2,007 matches
-
e ceva nou. Aici nu e Brazilia. Nici semenii noștri nu sunt fazendeiros, nici selvele noastre nu sunt de imensitatea incontrolabilă a selvelor lor. Aici, un avion n-ar putea ataca un sat de indigeni și apoi să se ascundă, cugetă el. Frontiera e destul de departe. Nu există un avion particular care să poată călători fără să se realimenteze. — Sunteți sigur? Pe deplin, spuse apăsat jurnalistul. O avionetă n-are autonomie de zbor ca să facă un drum dus-întors de la frontieră. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-i spuse că signor Viscardi fusese foarte surprins să vadă fotografia lui Ruffolo. Își stăpânise Însă repede emoția și spusese că fotografia nu purta nici o asemănare cu nici unul dintre cei doi oameni pe care-i văzuse el, insistând acum, după ce cugetase mai bine, că fuseseră doar doi. — Tu ce crezi? Întrebă Brunetti. Nu era nici urmă de nesiguranță În vocea lui Rossi când răspunse: — Minte. Nu știu despre de mai mine, dar minte când spune că nu-l cunoaște pe Ruffolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
noi, oare, lui Dumnezeu pentru a primi această pedeapsă, căci pedeapsă este!? se întrebă el. ”- Liniștește-te, omule, liniștește-te!... auzi vocea din lăuntrul său. Intoarce-te la limanul liniștit al nepăsării și uitării... n-ai de ales!” Și, tot cugetând la acestea și la altele... a avut, deodată o revelație care l-a surprins; nu cumva ar avea românul un dar aparte, un dar special de a organiza dezorganizarea?! și l-a apucat un fel de spaimă. - Doamne ferește! își zise
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
da obștescul sfîrșit și a beneficia de-ngropăciune după datina străbună și creștină. Așa că e bine să nu ne plângem, nici să nu ne lăudăm cu martiriul nostru, ci să ne smerim, să ne cunoaștem lungul nasului, având În vedere și cugetând la cei ce-au fost și s-au dus uciși de gloanțe ori de torturi, de boli și de foamete sau la cei ce trecând victorioși prin bătăi, epidemii și reeducări, au ajuns să semene cu niște epave, neștiind cum
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pătuțul lui Klaus; și-a Înfipt mîinile În gîtul lui. „Nici urmă de diavol să nu mai rămînă În casa asta!“ Helga - mama, tot mamă - s-a repezit să Îl scape. Maricrisa a Îmbrîncit-o cu umărul. Helga, fără să mai cugete, a lovit-o În cap cu o glastră. Copilul s-a stins imediat după internare. A doua, la un alt spital, a murit Maricrisa. Helga a fost condamnată cu suspendare. Nu spusese la proces pentru ce se sinucisese Ann. Așa
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
excentricitate i-a marcat profund pe ceilalți oameni din jurul lui, care au început să-l imite. tanti masek pronunțase, fără să-și dea seama, una din acele fraze care devin instrumente de construcție teoretică. între celebra aserțiune a lui Descartes „cuget deci exist” și aserțiunea mătușii mele („oamenii mor întrucît se imită unii pe alții”) nu era nicio diferență de natură. ambele erau făcute să fie puse la temelia unei construcții explicative. oare nu se imită oamenii unii pe alții tot
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
te, floarea se afl( ling( el". Acesta este (i motivul pentru care cei doi Borges fac un schimb de bani (ntre ei, (ncît Borges r(mine (n min( cu o bancnot( datat( 1974 (spre surprinderea să): "Cel(lalt Borges" dispare. Cugetînd la cele (ntîmplate, autorul va g(și (n cele din urm( cheia (ntîmpl(rîi: "(ntîlnirea a fost real(, dar Cel(lalt a stat de vorb( cu mine doar (n vis (i a(a se face c( m-a putut uită
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
O, nu pentru, asta, protestă Otilia, însă e adevărat cănumai un bogat ca el poate să fie generos și gata de-a face unei femei orice capricii. Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată. - Va să zică, cugetă tare Felix, ca să fiu iubit, va trebui neapărat să devin bogat? - Poate că da, însă nu-i de ajuns. Papa, să știi, e foartebogat, și-l iubesc mult, însă nu poate să facă fericit pe nimeni. Mama a murit de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a se gândi mai mult la el. Își închipui că așa era Simion, cu manii intermitente, de vreme ce toți vorbeau de el cu dispreț. De altfel, sosise din oraș și moș Costache, și puțin după el intrase și Stănică. "Acest Stănică, cugetă Felix, dă toată ziua târcoale prin părțile astea, ca și când n-ar avea casa lui. Cu siguranță, urmărește ceva." Intră, dar, în sufragerie, unde-i găsi pe amândoi, Stănică afecta o mare oboseală și cerea să guste ceva, ca să-și vină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o gazetă socialistă, traduc cărți pentru un editor, dau lecții particulare, asta fac. Eu sunt un proletar care așteaptă mântuirea clasei mele prin dialectica istoriei. - Ești socialist? - Eu socialist? Ce e aia socialism? Toate spiritele mari fără prejudecăți, din lume, cugetă ca mine. Eu sunt socialist științific. Susțin colectivizarea mijloacelor de producție și moralizarea dragostei prin eliminarea venalității: dragoste neconstrînsă. Felix, cu toate că era lipsit de prejudecăți, simți o stingherire în fața acestor formule. În sufletul lui se simțea burghez și admira liniștea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
teamă că n-ai să mă crezi nici tu. Mulți ne atribuie exclusiv obstinația de a vedea peste nații, de a pregăti răsturnări. Mirabeau, Danton, te întreb eu, au fost evrei, au lucrat ei contra patriei franceze? Toți cei care cugetă la binele de mâine al omenirii și văd peste prezentul îngust sunt calificați nepatrioți de către privilegiații prezentului. Eu sunt patriot român, însă în numele țărănimii și al proletariatului, alături de orice bun român care nu exploatează. Azi, în societatea burgheză, toți cei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
frecventa de pe când era văduv și care îl mulțumea prin aerul de modestie materială. Se gândi că ar putea s-o ia în casă "ca pe o nevastă", ca să-i închirieze odăile, să-i vadă de gospodărie. La căsătorie nu cugeta deloc, nu numai fiindcă îi era frică de cheltuieli, dar fiindcă își zicea că o femeie care trăiește în casă e prin chiar aceasta o adevărată soție. Ideea legalității era cu totul străină de mentalitatea bătrânului și acesta era motivul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
data aceasta, nemaibucurîndu-se de privilegiul de-a se opri în șezut, oglinda apei îi trecu, cu două palme, peste creștet. Iar în curentul care-o rostogoli de 5-6 ori de-a lungul fundului inundat al grădinii, cu ochii deschiși, Gabriela cugeta, nu la deliciile unei guri de aer. Ci la felul uneltei ce i-ar permite să curețe încîlceala tufelor de iasomie și iarmaroc de puzderia de pești tropicali (în special Pomacantlaus imperator și Antennarius scaber, specii beneficiind bineînțeles, de totala
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Într-o noapte, după ce caravana știrilor proaspete se îndepărtase, prelingîndu-se spre Cișmigiu, ducîndu-se glonț către grădinile deschise până-n zori "La Micul și Sarmaua", "Guguștiuc", "Car cu fîn" și "Poponax", Gărgăriță spărsese tăcerea țesută din greu în cele câteva săptămâni și cugetă aproape prostește: - Grele păcate ți-ai mai luat și tu pe inimă, frate Ulpiule!... Mult mai târziu, pe la orele două din noapte, băiatul, care la-nceput nu-i crâcnise, se trăsese lângă el și-l trezise, se pusese în fund
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în familie, către ce-l mânase pe bunic, către împropietărire, reîmpropietărire sau cooperativizare. - Ba nu. Către spiritualizare! îi căzuse nepotului Doru fisa, după atâta amar de ani de zile. Pentru că, imediat ce-ai trecut pe spiritualizare, te-ai și ars! cugeta pentru sine Sinistratul, contemplând cozile la alimente ce se formau de cu seara (în cea mai deplină beznă, pe zeci de mii de scăunele pliante), chiombindu-se din autobuzul 193, cu care se târâia de la școală. Se târâia el, dar, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prea citită, ce pricepe că, până nu-și saltă cățelele coada, nu se ridică nici prăpăditul de dulău pe lăboanțele dinapoi!... Domnu Bleju nu e ușă de biserică, dar, de obicei, e un bărbat de catifea. Doamna Fermecătoarea poate o cugeta mai bine să n-o fărâme și s-o betejească decât pe stricata aia de Tăsica. De-o strigă bețivii, prin crâșme, Îmbolnăvici. - Programați-vă o consultație la doamna Profesoară... - Sinistrate, mâine la ce oră băgăm rația de ulei și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în el. În biserici mă gândesc adesea ce lucru mare ar fi religia dacă n-ar fi credincioșii, ci numai neliniștea religioasă a lui Dumnezeu, de care ne vorbește orga. Mediocritatea filozofiei se explică prin faptul că nu se poate cugeta decât la o temperatură scăzută. Când ești stăpân pe febră, orânduiești gândurile ca păpușile; tragi ideile de ață și publicul nu se refuză iluziei. Dar când orice privire spre tine însuți e un incendiu sau un naufragiu, când peisajul lăuntric
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
invită frământarea inconștientă și incurabilă a zâmbetului lor, la ce ispite de dispariție te supun, deschizîndu-și sufletul spre tine și tu ridicând - cu freamăt și îndurerare - lespedea surîsului! Germinația fiecărui adevăr ne pune corpul la teasc. Ne stoarcem viața de câte ori cugetăm, încît un gânditor absolut ar fi un schelet ce și-ar ascunde oasele în... transparența gândurilor. Paloarea e culoarea ce-o ia gândirea pe fața omenească. Destin nu există decât în acțiune, fiindcă numai în ea riști totul, fără să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sau ca un mijloc. Națiunile își consumă posibilitățile lor lăuntrice și se epuizează în devenire, pentru a realiza autoconștiința, iar autoconștiința se justifică prin forță. Vladimir Soloviov spunea, într-un pasaj celebru: "Națiunile nu sânt ceea ce gândesc ele, ci ceea ce cugetă Dumnezeu despre ele în veșnicie." Îmi închipui ce puțin selectează din istoria umană perspectiva teologică. În fața lui Dumnezeu națiunile nu pot fi salvate, decât în măsura în care Îl realizează. Cum Dumnezeu n-are o înțelegere specială pentru fenomenul forței, rămânem, prin ceea ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Și iată cum. Presupuind lumea redusă la un bob de rouă și raporturile de timp, la o picătură de vreme, seculii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite, și în aceste clipite oamenii ar lucra tot atâta și ar cugeta tot atâta ca în evii noștri - evii lor pentru ei ar fi tot atât de lungi ca pentru noi ai noștri. In ce nefinire microscopică s-ar pierde milioanele de infuzorii ale acelor cercetători, în ce infinire de timp clipa de bucurie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mare și fantastică. Lampa fâlfâia lungă, ca și când ar fi vrut s-ajungă tavanul, iar umbra lui... ca o mreajă neagră cu nasul lungit, cu căciula lăsată pe ochi, părea că începuse o vorbire întinsă cu el. Părea c-o întreabă cugetând... părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate... un dialog și cu toate astea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era decât un dialog al cugetărilor lui proprii, el cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aspru și lung umbra sa... ea, supărată de această căutătură, prinse încet, încet conture pe părete și deveni clară, ca un vechi portret zugrăvit în oloi. El clipi cu ochii - ea redevenise umbră simplă. E un moment mare, să mă cuget mai întîi - gândi el - dorit - am de când sunt ceva pentru mine? numai pentru mine?... Nu. Din rugăciunile mele am lăsat-o vreo dată pe ea? Din gândirea mea a lipsit ea? Maria? O nu! - De câte ori am dorit vro putere estraordinară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu părul de câteva fire sure, cu privirea fixă și profundă, pe care și-o ținti lung asupra cărții deschise înaintea lui Dan. Umbra lui îi șoptea în gânduri lungi tocmai ceea ce voia el să i se răspundă. - Tu știi - cugetă umbra și el îi auzea cugetările - știi bine că sufletul tău din începutul lumei și până acuma a făcut lunga călătorie prin mii de corpuri din care azi n-a mai rămas decât praf. El singur n-o știe, pentru că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Mariei. Ea cădea din brațele lui... {EminescuOpVII 108} ca o salcie neguroasă ce-și întindea crengile spre el și striga căzînd: "Dane! ce m-ai făcut pe mine? " Și un glas răsună în urmă-i: "Nefericite, ce-ai îndrăznit a cugeta? Norocul tău că n-ai pronunțat vorba întreagă!... " Supt ca de-un magnet în nemărginire, el cădea ca fulgerul, într-o clipă cale de-o mie de ani. Deodată întunericul dimprejurul lui de veni liniștit, negru - mort, fără sunet și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
colț al casei în care vei locui tu, să suferi ca să sărut perina pe care va dormi capul tău. Vezi tu ce copil supus, umilit, este amorul? Tu crezi că sunt o nerușinată, o rea, o femeie de defaimat; dară cugetă un lucru, că aș fi un miel, că n-aș vorbi un cuvânt, că aș tăcea privindu-te, dacă m-ai iubi și tu pe mine. Știu eu cum e inima ta? Pot eu ști? Vin de-mi spune cum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]