi s-a părut că a fost bine ca în titlul de pe coperta volumului să nu figureze cuvântul "aforisme". În schimb, în interiorul cărții, pe prima
VERONICA PAVEL LERNER DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380360_a_381689]
-
corp era iubire, era vrajă. Din nou timpul parcă se oprise, din nou părea că ea însăși era o iluzie, o briză...iar el o absorbea, ca acum, ca acea lumină stranie... -Te voi mai vedea vreodată?- îl întrebă ea cufundându-se în privirea lui ca într-o apă adâncă. -Da, mă voi întoarce într-o zi. -Când?-întrebă ea nerăbdătoare parcă. -Nu știu, nu depinde de mine, nu pot veni decât când mi se va permite. Deși nimeni nu-i
NECUNOSCUTUL IUBIT ( VIS SAU REALITATE?) de NINA DRAGU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380405_a_381734]
-
aceasta dezlănțuită, / rece, distantă...”(mă bucur pentru ceea ce suntem...) Pentru poeții romantici iubirea este un mijloc de transcedere din zona profană, ancorând într-o zonă a absolutului, a misterului nealterat de vicii. Poetul înalță un piedestal atât dragostei, împerecherii carnale „cufundă-mă/ Doamne,/ în inima unei singure / Femei,/ în adâncul sufletului Ei, /acolo unde pătrund piezișe/ visele Ei de/ Dragoste canală, / durerea,/ Depărtarea, /dorința acerbă de-mpreunare în miezul /Apusului...” (păcatele amintirilor mele...) * “Iubirea /umblă năucă /prin Lume,/cu foamea dragostei
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
ne mărturisește : „dezlegându-mi sensurile /Iubirii carnale/ prinse matinal în cenușa amintirilor - /Pasăre Pheonix / ninsă de puberi de/ stea...” „cutreier lumea, /îmbrăcat în alb - /Prorooc al Dragostei - /iluzie dulce,/ în mângâieri învăluite de săruturi,/printre răsfățuri, /șoapte, / atingeri visate,/mă cufund în apa privirii unei / Femei /fără de maluri,/ regăsindu-mi,/ într-un târziu, /umbra îmbrățișată/cu o jumătate de inimă de/ Femeie / necunoscută...” În momentele de meditație și nostalgie, de măcinare interioară a eului, poetul încearcă să surprindă în ochii limpezi
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
poetul încearcă să surprindă în ochii limpezi ai iubitei, tainele lumii, oaza de lumină care ar putea să-i poarte pașii pe drumul către „Eternitate”... „rătăcesc cufundat /în apa privirii unei / Femei, /rătăcesc fremătând / prin Timp, /căutând Drumul spre / Eternitate...” (cufundat în apa privirii unei Femei...) „ Orice iubire adevărată este absolută și nepieritoare, chiar dacă ea se clădește pe teritoriul celei mai flagrante perisabilități” ( Tema iubirii în literatura universală) Poetul George CĂLIN poate fi considerat un neoromantic “incurabil”, versurile sale purtând straiul
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
o mare semnificație în viața mea,fiind cel căruia îi datorez salvarea mea din iadul celui de-al doilea război mondial, salvare în urma căreia am putut ajunge mai târziu în Eretz Israel.. În iadul acela, în vremurile și locurile acelea cufundate în beznă, când,din păcate,se adeverea din nou, si cu fiece zi ce trecea, proverbul " Homo homini lupus", s-au mai întrezărit din când în când și unele puncte luminoase, unele licăriri în întuneric. Unul din aceste puncte luminoase
POVESTIREA LUI FIMA, COPILUL DIN TRANSNISTRIA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379436_a_380765]
-
tu nu ești un semn de-ntrebare Al frazelor multe ce-așteaptă răspuns, Tu ești chiar răspunsul sperat, dar ascuns În legi făr’ de grai, în gânduri amare. Eu neg evidențe, căci sunt. De n-ar fi, N-aș sta cufundată în nori cenușii, Să-ntreb, a mirare, mai ești sau mai vii... Ce greu mă apasă...Ce bine, de-aș ști. Referință Bibliografică: MIRARE / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2158, Anul VI, 27 noiembrie 2016. Drepturi de
MIRARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381130_a_382459]